Una fierbe ouăle, una le înfășoară în pergamentul din care-și vor trage zeci de culori și a treia... le sparge. O operațiune de asemenea anvergură are nevoie și de un supraveghetor, ochi vigilenți și o minte ageră care să intervină când e nevoie de experiență. Pentru această ultimă sarcină m-am oferit eu, cu altruismul și spiritul de sacrificiu care trebuie să-l caracterizeze întotdeauna pe capul familiei.
-Tu n-o vezi pe Sofia ce face?
Curios, deși nu e acasă, mi s-a părut că o aud pe soacră-mea, taman când mă gândeam la capul familiei.
-Tati, tu nu te uiți la Sofia?
Nu numai că o vedeam, dar o și ajutam pe Sofia... Tabloul era așa: Silvana supraveghea oala în care fierbeau ouăle, înarmată cu o paletă din oțel, parcă pregătită să îi dea în cap celui care ar fi vrut să sară din apa clocotită. Era roșie ca un rac, de la aburi, dar nu e dramatic pentru că ea chiar e Rac. Alecsia le învelea și avea mâinile atât de colorate că o puteai pune în coșul de răchită pe care Iepurașul avea să-l fure și să-l ascundă-n grădină. Sofia, cea mai mică din trupă, lua câte un ou și-l bușea de masă. Supraveghetorul îl curăța, îl dădea cu sare și-l degusta.
După mine, operațiunea decurgea perfect, dar niciodată bărbatul și femeia nu vor vedea la fel pregătirile de sărbătoare.
-Parcă spuneai că te duci la biserică! Ia-o și pe Sofia.
Adevărul e că-mi doream să merg la cele 12 Evanghelii. Slujbele în Bucovina au un parfum aparte.
-Ba nu, merg eu, Sofia te ajută în continuare, mami.
Când ieșeam cu Alecsia pe poartă, am auzit-o din nou pe Silvana: "Sofia, lasă ouăle!". Dar noi ne îndepărtam deja.
-Tati, de ce se vopsesc ouăle?
Alta era situația dacă te întreabă un adult, dar Alecsia are 7 ani. Cum să-i spui cu execuția pe crucea de lemn, despre sângele care curge peste coșul cu ouă? E parcă prea devreme, dar nici nu vreau să o îndepărtez de credința noastră.
-Ca să știe Iepurașul pe care să le ascundă-n grădină.
-Pe bune?
M-am oprit. Continuarea aici.
Urmareste-ne pe Google News
