Semne că ești într-o relația abuzivă emoțional
- Este forțată o implicare rapidă din punct de vedere emoțională prin diverse declarații de iubire
- Ești umilită și pusă în situații jenante
- Demoralizare constantă. Te învinovățește pentru propriile greșeli (sau pe toți ceilalți cu excepția lui)
- Hipercriticism. Are așteptări nerealiste; se așteaptă la perfecțiune de la tine și ești obligată să îi satisfaci toate nevoile
- Toată lumea este responsabilă de sentimentele sale. Spune că îl înfurii pentru că...sau nu m-aș fi enervat dacă nu ai fi făcut.... este hipersensibil; se simte insultat cu ușurință și crede că nedreptățile fac parte din viața sa
- Refuzul de a comunica
- Ignorarea sau excluderea ta și apar plecări inopinate
- Există relații /aventuri extraconjugale
- Manifestă comportament provocator față de sexul opus
- Folosește sarcasmul și un ton al vocii neplăcut și face glume sau râde constant de tine
- Gelozie nejustificată și posesivitate; te interoghează cu cine vorbești și unde ai fost, verifică kilometrajul mașinii. Trebuie să îi ceri voie să pleci fără el
- Schimbări extreme de dispoziție; trece de la o dispoziție iubitoare la una furioasă în doar câteva minute
- Spune că te iubește, dar... sau Dacă nu faci x lucru, eu voi face y
- Există o atmosferă de dominație și control; te sună sau îți trimite mesaje constant când nu sunteți împreună sau îți face vizite neașteptate
- Afecțiunea dispare
- Este crud cu animale și copii; fie ucide, fie pedepsește animalele cu brutalitate. Se așteaptă ca un copil să facă lucruri care le depășesc abilitățile sau îl tachinează până când plânge
- Ți se transmite senzația că este totul din vina ta
- Ești izolată de prieteni și de familie; te privează de telefon sau mașină sau încearcă să te împiedice să ai o slujbă
- Apelează la bani pentru a te controla; banii sunt la el și îți cere bonuri/chitanțe pentru tot ce cumperi
- Apelează la forța în joacă în timpul contactului sexual; îi place să te țină sub el împotriva voinței tale și agreează ideea de viol. Te intimidează, te manipulează sau te forțează să te implici în activități sexuale nedorite
- Există abuz verbal. Spune lucruri crude, te degradează, înjură și îți adresează apelative crude. Va apela la punctele vulnerabile despre trecutul tău sau despre viața prezentă
- În relație există niște roluri de gen extrem de rigide; se așteaptă să servești, să te supui și să rămâi acasă
- Are un trecut violent; recunoaște că a lovit femei în trecut, dar subliniază că s-a întâmplat din cauză că ele sau situația l-au obligat să procedeze astfel
- Amenință cu violență. Îți spune că îți va rupe gâtul, dar apoi revine susținând că nu vorbea serios
- Te amenință că se sinucide dacă îl părăsești
În final, este important să reții că nu este vina ta. Abuzatorul este expert în manipulare și te va face să crezi că modul în care ești tratată este din vina ta; cunoaște faptul că toată lumea are nesiguranțe și le folosește împotriva ta. Abuzatorul te poate convinge că nu meriți un tratament mai bun sau că te tratează în acest mod pentru a te ajuta. Adesea are un comportament șarmant și plăcut în public pentru a crea o impresie bună, însă în particular situația este diferită.
Sfatul specialistului
Doamna psiholog Cristina Dimitrescu, pe care o puteți contact la numărul de telefon 0722-222-221 http://newpsychology.ro/ , a avut amabilitatea de a ne împărtăși următoarele informații:
Spre deosebire de abuzul fizic care este foarte ușor de recunoscut și mai ales simțit, puțină lume reușește sa identifice abuzul emoțional. În acest context avem contactul dintre două persoane, una în calitate de victimă, alta de agresor.
De multe ori cele două forme de abuz sunt combinate. Abuzul emoțional este cel care se manifestă în primă instanță, iar în cazul în care agresorul are și o dependență de substanțe pasul spre abuzul fizic este foarte mic.
Cazurile întâlnite în activitatea profesională, recunosc, ca m-au făcut să mă implic mai mult în activități de voluntariat alături de persoanele abuzate emoțional și fizic.
Conform datelor furnizate de către Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor, la cererea Asociaţiei Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de Gen: FILIA, Bucureşti, în baza accesului la informații publice, Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) a comunicat că în primele 6 luni ale anului 2016, la nivel național, s-au înregistrat 8.926 de sesizări privind infracțiunea de lovire și alte violențe săvârșite în familie. Copiii de ambele sexe sunt afectați aproximativ egal de actele de lovire și alte violențe în familie. Dintre adulți, femeile sunt cele mai afectate (79% dintre victime sunt de sex feminin) iar majoritatea agresorilor sunt bărbați (92,3%).
Cifrele se referă numai la cazurile care ajung să fie sesizate la poliție, un număr infim comparativ cu datele colectate în studiul din 2014 al Agenției Europene pentru Drepturi Fundamentale în care se arăta că 1 din 4 femei din România a fost, cel puțin odată în viață, agresată fizic sau sexual de partenerul său.
Mi-am propus vă prezint succinct cazul unei doamne care a apelat la terapie în momentul în care, din păcate, violența fizică devenise deja un obicei.
Se simțea vinovată de excesele de furie ale partenerului, care nu rata nicio ocazie în care să nu-i reproșeze că nu mai beneficiază de aceeași atenție a soției în urma nașterii fiicei lor, acum în vârstă de 2 ani. Ca orice început de relație legătura lor a fost puternică, frumoasă și plină de evenimente care nu prevesteau ceea ce a urmat, la doar un an de zile după căsătorie.
Primele semne ale abuzului au fost sub forma controlului petrecerii timpului liber. Cu toate că el beneficia de libertate din partea soției în a petrece timp cu prietenii, doamna nu se putea bucura de aceeași încredere.
Apoi cu controlul asupra cheltuielilor în casă, mai ales după nașterea fiicei lor. Veniturile în acea perioadă s-au micșorat, dar nu atât încât să își facă probleme asupra acoperirii nevoilor de bază (hrană, haine, cheltuielile de întreținere a locuinței).
Nașterea copilului a fost un eveniment așteptat cu mare bucurie de întreaga familie, dar perioada de recuperare fizică a mamei a fost de lungă durată, fiind nevoită să nască prin operație de cezariană, din motive medicale. Este știut că în prima perioadă după apariția unui copil, atenția mamei este îndreptată către acesta, dependența fizică copil-mamă fiind evidentă. În ochii soțului ei, statul acasă cu bebelușul reprezenta o activitate foarte ușoară, cu toate că era vevoită să se ocupe și de treburile din casă.
Prima palmă pe care a primit-o a fost în momentul în care el a venit acasă după o bere cu băieții și nu a găsit mâncarea caldă pe masă. Reacția doamnei a fost de șoc, nu a putut să reacționeze în niciun fel, ramânând împietrită. Atitudine pe care și-o reproșa la începutul terapiei. Încet, nemulțumirile partenerului se adunau și au apărut reproșurile, injuriile, certurile aproape zilnice pe motive uneori imaginare și de cele mai multe ori insignifiante. Chiar și timpul petrecut cu ceilalți membri ai familiei reprezenta o sursă de discuții interminabile, care uneori, aveau ca final o violență fizică asupra soției.
În momentul în care doamna a cerut ajutor specializat problema prezentată a fost că își dorește să poată să se poarte mai frumos cu soțul ei, să fie mai calmă și să nu îi mai creeze accese de furie. Abuzul emoțional se făcea resimțit și de către copil, care era speriat și începea să plângă în momentul în care se declanșau discuțiile aprinse dintre părinți. Iată că deja ajunsese să se victimizeze, să creadă că ea este sursa supărărilor soțului și nu consumul de alcool și copilăria nefericită de care a avut parte. Starea de confuzie a fost creată și se menținea prin imposibilitatea de a riposta, de a se clarifica și de a lua decizia de a ieși din această relație distructivă. Cu toate că este o persoană cu studii superioare, care a reușit să obțină un loc de muncă bine plătit prin forțe proprii, a ajuns să nu mai aibă încredere în sine, să renunțe la valorile proprii, pentru binele familiei, cum zicea ea, să nu rămână copilul fără tată.
Intervenția mea a avut ca scop regăsirea resurselor interioare, găsirea si a altora exterioare pentru a reuși să treacă cu brio peste această situație de viață. Procesul a fost dureros, uneori, dar finalul fericit. În ciuda faptului că până la urmă s-a ajuns la divorț, starea de liniște și de încredere că viața poate continua a reprezentat un succes al terapiei.
Să ne întoarcem la partea de teorie.
Cu siguranță că atât agresorul cât și victima sunt persoane care au avut parte în copilărie de experiențe neplacute. Nu au avut parte de dragoste, de susținere, de valorizare, de ascultare. Ele au identificat dragostea prin comportamentul abuziv, fizic sau emoțional, pentru că era singura modalitate în care erau bagate în seamă. Atunci când făceau o prostie atenția persoanelor reprezentative, de referință se îndrepta asupra lor, în rest simțindu-se neglijați și chiar abandonați.
Astfel apar rănile emoționale: de abandon, de umilire, de trădare și de nedreptate. Mecanismul creat este cel de a ne confecționa, la nivel mental, o mască. Psihologii le descriu pe scurt ca fiind: masca fugarului, a dependentului, a masochistului, a dominatorului sau a rigidului.
Experiența de viață a fiecăruia a mai adăugat elemente care nu au făcut decât să amplifice stările emoționale distructive. S-au adăugat poate unele vorbe ale profesorilor, ale unor prieteni, colegi, iar dezvoltarea ca adult este impregnată de acestea.
Nu vin sa susțin ideea că este un comportament potrivit, cel de abuz, dar cu siguranță că are la bază o traumă din perioada copilăriei, traumă ce are mari repercusiuni în viața de adult.
Conform specialiștilor, pe scurt, aceste semne sunt: dominarea, critica, învinovățirea și insultele verbale, șantajul emoțional, instabilitatea emoțională, hărțuirea sexuală, disfuncțiile permanente, așteptările exagerate, distrugerea reputației.
Cu siguranță că sunt multe informații, la un click distanță, dar acum voi explica pe scurt fiecare formă de abuz, cu exemple clare, pentru a vă veni în ajutor în clarificarea situației în care poate sunteți.
Dominarea înseamnă controlul permanent al agresorului asupra victimei sale prin amenințări sau ordine. Are o nevoie de a se face lucrurile așa cum își dorește. Nu este doar cazul relațiilor de cuplu, această formă se întâlnește și în cazul relațiilor cu alți membrii ai familiei sau chiar și în cadrul relațiilor de muncă. După cum spuneam, dominatorul, este cel rănit care a simțit pe pielea lui trădarea, iar singura modalitate de a face față este purtând această mască. Așa simte că se poate proteja de eventualele alte situații neplăcute.
Critica și învinovățirea, alături de insultele verbale, au ca efecte, printre altele, asupra victimei scăderea stimei de sine și a încrederii în sine. Agresorul nu este niciodata mulțumit, își acuză victima de tot ceeea ce se întâmplă rău. Rana emoțională pe care o resimte agresorul este cea de umilire și masca la care recurge este cea a masochistului.
Tot în această categorie de abuz emoțional putem adăuga și distrugerea reputației, ce implică umilirea, a face persoana de râs în fața altora, proliferarea de minciuni, bârfe cu efecte dăunătoare asupra relațiilor de familie sau de la locul de muncă.
Când vorbim despre șantajul emoțional vorbim despre manipularea victimei în direcțiile dorite de către agresor inducând teama, culpabilizarea sau compasiunea.
Vom regăsi tipologia rănii de abandon la agresor cu masca persoanei dependente, care nu poate trăi fără partener.
Instabilitatea emoțională, acel tumult de stări contradictorii pe care le are agresorul, reacții total opuse în situații similare, asociate, de obicei, și cu un consum de alcool, droguri. Victima simte nesiguranță, anxietate în mod permanent.
Hărțuirea sexuală reprezintă orice comportament fizic sau verbal de natură sexuală care nu este acceptat de către victimă. Din păcate această formă de abuz emoțional se întălnește chiar și în cadrul relațiilor de cuplu.
Așteptările exagerate reprezintă acea stare în care un partener se așteaptă ca celălalt să își conducă viața doar pentru îndeplinirea dorințelor celuilalt, sa-i acorde toată atenția.
Nu acceptați nicio formă de abuz, efectul acestuia nu este doar asupra unei singure persoane din familie, ci îi poate afecta pe termen lung si pe copiii voștri.
Aveți curajul să căutați ajutor imediat ce vedeți primele semne descrise mai sus.
Exista asociații care acordă gratuit sprijin și ajutor specializat pentru depășirea momentelor de impas.
Există psihologi, ca și mine, care organizează grupuri de suport pentru persoanele aflate în dificultate.
Mulțumim doamnei Cristina Dimitrescu pentru ajutorul acordat în realizarea articolului.
Surse: https://psychcentral.com; www.yourtango.com; www.livestrong.com
Urmareste-ne pe Google News
