Mămici de carieră: interviu cu doctor Emel Nuraltay

1. Sunteți o mamă de carieră. Cum reușiți să echilibrați balanța dintre viața personală și cea profesională, mai ales că aveți o meserie care necesită un grad ridicat de disponibilitate, cea de medic?

Este foarte important să menții un echilibru între viața profesională și cea privată, în condițiile în care medicina ne solicită, oricum ar fi ea, mai ales dacă este vorba despre o specialitate chirurgicală. În altă ordine de idei cred că o femeie este suficient de puternică încât să nască în primul rând, de aceea nasc femeile și nu bărbații, dar și să găsească echilibrul necesar să o facă. Nu este ușor, este extrem de solicitant, începând de la traficul cu care ne confruntăm zilnic la plecare și la venire și terminând cu micile probleme din viața de zi cu zi. Solicitările există, stresul se acumulează, dar este în puterea noastră să gestionăm aceste situații.

2. Cine vă ajută în îngrijirea copiilor?

Probabil că este paradoxal să vă spun că sunt alături de soțul meu în această aventură. Avem doar o doamnă care vine și ne ajută în ceea ce privește menajul, dar în general încercăm în relația cu copiii noștri să nu intervenim cu multe persoane, cu personalități ale persoanelor. Încercăm să consolidăm o relație care este la început, este firavă deocamdată, dar cu siguranță vom reuși să o consolidăm frumos, așa cum probabil orice părinte ar trebui să facă cu copilul său.

3. Povestiți-ne, vă rugăm, despre copiii dumneavoastră. Cum îi puteți descrie, pe scurt?

Copiii mei sunt minunați, în primul rând. Sunt ai mei, acum. Așa cum știți, am trecut printr-un proces dificil de adopție, care s-a finalizat de curând. Suntem legal părinții Nataliei și ai lui Adrian, care au 5 ani și jumătate și respectiv 3 ani și 3 luni, care sunt niște copii absolut normali, deși scurta lor viață a fost marcată de diverse traume. Sunt neașteptat de responsivi, de empatici, sunt niște copii absolut minunați, care vor să învețe, care se comportă de nota 10.

4. Care sunt activitățile lor preferate? Ce desene animate urmăresc? Care este desertul lor favorit?

Copiii mei urmăresc desene animate, le place să urmărească desene, dar încercăm să îi expunem unor desene care să fie cât de cât instructive. Să nu fie violente și nu mai mult de 10-15 minute pe zi. Le place foarte mult să facă sport. Ieșim frecvent în weekend și atunci când avem timp la activități fizice, ceea ce ne ajută negreșit și pe noi. Le place să interacționeze cu noi, să învețe, să scrie, să se joace și fiecare își consolidează personalitatea. Fiiica mea, de exemplu, este foarte interesată de produse cosmetice, ceea ce nu este deloc anormal pentru o fetiță de aproape 6 ani.

5. Cum a fost pentru ei integrarea în colectivitate? S-au adaptat ușor?

S-au adaptat neașteptat de ușor. Ne așteptam să aibă oarecare dificultăți, dar nu s-a întâmplat asta, ceea ce ne-a arătat nouă că sunt extrem de disponibili și încearcă să înțeleagă stările prin care trec. Așa cum vă spuneam, sunt niște copii care au trăit în niște condiții extrem de precare și care au fost puși în situația de a se acomoda unor condiții absolut noi pentru ei au reacționat impecabil și minunat. Poate mai bine decât ar fi reacționat un adult.

6. Cum credeți că vă ajută cunoștințele acumulate în activitatea profesională în rolul de mamă? Dar cele de mamă în activitatea profesională?

Nu aș putea spune că mă ajută în vreun fel. Poate doar prin faptul că dacă unul din ei tușește sau face un pic de febră nu mă panichez neapărat. Nu am niciun fel de experiență în creșterea copiilor, totuși încerc să gândesc logic și să mă adaptez situației. Pot să spun că în lungul proces de adopție prin care am trecut am făcut numeroase cursuri de parenting, dar care atunci când ești cu copilul în fața ta și în anumite situații parcă nu mai contează, parcă se șterg. Este clar că e foarte important reacția de moment pe care o ai și echilbrul pe care trebuie să îl menții în relația cu copiii.

7. Cum s-a schimbat viața dumneavoastră de când sunteți mamă?

Radical, lăsând la o parte faptul că te întrebi cum faci să îi încadrezi și pe ei într-o viață culturală, pentru că asta simt că îmi lipsește. Sunt o persoană care era intens consumatoare de muzică clasică, de teatru, de lectură, chestiuni pe care în ultimele luni nu am mai reușit să mi le ofer. Însă ușor-ușor încerc să îi încadrez și pe ei și să îi scot în diverse medii, să le explic că există și această variantă de relaxare și, de ce nu, să îi determin și pe ei să le placă. Sper să îmi reușească.

8. Cât timp reușiți să petreceți zilnic alături de copii?

Din păcate, puțin. Încerc însă măcar 3 ore după-amiaza sau seara când suntem împreună să facem lucruri și chiar încerc în timpul orei pe care o petrecem seara în mașină pe drumul spre casă să jucăm jocuri, să facem diverse conversații interactive în care îi oblig să participe, să gândească, să colaboreze. Vreau să petrecem împreună un timp care ar putea fi mort sau pierdut și cred că îmi iese. În weekend suntem evident împreună și încercăm să facem cât mai multe lucruri plăcute.

9. Ce meserie își doresc să aibă copiii? Către ce domenii au înclinație? V-ar plăcea să urmeze aceeași carieră ca și dumneavoastră?

Fiica mea spune de la bun început că vrea să fie medic și că vrea să nască bebeluși așa cum o face mama ei. Fiul meu nu este hotărât încă. Ar vrea să fie și aviator, și șofer, are mai multe opțiuni.

10. Ce activități realizați împreună? Ce vă place să faceți cel mai mult?

Ne place să facem sport pentru că tuturor ne place sportul. Și eu și soțul meu suntem sportivi, mergem cu bicicleta, patinăm. I-am antrenat și pe copii care, bineînțeles, așa cum vă așteptați și cum face orice copil au reacționat extrem de bine și sunt de-a dreptul pasionați. Sâmbătă dimineață când ne trezim se aude: mami, când plecăm în parc cu bicicleta?

11. Știm că susțineți alimentația sănătoasă. Care sunt principiile de care țineți cont în acest sens?

Alimentația mi se pare esențială în dezvoltarea fizică, dar nu numai a unui copil. Din păcate ai mei copii au fost expuși unei alimentații extrem de nocive, au niște probleme de sănătate legate de acest aspect. Încerc să le corectez, deși este foarte greu să le explic că pâinea și dulciurile nu au ce căuta neapărat în alimentația unui om sănătos, deși nu-i privez total. Însă încerc să delimitez clar consumul de făinoase, dulciuri și grăsimi de origine animală față de consumul de fructe, legume, crude dacă se poate, dar și de proteine. Vreau să cred că îi voi face să înțeleagă că există alimentație nocivă, există principii alimentare care nu au ce căuta în alimentația unui om sănătos, a unui copil cu atât mai mult. Și, da, recunosc, privez de-a dreptul consumul de dulciuri și făinoase nejustificat.

12. S-au confruntat copiii cu probleme de sănătate? Cum ați trecut peste ele?

Nu majore. Recunosc că de când îi am n-am avut situații de spitalizare sau de intervenții chirurgicale. Nu le exclud, știu că pot apărea în orice moment. Important este însă să gestionăm cu calm și corect. Așa că de la grădi mai vin cu nas care curge, fac câte o viroză sau au câteva scaune moi, dar nu mi se par niște probleme. Problemele majore pe care le au ei sunt legate de viața pe care au dus-o înainte, de niște probleme de ordin psihologic la care lucrăm și deficitele majore pe care le au din punct de vedere alimentar și excesul de colesterol din cauza unei alimentații total necorespunzătoare anterior. Dar sunt lucruri pe care le putem corecta, lucrăm la ele, iar eu sunt convinsă că ei văzându-mă pe mine cum mănânc vor putea să adopte un stil de alimentație sănătos.

13. Cât de importanți considerați că sunt primii 7 ani din viața unui copil?

Foarte importanți. Consider că educația începe încă din primele luni de viață. Aici sunt într-un impas și am o deficiență pentru faptul că ai mei copii nu au primit niciun pic de educație datorită sistemului în care s-au aflat și instituționalizării, dincolo de deficitul de sentiment pe care l-au trăit, au și deficiențe majore de comportament și de educație. Dar perseverența, calmul, lucrul cu copilul, răbdarea, temperamentul mi se pare că sunt esențiale. Se poate lucra, educația se capătă, nu te naști cu ea și mi se pare esențial exemplul pe care noi îl dăm ca părinți copiilor noștri.

14. Care vi se pare cel mai frumos detaliu în creșterea unui copil? Dar cel mai greu?

Cel mai frumos este negreșit dragostea. Cel mai greu este să oferi copilului această dragoste, în așa fel încât el să o perceapă ca atare. Adică să înțeleagă că atunci când îl cerți sau îi faci observație pentru că își roade unghiile, o faci pentru că îl iubești, pentru că îi dorești binele, măcar și pentru faptul că nu adună atâția microbi de sub unghii în gură, fără ca el să perceapă această dojană ca pe o agresiune. Să înțeleagă că faci acest lucru pentru că îl iubești. Asta mi se pare cel mai greu lucru. Dar cred că se poate ajunge acolo.

15. Unde vă place să călătoriți în familie? Ce locuri vă place să vizitați?

Peste tot. Am fost în multe locuri. Mergem în general împreună. Evit să plec fără copii. Nu vreau să fac asta. Chiar și dacă am o deplasare în scop profesional, așa cum voi avea la anul, o să plec la un congres probabil în Turcia, unde doresc să merg împreună cu familia mea.

16. În final, vă rugăm să ne oferiți câteva sfaturi pentru mămicile cu o viață profesională activă?

Mămicile Qbebe sunt mămici speciale. Le urez să aibă putere, echilibru, perseverență.