- Ăăăăă, auzi..."ăsta mic" al tău are 17 ani...
- A, da...nasol...
Nu știu alții cum sunt, dar eu sunt la fel ca voi toți, adică genul care se folosește de copil cu nerușinare de câte ori n-are chef să facă ceva. Sigur, de multe ori anunț (politicos) că nu am chef să fac acel ceva. Dar uneori, când rămân fără soluții, o dau pe copil. Și, da, e greșit să procedez așa, dar hai să arunce primul cu copilul cel sau cea care n-a făcut asta niciodată. Și nu întâmplător am zis "cu copilul" pentru că știu că nu veți arunca niciunul, atâta timp cât nu sunteți rude cu de-alde Pinocchio.
Și pe undeva e normal, poate, să fie așa: că de atâtea ori nu putem face ceea ce ne-am dori în acel moment din cauza unei răceli sau a vreunui bunic sau din cine știe de alt motiv, încât mi se pare că devine chiar dreptul nostru ca din când în când să putem să nu facem ceva ce nu ne dorim cu adevărat datorită copilului.
Totuși, cheia unor relații fericite și sănătoase cu prietenii și cunoștințele ar fi să nu mai mințim și să nu ne mai folosim de copii.
Glumesc, Doamne, ce-aveți!?!? Cum să renunțăm la scuza perfectă, nici nu se pune problema. Dar cheia este să nu ne supărăm când și alții fac același lucru la vreo invitație de-a noastră. Căci, pe bune, e mult mai plăcut să auzi: Îmi pare rău că nu pot să ajung, dar n-am cu cine să las copilul. decât Auzi, azi n-am chef de tine și nu o să vin, dar poate ne vedem altă dată. Nu, tată, minte-mă frumos și minte-mă des, că n-are rost s-o iau eu personal că n-ai tu chef de mine în seara asta pentru că n-ai chef.
Nu, n-aș vrea să înțelegeți că încurajez minciuna, nu sunt genul acela de om. Eu doar încurajez minciuna care nu face niciun rău, în comparație cu adevărul dureros. Da, e bun ș adevărul dureros, dar mai răruț și în doze mici.
Eu, vă spun cu toată sinceritatea, n-am nicio problemă cu cei care mi-o spun pe asta cu copilul:
- Măi, să vezi ce-am pățit de n-am putut ajunge...
- E ceva legat de copil?
- Da, fii atent...
- Boss, nu e nevoie, am înțeles.
Gata, finalul poveștii. Ne vedem ma departe de relația noastră ușor mincinoasă.
Uite, am recitit textul și m-am convins: chiar nu e ok. Adică nu e ok să nu te folosești de copil în caz de urgență. Că nu tre să fie o boală sau vreun eveniment nasol pe care să-l invoci, trebuie să fie ceva mic, dar suficient de credibil. Și dacă se va supăra cineva pe tine suficient de tare, uite un motiv bun să discutați despre relația voastră și ce înseamnă pentru fiecare dintre voi. Bine, asta dacă nu pătește vreunul dintre copii ceva fix atunci...
Puteți citi mai multe lucruri scrise de Alex pe blogul lui:
www.facebook.com/CelMaiBunTata
Urmareste-ne pe Google News
