Îi creștem cu atâta drag și uneori fără sprijinul celuilalt partener, iar atunci când avem cea mai mare nevoie de ei, din motive puerile, copiii ne abandonează. Se întâmplă destul de des să auzim sau să fim martorii unor povești cutremurătoare de viață, în care părinții sunt efectiv abandonați pe patul de spital, în camera azilului sau în propria locuință de ai lor copii.
Aceasta este și tema poveștii noastre de viață. Un tată ce și-a crescut singur băiatul a rămas cu adevărat singur atunci când avea cea mai mare nevoie.
După ce s-a căsătorit, băiatul s-a mutat într-un alt stat ce se afla la o distanță de șase ore de mers cu mașina de localitatea în care se afla tatăl lui. Acesta își vizita părintele din când în când, până ce diagnosticul crunt pus de medici bătrânului a schimbat complet relația dintre ei.
Tatăl, bolnav de cancer, a primit un stimulent din partea Guvernului american pentru a plăti un îngrijitor cu un salariu part time. Acesta a luat hotărârea, împreună cu soția lui (mama vitregă a băiatului) să nu plătească un străin să aibă grijă de el, ci să-i ofere banii chiar fiului său. Astfel, băiatul în vârstă de 41 de ani, ar fi venit în vizită mai des și ar fi beneficiat și de banii de la stat.
La acest moment al poveștii, tatăl deja nu mai putea merge. Avea nevoie de ajutor să se dea jos din pat, să își îndeplinească treburile casnice, practic avea nevoie de fiul lui. Tânărul a fost de acord să se mute la în casa părintească o perioadă, astfel încât să petreacă timp împreună cu părintele său.
La scurt timp după ce s-a mutat cu tatăl lui, starea de sănătate a bătrânului s-a înrăutățit vizibil. Medicii nu i-au mai dat decât câteva luni de trăit.
Aici, povestea noastră de viață ia o turnură interesantă când apare în peisaj și nora, în vârstă de 41 de ani, vizibil îngrijorată de starea socrului ei. Fiind împreună încă din liceu cu băiatul lui, femeia nu era deloc străină tatălui și mamei vitrege. Așa că, îndată ce a auzit de problema de sănătate a socrului ei, a dorit să îl vadă, în ciuda anxietății de care suferea.
Aceasta era diagnosticată cu o fobie socială foarte accentuată, care nu o lăsa să interacționeze cu alte persoane în afară de soțul ei și familia lor. Situația nu a fost întotdeauna atât de dramatică și femeia obișnuia să se înțeleagă foarte bine cu socrul ei.
Luând în considerare problema de sănătate atât a soției, cât și a tatălui lui, bărbatul și-a întrebat părintele dacă este de acord să fie vizitat de noră în ciuda comportamentului ei potențial antisocial. Bătrânul a fost de acord spunându-i că nu îl deranjează, mai ales că în tinerețe ținea întâlnirile alcoolicilor anonimi și adesea interacționa cu persoane cu probleme de anxietate.
La prima vedere, toate lucrurile decurgeau bine. Socrul, deși lipsit de puteri, i-a făcut musafirei un tur al casei și s-au bucurat de clipele petrecute împreună. A doua zi a vizitei, nora și-a petrecut-o în dormitorul ei, motivând că era cald și umiditate foarte crescută. Spre sfârșitul zilei, bătrânul și-a arătat nemulțumirea față de decizia femeii de a-și petrece toată ziua izolată. Acesta chiar i-a cerut fiului să își ducă soția înapoi acasă.
”A făcut un sacrificiu emoțional enorm să vină să te vadă. În plus, pentru tot efortul pe care l-am făcut să te ajut, nu-mi arăți altceva decât lipsă de respect”, își amintește de cuvintele adresate tatălui.
Soția lui a plâns tot drumul către casă. Pe drum, tânărul a realizat că tatăl nu îi dăduse niciodată suma pe care i-o promisese pentru a avea grijă de el câteva săptămâni. Banii nu erau importanți și nici necesari și susține că oricum i-ar fi înapoiat tatălui pentru a-i folosi în scopuri personale. Doar că în tot acest amalgam de gânduri și reacții, s-a simțit trădat și a renunțat să îl mai viziteze.
Câteva luni mai târziu, bărbatul bolnav a decedat. Mama vitregă a refuzat să-i înapoieze băiatului cele câteva lucruri pe care le lăsase în casă după ce a plecat în grabă cu soția lui, după cum și-a exprimat nemulțumirea bărbatul într-o postare pe site-ul Reddit.
După toate cele întâmplate, fiul avea încă o urmă de îndoială dacă a făcut ceea ce trebuia sau dacă a greșit. Din păcate, nu mai putea da timpul înapoi și nu mai putea să-și mai vadă tatăl. O parte din el își dorea ca lucrurile să fi decurs în mod diferit.
Regretele sunt tardive și din păcate nu devenim conștienți de acțiunile noastre decât când nu mai putem schimba nimic. Nu ar trebui să lăsăm furia de moment să ne cuprindă sufletul, indiferent cât de justificată ar părea alegerea noastră. Și cum părinții ne-au iertat atâtea în viață, putem face un ultim compromis.
Surse foto: istockphoto.com
Surse articol: news.amomama.com
Urmareste-ne pe Google News
