Animale de companie pot deveni cei mai buni prieteni ai copiilor de la cele mai fragede vârste. Nu mai că uneori instinctul lor este mai presus de iubirea pe care o poartă celor mai mici membri ai familiei. Ne mărturisește acest lucru o mamă care îi sfătuiește pe toți părinții să fie mai vigilenți atunci când adoptă sau cumpără un animal de companie pentru copil, să fie foarte atenți în preajma lui, pentru că fiul ei a fost atacat și mușcat de câinele familiei. Acest lucru bineînțeles că a avut ca rezultat o adevărată tragedie pentru familie, băiețelul fiind desfigurat și a avut nevoie de foarte multe copci în urma acestei incident.
Mama își începe relatarea susținând că niciodată nu a fost o persoană căreia i-au plăcut câinii și s-a simțit întotdeauna anxioasă în preajma lor. Aceasta își amintește de primul ei cățeluș, un micuț și delicat delicat Yorkshire înainte de a se naște primul ei fiu și pe care l-a iubit ca pe propriul copil. Îndată ce a observat că micuțul animal începuse să devină ultraprotector cu copilul, a rugat o pe mama ei să o ajute cu îngrijirea cățelușului.
Atunci când a rămas însărcinată cu cel de-al doilea copil, tot un băiețel, Sara Workman împreună cu soțul ei au decis să includă un nou membru în cadrul familiei, un ciobănesc australian care a transformat-o pe mămică într-o persoană și mai anxioasă în momentul în care l-a mușcat de față pe soțul ei. Incidentul a avut loc atunci când bărbatul a încercat doar să inspecteze prezența puricilor în blana lui moale.
Copilul si cainele: informatii pentru parinti responsabili
„Ne îndreptăm către spital! A căzut o lampă în capul nepoțelul nostru în vârstă de 2 ani și situația arată destul de rău”, acesta a fost începutul coșmarului familiei...
„Părinții soțului meu sunt mari iubitori de animale, mai ales de câini și au în total patru câini: un Golden retriever, un ciobănesc australian și doi câini din rasa Dachshund. Socrii mei ne-au ajutat foarte mult în creșterea copiilor, astfel încât am putut și eu și soțul să lucrăm program normal. Recent, aceștia s-au mutat într-o nouă locuință la câțiva kilometri de noi. Pe data de 4 iulie este ziua de naștere a fiului meu mijlociu, care a împlinit vârsta de doi ani anul trecut.
Cum soțul meu lucra, mi-am luat cei trei copii în vârstă de 6 ani, 2 ani și 8 luni și am mers cu ei să privească focurile de artificii de Ziua Statelor Unite ale Americii. Cei doi copilași mai mari au petrecut puțin timp la la părinții soțului meu care s-au oferit să stea cu ei peste noapte. Și cu toții știm câtă nevoie avem noi, părinții, de o mică pauză atunci când creștem trei copii sub șase ani.
În următoarea dimineață, atunci când serveam cafeaua împreună cu soțul meu, a sunat telefonul. Erau socrii mei. Ne îndreptăm către spital! A căzut o lampă în capul nepoțelul nostru în vârstă de 2 ani și situația arată destul de rău”. La început m-am gândit că nu poate fi atât de rău precum spunea socrul meu, pentru că ei întotdeauna sunt mai protectori, așa că ne-am îmbrăcat și am mers amândoi la spital”, își începe mama povestea.
O mama a muscat un caine pentru a salva viata fetitei ei
„Inspectând mai bine situația mi-am dat seama că unul dintre câini l-a atacat... Fiul cel mare cu autism a confirmat”
Atunci a avut șocul vieții ei pentru că și-a găsit băiețelul pe patul de spital cu plăgi mari pe frunte, pe nas, pe obraz, împreună cu bunica care îl legăna panicată. Bineînțeles că mama s-a îngrozit de tabloul pe care îl privea neputincioasă.
Socrii au explicat că au lăsat câinii afară și, când și-au întors spatele pentru o secundă, fiul cel mare a venit strigând după ei. Au alergat și au găsit lampa întinsă pe podea lângă fiul mijlociu, sângerând. Sara povestește cum medicii i-au curățat și îngrijit plăgile copilului, le-au dat niște medicamente și i-au trimis acasă crezând că întregul coșmar s-a încheiat în acel moment. Dar coșmarul era departe de a se încheia.
„În acea seară am primit o grămadă de mesaje de la diferite persoane care m-au întrebat dacă știu de la ce proveneau rănile pe care le avea copilul meu pe față. Inspectând mai bine situația mi-am dat seama că unul dintre câini l-a atacat. L-am găsit pe băiatul meu cu febra foarte ridicată peste 40° de grade Celsius, iar câteva ore mai târziu l-am convins și pe soțul meu să mergem din nou la spital pentru că ceva nu era în regulă.
De data asta ochii băiatului meu erau atât de umflați, încât nu-i mai putea deschide, iar rănile semănau cu cele ale mușcăturilor unui câine. Medicii au decis că trebuie să-l interneze pentru a-i administra antibiotice și a mai petrecut încă două zile în spital băiețelul împreună cu mine. A trebuit să discutăm despre posibilitatea ca unul din câini câinii familiei să-l fi atacat și l-am rugat pe băiatul meu cel mai mare să ne povestească exact ceea ce s-a întâmplat.
Din păcate, băiatul meu cel mare suferă de o tulburare din spectrul autist și are un mod de comunicare foarte delicat, dar în cele din urmă ne-a mărturisit că ciobănescul australian este responsabil pentru întreaga situație fiindcă l-a atacat, iar câinele din rasa Retriever a izbit lampa peste fiul meu într-o fracțiune de secundă. Privind în urmă, nu cred că socrilor mei le-a trecut vreodată prin cap faptul că unul din câinii familiei ar putea face așa ceva.”, susține Sara.
„Vă rog să fiți mai vigilenți cu animalele de companie și cu copiii mici, indiferent cât de bine dresați și de iubitori ați crede că sunt”
„Am învățat din această experiență cât de important este să îmi țin copiii mici separați de animalele de companie ale familiei noastre… În câteva secunde viața noastră s-a schimbat radical, iar fiul nostru ar fi putut pieri în urma acelui incident. Din păcate, toți am învățat din această lecție într-un mod foarte dur că bebelușii noștri și „bebelușii cu blană” trebuie să stea oarecum separat.
Vă rog să fiți mai vigilenți cu animalele de companie și cu copiii mici, indiferent cât de bine dresați și de iubitori ați crede că sunt. Dacă aveți animale, este important ca în cazul unui incident să eliminați cauza atacului unui câine pentru că, dacă noi ne-am fi gândit de la început la această posibilitate, recuperarea băiatului meu ar fi fost mult mai rapidă.
Suntem recunoscători lui Dumnezeu că a rămas alături de noi în aceste momente pentru că situația ar fi putut lua o întorsătură foarte urâtă”, sfătuiește mama.
Așadar, mămica ne-a oferit o lecție de viață foarte importantă de care ar trebui să ținem cont atât iubitorii de animale, cât și cei care nu au animale de companie, să fie mult mai vigilenți la animale în preajma copiilor!
Surse foto: facebook.com, lovewhatmatters.com, facebook.com, facebook.com
Surse articol: lovewhatmatters.com