Deși este imobilizată de la gât în jos, își dorește neapărat să devină mamă
A rămas paralizată de la gât în jos după ce, în urmă cu mai mulți ani, și-a fracturat ambele femururi. În ciuda suferinței prin care a trecut, nu a abandonat visul ca, într-o bună zi, să poată deveni mamă. În confesiunea ei de pe „yourtango.com”, a explicat că:
„După ce au trecut mai multe zile de când am avut leziunea de la nivelul coloanei vertebrale, medicul meu neurolog mi-a spus că totuși aș putea să rămân însărcinată și să am o familie. De fapt, nu îmi imaginasem niciodată că nu îmi voi aduce pe lume propriul copil până când nu am ajuns în cea mai gravă situație și am devenit cvadriplegică: după ce mi-am fracturat ambele femururi...
După opt luni lungi în care am fost imobilizată la pat și nu am putut să stau în șezut, să merg la toaletă sau să mă mișc fără asistență, gândul că aș putea fi iar vulnerabilă (dat fiind complicațiile din timpul sarcinii și perioada de după naștere) a fost suficient pentru a deveni pur și simplu paralizată din cauza temerilor de a rămâne însărcinată la un moment dat.”
Pentru a avea un copil, s-a gândit să apeleze la o mamă-surogat
Ca să se asigure că va avea un copil, dar că sănătatea nu îi va fi pusă în pericol, a avut ideea de a recurge la o mamă-surogat. Soțul și prietenele sale au încurajat-o în acest sens pe cea care, deși este imobilizată de la gât în jos, tot își dorește să devină mamă. Potrivit „yourtango.com”, a povestit următoarele:
„Aveam în jur de 30 de ani când am hotărât să apelez la o idee modernă pentru a avea un copil: o mamă-surogat. Prietenele mele, care erau proaspete mămici pe atunci (dar nu prin intermediul unei mame-surogat) m-au încurajat... De dragul sănătății viitorului meu copil, pentru sănătatea mea și pentru soțul meu, am hotărât să nu aleg să îmi port eu copilul în pântece.
În loc să realizez acest demers, am hotărât să mă pun pe treabă, să dobândesc tot mai multă forță și să îmi iau toate măsurile de precauție pentru a fi în cea mai bună formă când acel ghem de bucurie va veni. Urma numai să găsesc și un partener care să gândească la fel.
Am crezut că unul dintre cele mai dificile lucruri în privința unei sarcini printr-o mamă-surogat era să găsesc un bărbat înțelegător, care să vadă logica alegerii mele. Dar nu a fost deloc așa.
Soțul meu, care pe atunci îmi era iubit, a fost total de acord cu mine când i-am aplicat asta la a treia noastră întâlnire. După ce ne-am căsătorit și am discutat despre mărirea familiei noastre, lucrurile s-au limpezit. O sarcină prin mamă-surogat era singura opțiune.
Chiar dacă aș fi putut să trec peste cele opt luni de stat la pat de care era nevoie pentru a duce la capăt sarcina, medicul meu mi-a spus că nu îmi putea garanta că aș supraviețui după naștere. În cel mai bun caz, ar urma luni întregi de recuperare. Am văzut un documentar în care o mamă cvadriplegică născuse natural, dar după aceea nu se putea da jos din pat și nu putea să stea nici în scaunul ei cu rotile întrucât era în pericol din cauza oscilațiilor tensiunii arteriale. Nu am ce să spun despre decizia curajoasă a acestei femei, dar m-am întrebat: „Ce fel de mamă aș fi dacă aș fi imobilizată la pat și nu aș putea să am grijă nici de mine însămi?” La fel ca alte proaspete mame, îmi doream și eu să fiu capabilă să am grijă de copilul meu...
Într-o seară, când mergea la culcare, soțul meu mi-a zis: „Nu vreau să cresc copii fără tine.” Iar eu i-am răspuns: „Nu aș vrea să nu fiu acolo.”
S-a lovit de numeroase obstacole în încercarea de a avea un copil apelând la o mamă-surogat
Tânăra care, în ciuda faptului că este imobilizată de la gât în jos, își dorește să fie mamă, a venit cu detalii, pentru „yourtango.com”, despre toate obstacolele cu care ea și soțul ei s-au confruntat pentru a încerca să devină părinți:
„Luând această decizie responsabilă, am început să discut iar cu soțul meu problema unei mame-surogat anul acesta, când ne-am gândit într-adevăr să ne mărim familia. Știam că să apelezi la o mamă-surogat este un demers costisitor.
Ceea ce nu știam era că era nevoie de o sumă care să fie dată ca avans și să fie pusă într-un cont. Nici nu m-am așteptat să fiu refuzată de „Medicare”, care îmi oferise o sumă de bani de care am avut nevoie pentru achitarea facturilor medicale de la momentul în care am suferit leziunile de la coloană. „Nu, ne pare rău, nu vă putem ajuta în niciun fel”, mi-a spus contabilul-șef de la „Medicare”. „Cu nimic?” am întrebat eu. Nu mă puteți ajuta nici măcar pentru o fertilizare in vitro?...În fine, dacă aș fi fost însărcinată, toate costurile generate de problemele mele ar fi fost acoperite prin acordul nostru. „Sarcina prin intermediul unei mame-surogat este văzută ca un act medical ales”. „Păi sarcina nu este la fel?”, am întrebat eu, încercând să găsesc lipsa de logică a acestei politici. „Nu odată ce o femeie este însărcinată”, mi s-a răspuns. „Chiar dacă voi avea o sarcină cu risc ridicat, o naștere cu risc ridicat, o naștere naturală este singura soluție prin care aș putea să primesc sprijin financiar? Nu este nimic de făcut pentru a avea parte de un proces mai sigur?” „În fine”, am răspuns eu. „Vă mulțumesc pentru că ați încercat să mă ajutați.”
Nu a abandonat ideea de a deveni mamă
După ce a primit astfel de răspunsuri, s-a îngrijorat cu privire la reacția pe care ar fi avut-o soțul ei. Acesta a fost însă alături de ea, a susținut-o și împreună au făcut planuri legate de ce vor urma să facă pe mai departe. Confesiunea celei care vrea să devină mamă continuă tot pe „yourtango.com”:
„A fost copleșitor faptul că sprijinul financiar mi-a fost refuzat, dar mai supărător a fost să-i dau vestea soțului meu. Cum să îi spui asta unui bărbat care este extrem de tolerant, de răbdător, de blând și care dăruiește atât de multă dragoste, cum să îi spui că vor mai fi multe provocări?
„Nu este nimic de făcut în ceea ce privește posibilitatea unei sarcini-surogat? Ar fi dispuși să-ți ofere ajutor financiar pentru cheltuielile din perioada sarcinii, care probabil ar avea un cost dublu prin comparație cu o sarcină prin intermediul unei mame-surogat?
„Oare nu cumva ar trebui să ne asumăm un risc? Am putea încerca să rămân însărcinată...„Nu sunt de acord cu asta”, a spus soțul meu. „Nu are rost să te pui în situație de risc, să te pierd pe tine sau să îți pierzi sănătatea. Vom găsi noi o altă soluție.”
A trecut un an și noi tot asta facem. Încercăm să găsim o soluție. Am încercat să ne vindem apartamentul din Florida, care a stat gol 5 luni până când am fost forțați să îl închiriem. Ne-am străduit și am regizat o piesă, la care am lucrat aproape doi ani. Am cumpărat și bilete la loteria „Lucky For Life”, că poate vom avea noroc. Am discutat și despre diverse fonduri, dar am ajuns amândoi la concluzia că nu puteam să-i luăm banii cuiva fără a oferi ceva în schimb, în condițiile în care nu este vorba despre un caz caritabil...
Și în vreme ce adopția poate fi o posibilitate pentru noi într-o zi, vrem totuși să facem tot ce este posibil pentru a avea un copil. Și ne străduim să facem asta, pentru că asta fac părinții. Ei luptă pentru drepturile celor care sunt prea mici pentru a putea lupta. Se sacrifică pentru a oferi tot ceea ce ei nu au avut. Așa că ne vom comporta ca și cum am fi părinți până în ziua în care VOM FI.
Apoi într-o zi, când copiii noștri vor fi suficient de mari, le vom dezvălui povestea nașterii lor neconvenționale și le vom mărturisi cât de mult ne-am străduit pentru a-i avea.
Pentru că de fapt asta fac părinții: găsesc o cale pentru a face posibil imposibilul.”
Articolul reprezintă traducerea și adaptarea materialului disponibil pe site-ul yourtango.com (scris de Jana Helms)
Sursă: yourtango.com
Sursă poză principală: istockphoto.com
Surse foto: istockphoto.com
Urmareste-ne pe Google News
