Silvana conduce. Deocamdata masina, dar din priviri simt ca e gata sa preia conducerea cu totul. Fetele sunt pe locurile din spate si... s-au plictisit. Drumul de la Humor la Bucuresti e lung si tableta, Olel sau Ponica si-au epuizat repertoriile de biti si plus si acum era randul nostru sa le tinem ocupate.
-Ce ziceti fetelor, sa ne spuna tati o poveste?
Conduce, e adevarat, dar are si un talent aparte de a arunca in mana altuia castanele fierbinti. Si pentru ca sunt singur intr-o casa de femei (ce daca una are doar 6 ani si alta 3, tot din coaste-s facute!), de pe locurile din spate s-a auzit un „DA!".
Am crezut ca aman executarea sentintei si am dat drumul la radio. The Monkees. Din spate razbateau inca forfote.
-Da radioul mai incet si spune povestea.
M-am conformat!
-Bine, stiti ce poveste va spune tati? Povestea cum am cucerit-o pe mami. Vreti?
„Da!" din nou din spate, iar Silvana a raspuns cu o frana care m-a zguduit, dar nu cat sa ma opresc. Ar trebui sa o rog sa nu mai comenteze prin gesturi, am s-o fac cand vom fi singuri, sa nu se simta jenata de copii.
-Buuun, a fost odata ca niciodata o fata frumoasa pe care o chema Silvana. Si era o... lucra pe un camp.
Iar frana.
-Si cum lucra ea intr-o zi a vazut un alai mare si un print frumos. Am apucat sa va spun, fetelor, ce frumos era tati?
Din spate nu se mai auzea nimic, probabil era tacerea in fata evidentelor.
-Si tati a remarcat-o imediat pe mami. Mami a fost foarte frumoasa.
Frana.
-Dar nu chiar asa de frumoasa ca acum! Ceata printului vana prin padure in cautarea Zmeului cel rau si doar ei puteau opri obiceiul de a-i darui o fata in fiecare primavara. Fetelor, va spun sincer, cred ca mami urma sa fie data Zmeului.
Traim intr-o lume a adaptarilor, asa ca o nevinovata poveste nu are cum sa strice, plus ca un strop de basm in viata reala o face mai stralucitoare, indiferent de varsta. Dar Silvana parea imuna la stralucire si a preluat din nou conducerea:
-Si au trait fericiti... Dar poate era mai bine daca-l luam pe print, in locul bufonului care calarea un magarus ca Olel.
M-am intors spre fete, sperand sa gasesc acolo ajutorul in fata minciunii sfruntate. Dar...
Cred ca era de la leganatul franelor. Sau de la Maimutoii astia.
Care, fie vorba intre noi, au dreptate, exista dragoste la prima vedere. Mai ales pentru printii pe cai albi.
Ah, nu am uitat sa va spun sfarsitul povestii, doar ca inca nu-l stiu nici eu!
P.S. Daydream Believer este unul dintre ultimele hituri inregistrate de formatia The Monkees, in 1967. Trupa a fost initial o butaforie, o inventie pentru un serial, dar, in timp, cei 4 actori au inceput sa cante cu adevarat si au ajuns in topul celor mai influenti muzicieni ai lumii. Un basm devenit realitate!
Pe Alecu Racoviceanu il gasiti cu multe texte aici.
Urmareste-ne pe Google News
