Când ești părinte cea mai grea misiune este să fii obiectiv când vine vorba de copilul tău. Și asta se întâmplă în primul rând pentru că îl iubești. Iosif Zagor este un tătic care a sunat la 112 speriat pentru că fetița lui urina sânge. El și cu mama fetiței au considerat această problemă de sănătate a fiicei lor ca fiind o urgență, în condițiile în care era târziu și medicul de familie nu era disponibil, după ce au încercat în zadar să gasească o mașină cu care să ajungă la spital. Dispecerul 112 însă nu a fost de acord cu ei, problema fetiței lor nu era o urgență, iar conversația făcută publică de părinți ne pune pe toți pe gânduri.
Tatăl fetiţei: „Sărut mâna, fetiţa urinează şi când urinează are sânge”
Operator 112: „Medicul de familie, domnu’”.
Tatăl fetiţei: „La ora asta nu am medic de familie”.
Operator 112: „No şi acuma ce să vă fac pentru asta, nu vă supăraţi? E opărită?”
Tatăl fetiței: „Nu e opărită”.
Mama fetiţei: „Am observat când urinează e sânge, am schimbat-o de pampers şi plânge”.
Tatăl fetiţei: „Doamna scumpă, am căutat jumătate de oră maşină. Nu e urgenţă? Dacă fata îmi păţeşte ceva, răspundeţi”.
Operator 112: „Eu nu răspund deloc. E copilul dumitale, nu trebuia să laşi să se ajungă până aici. Nu răspund eu deloc. Înseamnă că nu te-ai uitat la ea, foarte simplu. Eu nu răspund, răspunzi dumneata şi nevasta dumitale, nu sunt ai mei copiii. Eu pe ai mei mi i-am crescut. Eu sunt obligată pe urgenţă. Ce mă înveţi tu pe mine? Tu să îţi vezi de copil mai bine. Răspunzi, că e al tău”.
^^Moment în care dispecerul a închis telefonul.^^
Părinții fetiței nu s-au lăsat descurajați de lipsa de empatie a doamnei dispecer și au insistat până ce, după trei apeluri, a fost trimisă o ambulanță. Fetița este acum în afara oricărui pericol, însă eu vin cu o listă de scenarii la care să ne gândim, ca oameni, indiferent că suntem părinți sau operatori la 112:
- Dacă părinții fetiței nu ar fi sunat la 112 și fetița pățea ceva nu erau ei cei acuzați de neglijență?
- Dacă părinții nu ar fi insistat să vina ambulanța și s-ar fi întâmplat ceva cu copilul nu am fi putut oare ajunge iarăși la tragedii precum decesul Alexandrei, ucisă de un criminal, care poate ar fi putut fi salvată dacă operatorul 112 ar fi dat dovadă de empatie?
- Oare cum ar putea operatorul 112 să pună un diagnostic prin telefon, cu convingerea că nu este o urgență? Fetița urina sânge, un simptom care poate fi asociat cu multe boli grave, care pot pune în pericol viața unui copil mic.
Am uitat să fim OAMENI!
În ultima vreme umanitatea din noi este pe cale de dispariție. Avem cu toții zile bune și zile proaste. Avem toți de plătit rate, de luptat cu diverse probleme medicale, de înțeles noua realitate a unei pandemii, de echilibrat relațiile interpersonale mai mult sau mai puțin dificile. Dar niciuna dintre acestea de mai sus nu reprezintă o scuză să ne pierdem umanitatea. Dispecerul de la 112 nu are nicio scuză. Nu trebuia nicio clipă să pună la îndoială, în primul rând, iubirea părinților pentru copilul lor. Înțeleg că au parte de multe apeluri false, dar nici asta nu este o scuză să tratezi niște părinți care au sunt disperați să își ajute copilul cu un asemenea dezinteres și judecându-i, punându-le o ștampilă de neglijență. Mai mult, dacă erau părinți care își neglijau copilul, atunci acel copil avea nevoie de un și mai mare ajutor din partea dispecerei, cu atât mai mult cu cât aceasta se laudă că și ea are copii și ar trebui să știe că pentru părinți orice problemă de sănătate a copilului este o urgență!
Am uitat să fim oameni. Am uitat ce este empatia, ce este căldura unui vorbe blânde, am uitat zicala românească ”vorba dulce, mult aduce”, am uitat să le oferim oamenilor mai întâi prezumția de nevinovăție. Ne judecăm și ne punem ștampile cu răutate între noi, mame între mame, oameni între oameni. Am să laud tăticul care nu s-a lăsat și a insistat pentru o ambulanță. El a pus, așa cum trebuie și este normal, copilul lui pe primul loc. Am să îl laud și pentru că nu s-a lăsat învins de sistem și s-a luptat să primească înregistrarea de la 112 timp de 3 luni, pentru a o face publică. Dacă un singur operator de la 112 va fi pus pe gânduri de această întâmplare și își va schimba atitudinea, dacă un singur părinte va lupta mai aprig pentru copilul său și nu se va lăsa călcat în picioare de proceduri și de răutăți, tăticul Iosif Zagor se poate mândri că este un erou. Pentru că decizia lui poate a dus la un lanț de reacții și schimbări care vor salva vieți.
Nu uitați să fiți oameni!