Scrisoare pentru fiica mea din Rai

Despre moartea lui Jaylee Hope

În octombrie 2016, Jaylee Hope, în vârstă de 4 luni, a decedat în urma sindromului hipoplastic cardiac stâng, în condițiile în care nu a primit la timp un transplant de inimă. Părinții ei au decis să atragă atenția asupra cazului fetiței lor pentru toți cei care aveau copii născuți cu malformații cardiace congenitale și pentru a se aduce în prim-plan importanța donării de organe. În acest scop, aceștia au deschis o pagină de Facebook, povestind că:

„Jaylee Hope s-a născut cu sindrom hipoplastic cardiac stâng, ceea ce înseamnă că avea doar o jumătate de inimă. A suferit o intervenție chirurgicală când avea vârsta de 3 zile, dar starea ei a început să se deterioreze și a avut nevoie de un transplant de inimă. Din păcate, inima nouă nu a sosit la timp, așa că la vârsta de 4 luni și 9 zile s-a dus ca să fie alături de Domnul Nostru Iisus Hristos. În scurta ei viață, frumoasa noastră fetiță a dat dovadă de mult curaj și de multă putere...”

Sursă poză: facebook.com

Pentru „Love What Matters”, mama care este autoarea scrisorii pentru fiica mea din Rai, Christiana Whallon, a relatat experiența dificilă prin care a trecut încă de când a aflat că fetița ei urma să aibă grave probleme de sănătate. După ce medicul care îi supraveghea sarcina i-a spus că bebelușul ei avea o problemă cardiacă deosebit de serioasă, i-a explicat că avea trei soluții: fie să facă un avort, fie să o aducă pe lume și să i se ofere îngrijiri paliative, fie să se lupte pentru viața copilului. Soții Whallon au optat pentru a treia variantă. Numele fetiței, Jaylee Hope („hope” înseamnă „speranță”), a fost ales, după cum a precizat mama ei pentru „Love What Matters”, întrucât „aveam speranța că va fi bine”. 

Fetița s-a născut prin cezariană pe 13 iunie 2016, la 39 de săptămâni de sarcină, fiind dusă imediat la Terapie Intensivă. Mama a putut să o vadă pentru prima dată după 12 ore de la naștere.

La vârsta de 3 zile a suferit o intervenție chirurgicală pe inimă și a rămas în spital timp de câteva săptămâni. A fost ulterior externată, iar ajunsă acasă avea nevoie de tratament permanent care consta, potrivit sursei menționate, în „medicamente pe timpul zilei, folosirea unui tub de oxigen și a unor tuburi pentru a o hrăni plus monitorizarea permanentă a semnelor ei vitale.” Cu toate acestea, în intervalul în care a stat alături de părinții săi și de fratele mai mare, familia s-a străduit să petreacă timp prețios cu Jaylee Hope: „Am fost la plimbări, am fost la petreceri de familie, am petrecut timp alintându-ne. Una dintre amintirile mele preferate este când i-am privit pe Jaylee și pe frățiorul ei dormind unul lângă altul.”

Sursă poză: facebook.com

Pe 5 septembrie 2016, starea micuței s-a agravat, iar medicii au decis că nu mai era utilă o nouă intervenție chirurgicală, ci era nevoie de un transplant de inimă. A ajuns pe o listă de așteptare pentru transplant, iar în tot acest timp părinții ei sperau că se va găsi cât mai rapid un donator. Lucrurile nu s-au petrecut așa cum au sperat, iar în octombrie 2016 inima lui Jaylee Hope a încetat să mai bată: „La vârsta de 4 luni și 9 zile, Jaylee a plecat din brațele noastre și a ajuns la porțile Raiului.” (lovewhatmatters.com). 

Scrisoare pentru fiica mea din Rai

La câțiva ani de la moartea fetiței sale, Christiana Whallon a ținut să-i mulțumească acesteia pentru clipele minunate pe care le-a petrecut alături de ea și, cu acest prilej, i-a scris o scrisoare. La început a precizat care a fost momentul în care a aflat pentru prima dată de problemele cu care avea să se confrunte bebelușul ei: „Când medicul a finalizat ecografia, a rostit cuvintele care aveau să ne schimbe viața pentru întotdeauna. „Nu știu cum să îți spun asta... este ceva în neregulă cu inima fiicei tale.” În acele momente, am simțit cum mi se frânge mie inima. În următoarele zile, medicul ne-a spus cât de bolnavă aveai să fii. Ni s-a spus că vor urma clipe foarte grele și că cel mai bine era să renunțăm. Dar am spus „Nu”. Urma să luptăm cu toate forțele.”

A ținut să explice faptul că bebelușul ei a început să lupte din primele clipe ale vieții sale: „Te-au luat de lângă noi ca să te salveze. Și ai început să lupți. Te-ai luptat cu tuburile pentru respirat, cu tuburile pentru hrănire, cu hemoragii și cu medicamente. Ai făcut ca familia, prietenii, doctorii, asistentele și chiar și sute de persoane de pe Social Media să se îndrăgostească de tine.”

Amintindu-și de Jaylee Hope, mama sa a spus despre ea că: „Cei din jur spuneau despre ochii tăi că sunt pătrunzători și că datorită lor puteai parcă să pătrunzi în suflete. La aproximativ 12 săptămâni, ai început să zâmbești. Chiar și când nu te simțeai în largul tău zâmbeai și chipul ți se lumina. La patru luni și nouă zile ai demonstrat mai multă determinare decât dau dovadă majoritatea oamenilor în întreaga lor existență.”

Familia a sperat că micuța va primi inima care i-ar fi salvat viața: „La un moment dat, starea inimii tale s-a înrăutățit, iar medicii au hotărât că aveai nevoie de un transplant. Ai primit statutul de 1A, ceea ce înseamnă cel mai înalt nivel de prioritate pentru un transplant. Ne-am simțit cuprinși de speranță. Chiar dacă te simțeai tot mai rău, aveam încredere că va veni și noua inimă...”

Sursă poză: facebook.com

Mama și-a reamintit clipele grele în care a trebuit să-și ia rămas-bun de la copilul ei: „Într-o zi, inima ta a obosit prea tare și a cedat. O nouă inimă nu a sosit la timp. Și eu și tati te-am ținut în brațe și te-am sărutat ca să ne luăm la revedere de la tine, iar atunci am simțit că o parte din mine a murit odată cu tine. Lupta ta, lupta noastră, luase sfârșit. Ai ajuns în Rai și acolo ți s-a dat o inimă întreagă.”

Nu s-a ferit să mărturisească faptul că îi este dor în fiecare zi de fetița ei și că se întreabă mereu cum ar fi evoluat aceasta, cum ar fi fost ca adolescentă și la maturitate: „Îmi este dor de tine în fiecare minut. Mă liniștesc gândindu-mă că în scurta ta viață i-ai emoționat pe mulți, dar tânjesc după timpul petrecut cu tine. Mă doare să știu că nu voi putea să te însoțesc în prima ta zi de grădiniță, că nu te voi duce la prima ta pedichiură sau că nu voi putea să te văd căsătorindu-te. Mă întreb cum ai fi arătat în primii ani ai copilăriei, când ai fi crescut mai mare și când ai fi ajuns la vârsta adolescenței. Aceste gânduri mă vor urmări pentru întotdeauna.”

Sursă poză: facebook.com

„Scrisoarea pentru fiica mea din Rai” se încheie cu mulțumirile mamei pentru toate lucrurile pe care le-a avut de învățat de la copilul ei până când acesta a murit: „Vreau să îți mulțumesc. Îți mulțumesc pentru cele patru luni de alint, de zâmbete și de drăgălășenie. Îți mulțumesc pentru că ai luptat atât de mult și așa ne-ai dat ocazia să vedem cât de dulce și de determinată ești. Îți mulțumesc pentru că m-ai învățat cum să fiu puternică, astfel încât să reușesc să supraviețuiesc fără tine. Îți mulțumesc pentru că ne-ai arătat că parenting-ul nu este întotdeauna ușor, dar că merită întotdeauna. Aș lupta pentru tine iar și iar. Te voi iubi întotdeauna. Mami.”

Partea a doua a acestui articol reprezintă traducerea și adaptarea a materialului publicat pe site-ul herviewfromhome.com

Surse: acmim.ro, facebook.com, herviewfromhome.com, lovewhatmatters.com

Sursă poză principală: istockphoto.com