Fără bullying! Cum ne purtăm cu copiii cu tulburări de atenție și deficit de concentrare

Crina Nedelcu, psiholog clinician principal și psihoterapeut, a oferit următoarele informații la evenimentul Qbebe, Școala Părinților Responsabili.

Bullying-ul îmbracă mai multe forme și poate trece neobservat

Comportamentul de bullying de multe ori poate să treacă neobservat. Atâta timp cât copilul nu vine acasă cu vânătăi, nu are alte situații care să ne atragă atenția, părinții nu remarcă. Statisticile ne arată că unul din patru copii care au fost implicați într-o situație de bullying, de cele mai multe ori până la vârsta de 20 de ani, este implicat într-un comportament de delincvență. Cu atât mai mult cu cât vorbim despre ADHD (attention defficit hiperactivity disorder- o umbrelă care cuprinde mai multe diagnostice de fapt). S-au făcut studii și pe acești copii și dacă nu se intervine în mod potrivit un copil cu ADHD poate ajunge după gratii. Vorbesc de cazuri reale, copii care au fost luați și observați pe o perioadă retroactiv de acum 20 de ani sau pot să devină manageri, dar sunt cazurile fericite.

Când vorbim de ADHD deja lucrurile se complică. Bullying-ul poate fi verbal – spune diverse cuvinte, agresează verbal colegul sau prietenul din grupul din care face parte, fizic – lovit, ciupit, împins, tras de păr, aruncat diverse obiecte. De multe ori și cât timp am fost în școală am asistat la astfel de situații și câteodată păreau chiar amuzante, dar pentru cel implicat nu este deloc amuzant. Și bullying emoțional-psihologic – în momentul în care unul dintre copiii implicați este izolat de către grup tocmai pentru că poate să fie mai deștept, să aibă o dificultate de relaționare, poate fi un pic mai plinuț și atunci să i se pună o etichetă, care poate fi purtată o viață întreagă în spate (dacă nu se intervine adecvat).

Un copil cu ADHD este energic, nu poate să stea locului, nu poate să se concentreze atât de bine, are și un deficit de relaționare, nu înțelege distanța socială, se bagă foarte mult în sufletul celuilalt. De multe ori este cel care deranjează clasa. De cele mai multe ori este implicat într-o activitate de bullying, încercând să atragă atenția asupra lui. Există un deficit de relaționare care, dacă nu este rezolvat, copilul va fi implicat într-o astfel de activitate. Sau, cealaltă variantă, este ca copilul să fie victimă. Astfel, dacă în repetate rânduri a scăpat penarul, a răspuns greșit la o întrebare a învățătorului sau profesorului din cauza neatenției, cu altă ocazie, când se întâmplă ceva în clasă toată vina ajunge asupra sa, care devine un țap ispășitor.

Cea mai mare dificultate a copiilor cu ADHD este în a înțelege relația socială și limitele – care este spațiul unei persoane, cât de mult se poate băga în sufletul unei persoane sau nu. De multe ori acest diagnostic se poate asocia și cu alte tulburări. Deficitul de atenție poate veni însoțit și de o tulburare de spectru sau dislexie. Sunt multe diagnostice și tocmai din acest motiv este un termen umbrelă.

Medicul specialist poate regla dezechilibrul de la nivelul creierului

Pentru ca noi să avem un diagnostic corect când simțim că este ceva cu copilul sau dacă a fost implicat într-o activitate de bullying important este să ne putem adresa unui medic specialist care este cel care pune diagnosticul corect, care recomandă și medicație specifică și suplimente alimentare, care reglează acel dezechilibru de la nivelul creierului, îmbunătățindu-se memoria și capacitatea de învățare, iar copilul începe să fie mai liniștit.
Cealaltă persoană căreia ar fi bine să vă adresați este psihologul, cel care aplică teste specifice în așa fel încât să avem un psiho-diagnostic corect și să vedem nivelul de gravitate și să regleze prin terapie comportamentală și suport adecvat acel dezechilibru care s-a produs. Copilul va învăța să își regleze emoțiile sau cum să reacționeze dacă este o victimă.

Vizavi de raportul băieți-fete nu există o statistică, dar clar în situația de bullying și băieții și fetele sunt în aceeași măsură implicați. De multe ori fetele au un comportament prin care apelează la retragerea socială, se izolează, nu mai invită colegi la școală. Tendința, dacă nu se discuta la timp cu mămica, lucrurile puteau să degenereze. Băieții, fiind mai impulsivi, ajung să jignească celelalte persoane, să lovească, modalitatea de manifestare este cu totul alta.

Esprico, un complex de minerale și vitamine care îmbunătățesc atenția și concentrarea

Un ajutor în tratamentul ADHD-ului sunt complexele de minerale și vitamine care vin pentru a îmbunătăți atenția și capacitatea de concentrare. Astfel, Esprico este un complex realizat din Omega 3 și Omega 6, magneziu și zinc care ajută. Am avut copii care au urmat un tratament, iar eu ca psiholog întrebam părintele ce a făcut deosebit de stă liniștit și urmărește mai bine, scrie mai frumos la școală. Mi-au confirmat mai mulți părinți eficacitatea. Eu ca psiholog nu am de unde să știu cum funcționează, așa că le aflu tot de la părinți. Vizavi de partea de ajutor la școală – dacă copilul este implicat într-o activitate de bullying, am avut multe cazuri care au ajuns în faza în care deja erau excluși din școală sau schimbaseră foarte multe școli sau varianta în care refuzau să meargă la școală, adică au ajuns destul de târziu. Ideal ar fi să încercăm să intervenim înainte, să fim atenți la semnalele pe care ni le dă un copil în așa fel încât să putem să discutăm cu personalul de la școală, cu directorul, cu cadrele didactice. Nu trebuie să fie o atitudine de forță pentru că dacă tu ca părinte ești supărat că ai copilul care este victima unei situații de bullying atunci ți se va răspunde cu aceeași furie. Nu vom rezolva niciodată situația.

Unde și cum se petrece bullying-ul

Ideal este să informăm cadrele didactice, să încercăm să fim atenți, să vedem unde anume se întâmplă, în ce situație, pentru că puține sunt cazurile în care aceste activități, comportamente de bullying se întâmplă în timpul orelor. De cele mai multe ori se întâmplă în pauză, în autobuz, în microbuz, când copilul vine de la școală către casă, în timpul pauzei de masă. Și atunci mă refer în special la copiii care petrec toată ziua la școală. Nu știi ca părinte ce s-a întâmplat acolo toată ziua. Dar dacă reușești să afli și să culegi informațiile cu răbdare de la copil atunci reușești să identifici locul unde se întâmplă și să poți controla în așa fel încât să rogi personalul să fie mai atent, să acorde mai multă atenție pentru a nu se repeta.

Vreau să mai vorbim despre faptul că un copil poate fi victimă sau agresor. Atunci când un copil este victimă, se va simți vinovat. Nu știe de ce anume i se întâmplă toate acest lucruri. Și părintele vine repede de la muncă, ia copilul în mașină, îl bagă, ajunge acasă, îi dă repede de mâncare, pregătește masa și nu este atent la semnalele transmise de copil. Atunci când este cel care agresează nu reușește să rămână atent și conectat la ce se întâmplă, să îl întrebe ce a făcut, cu cine a relaționat, pentru a putea pune informațiile cap la cap.

Prima recomandare este ca părintele să ia o pauză, să tragă aer în piept și să poată petrece timp cu copilul. Am întâlnit multe cazuri cu copii care ajungeau în astfel de situații pentru că părinții aveau propriile afaceri, erau băgați până peste cap în diverse activități, iar copilul primea absolut tot ce dorea. Așa că i se părea normal să agreseze un copil atâta timp cât el primea atenție din partea celorlalți.

Simptome ale copilului victimă de bullying

Copiii care sunt victime ale bullying-ului pot avea diverse simptome depresive, anxietate. Dacă rămân nerezolvate vor reapărea și la vârstă adultă. Va trebui să învățăm copilul cum să reacționeze; să îi explicăm că atunci când este victimă trebuie să folosească și simțul umorului, să poată să dea o replică sau să evite situațiile în care simte că se va întâmpla ceva, o situație care se repetă. În momentul în care simte că nu are replica la el să încerce evitarea cercului respectiv de copii, de prieteni. Nu neapărat că nu e bine să comunicăm cu părintele celui care a agresat, dar recomandările sunt în general să îi sunăm de bună credință, nu cu ceartă sau cu supărare. Ci să încercăm să aflăm ce ar simți în locul nostru. Un părinte care nu știe ce se întâmplă cu copilul său la școală nu va putea interveni.

Copilul își revine alături de părinte, acela care stă de vorbă cu el, care îl ajută și îl învață. Chiar îi povestește prin ce situații a trecut el ca și adult, pe vremea când era copil. Așa copilul învață să reacționeze. Recomandarea nu este să meargă la sport pentru a-i putea bate pe ceilalți din jur. Vor fi situații în viață în care nu îi vom putea bate pe cei din jur. Așa că trebuie să învăț să reacționez și să pot depăși momentele dificile. Pregătim un copil pentru o viață de adult.

Copilul este agresorul într-o situație de bullying

Dacă copilul este agresorul, niciun părinte nu își dorește să fie sunat de alt părinte și să i se spună că lovește sau tachinează alți copii, dar trebuie să ascultăm cu atenție și să îl întrebăm cum s-ar simți, să îl punem în pielea celui rănit, pentru a înțelege și a nu repeta. De cele mai multe ori comportamentele sunt învățate, lovește pentru că la rândul său este lovit. Înjură pentru că la rândul său a fost înjurat. Încercați ca astfel de comportamente să fie cât mai limitate în prezența copiilor pentru că la vârstă mică copiii nu știu ce spun, repetă ce au auzit, doar ca să atragă atenția. Sau jigneau. Sunt replici cu care creștem de mici, dar nu în mod armonios. Toate lucrurile pun amprenta.

Cyberbullying-ul este complicat. Pot circula diverse poze pe internet sau filmulețe care să pună într-o lumină negativă persoana în cauză. Sau există grupuri de WhatsUp la adolescenți în clasă unde se pune tot ce se întâmplă amuzant. Chiar și acest lucru poate fi încadrat pentru că se râde de un alt copil care a căzut total întâmplător, care a spus o prostie din cauza neatenției. Iar el va purta toată rușinea mai departe, ceea ce este dificil. Cum controlăm acest lucru? Trebuie limitat cât mai mult accesul la telefon sau calculator. Părintele are acces la ce discuții sunt, ce listă de prieteni are și i se spune despre ce prieteni pot exista periculoși pentru el.

Bullying-ul poate fi fatal

Cunosc situația unei adolescente care s-a sinucis. Mămica nu a fost atentă la mesajele date, la postările ei pentru că era foarte prinsă în activitățile de zi cu zi cu firma. Și apoi se întreba de ce. Copilul a transmis mesaje în repetate rânduri, dar și-a dat seama târziu. Nu este nicio problemă dacă aveți o discuție deschisă cu copilul, iar aici sunt împotriva ideii ca părintele să fie prieten cu propriul copil. Trebuie să fie apropiat, să poată deschide anumite subiecte pe care copilul le spune sau nu. Dar ești adult și știi să gestionezi relația.

Este copilul dumneavoastră targetul agesorilor? De foarte multe ori se poate întâmpla acest lucru și este greu pentru un copil care a trecut prin așa ceva să ducă povara pe umeri și orice zi care trece să treacă cu această suferință, gândindu-se că se poate face mișto de fiecare dată de el. Un copil cu ADHD, din cauză că a fost în centrul atenției în diverse situații, se poate simți și vinovat. Stă în puterea noastră să vorbim cu copilul pentru a nu mai simți vinovăția și să punem informațiile cap la cap pentru că un copil poate zice doar frânturi pe care le ignorăm și să credem că minte. Este foarte important să nu ne umilim copilul, să îl ascultăm.

Mituri despre bullying

Mituri și realități despre bullying. Mit este că agresorii sunt puternici din punct de vedre psihologic. Realitatea este că agresorii sunt cei care compensează pentru slăbiciunea lor pentru agresiune. Mit este că violența la televizor și jucarea jocurilor violente îi fac pe acești copii violenți. Realitatea este că foarte mulți copii joacă jocuri, dar nu toți devin violenți. Este adevărat că dacă ei urmăresc în mod repetat astfel de video sau jocuri le scade acea toleranță la durere și nu o mai percep. Alt mit că bullying-ul online nu implică rănire fizică, atunci care este problema.

Produce acele dureri sufletești care uneori nu pot fi șterse și sun copii care se pot sinucide din acest motiv. Poate circula o poză pe internet sau poate apărea o conversație cu el. Mit este că agresorii și copii care sunt agresați sunt două tipuri total diferite. Realitatea este cu totul alta. Majoritatea copiilor care au fost agresați devin la rândul lor agresori.