Ușa dormitorului s-a deschis ca izbită de valuri și imediat a intrat lumina lunii. Ca un mosor de beteală s-a răsfirat pe podea, până la picioarele patului. Pe buclele catifelate călăreau două umbre care - până să zici "Hei, de ce nu sunteți în pat?" - s-au cățărat peste pături și trupuri înlemnite de părinți și s-au așezat direct pe perne.
-Tati, trebuie să-ți spun!
Eu n-am apucat să spun ceva, că Silvana s-a ridicat deja în capu' oaselor, a prins lumina și atunci am văzut că pe pernele noastre stăteau Alecsia și Sofia, plus o pleiadă de plușuri.
-Ce să-mi spui, Sof? De ce nu dormi?
-O iubesc pe Elsaaaaaa!
-Și eu!
-Și eu!
Era un "și eu" în plus. Două voci de copil și una de bărbat trezit din somn.
Silvana a prins amănuntul.
-Cum adică "și eu"?
-Păi, Mami, și eu iubesc pe Elsa...
-Taci, Alecsia, nu de tine era vorba. Tati, cum adică "și eu"?
-Păăăi...
Nu m-a lăsat să termin. A stins lumina, s-a întors cu spatele la noi și a tăcut. Suspect. Fetele s-au ghemuit pe pernă și m-au împins până ce aproape m-au dat jos din pat. Nu am mai așteptat un ghiont, m-am dat singur jos din pat.
Înainte de a ieși din dormitor am mai încercat:
-Să vezi...
-Taci, dormim toate!
Când închideam ușa, sfâșiind beteala de lumină, am auzit un: "Auzi! Și eu!" Suna ca un oftat sau ca ca o dojană. Dar poate mi s-a părut.
În bucătărie, la pipa păcii cu mine, am recapitulat secvența și am repetat cu voce tare: "Și eu o iubesc pe Elsa!" Și, cum pipa nu te întrerupe niciodată, i-am explicat ei:... Continuarea aici .
Urmareste-ne pe Google News
