Parintii competenti- parintii ideali

Un om matur emotional si psihic va cauta sa aleaga o persoana la fel de matura ca si ea, pentru casatorie. Maturitatea emotionala consta in responsabilitate, cunoasterea destul de buna de sine, si o intelegere profunda a vietii. Cand doi oameni de acest fel se intalnesc, ei vor construi impreuna lucruri cu adevarat folositoare lumii. Deveniti parinti, ei vor sti sa imbine corect responsabilitatea fata de copii si pretentiile fata de acestia. Psihologii numesc acesti parinti autoritari, competenti.

Parintii autoritari sau competenti pot intelege sentimentele copiilor lor si ii pot invata cum sa le faca fata si sa le regleze. Ii pot ajuta adesea sa isi rezolve problemele, respectandu-le in acelasi timp indepedenta si vointa lor libera si totusi limitandu-i si controlandu-i. Acesti parinti stiu sa comunice cu ei sanatos, sa fie autoritari dar si calzi si prieteni cu copiii lor. Stiu cum sa ii ajute pe copii sa se dezvolte emotional, psihic si sa le cultive stima de sine. Ei reprezinta autoritatea adevarata.

Copiii acestora vor deveni niste oameni competenti, centrati pe rezultate bune si cu un grad mare de stima de sine. Vor sti sa faca fata sentimentelor si cum sa le exprime.

Parintii indulgenti- e nevoie de mai multa exigenta

Parintii indulgenti sunt cei care au un stil responabil de a educa, si au pretentii mai putine fata de copiii lor. Ei nu cer maturitate din partea copiilor lor si de regula, evita confruntarile directe. Acestia au de regula un stil democratic de a educa, si desi sunt foarte ingaduitori cu copiii lor, sunt mult mai constienti si direct implicati in educatia acestora.

Copiii tind sa devina totusi niste alintati si adesea egocentrici.

Parintii severi- mai multa dragoste!

Parintii severi sunt cei care au pretentii mari si multe de la copiii lor, dar sunt deloc sau foarte putin responsabili. Psihologii spun ca acestia sunt orientati mai degraba catre a le fi ascultate „poruncile" fara nicio explicatie. Acest stil de a educa este aproapre la pol opus fata de cel matur si responsabil al parintilor competenti, care vor explica intotdeauna foarte clar copiilor lor motivul pentru care sunt pedebsiti. Acestia nu inteleg rolul puterii si vor abuza de ea, intr-un mod autocratic. Ei sunt si foarte intruzivi- prin stilul lor de „cocosi" deranjeaza, si adesea vor fi putin doriti de catre copiii lor, iar prezenta acestor parinti va fi mai degraba evitata.

Copiii lor vor avea mari dificultati in a se comunica si vor cauta sa isi gaseasca in afara „modele". Vor interioriza sentimente puternice ca manie, vinovatie si chiar violenta. Vor avea mari probleme in a fi responsabili cu lucrurile din viata lor sau vor fi, ca o contrareactie a modelului din familie, exagerat de responsabili.

Parintii neimplicati- educatia copiilor inseamna responsabilitate!

Parintii neimplicati sunt cei care sunt foarte putin responsabili si au si putine pretentii de la copiii lor. Ei sunt detasati, indiferenti fata de educatia propriu-zisa a copiilor. Acesti parinti sunt mai mult centrati pe implinirea propriilor interese, mai degraba reci, si nu se implica aproape deloc in vietile copiilor lor; ca urmare vor cauta sa implineasca doar poftele copiilor, fara discernamant. Sunt nepasatori si fata de sentimentele, emotiile sau problemele lor. Cu toate acestea, ei le vor asigura nevoile primare, de adapost, hrana si bani pentru lucrurile necesare scolarizarii.

Copiii pot deveni niste rebeli si vor avea mari dificultati in a socializa.

Parinti credinciosi- parinti care vor fi respectati mereu

Exista si parinti care au o puternica credinta in Dumnezeu si isi vor educa copiii pe baza premiselor moral-biblice, incurajandu-i sa fie buni crestini. Acestia vor avea multa empatie si deschidere fata de copiii lor, vor fi foarte calzi dar vor avea si autoritatea necesara pentru a-i face sa se supuna si sa asculte de mai-marii lor.

Copiii lor vor avea mari sanse sa se cunoasca bine pe sine, sa fie niste buni cetateni si sa manifeste solidaritate fata de apropiati si de oameni, in general.

Parintii pot sa difere in controlul si modul de a socializa cu copiii lor si gradul la care pot face asta. Rolul principal al parintilor este acela de a influenta, invata si controla copiii. Unii psihologi sustin ca indiferent de cat de diferite sunt stilurile de a educa ale parintilor, un copil isi poate dezvolta un comportament normal in orice circumstante ar fi crescut (exceptand mediiile in care violenta e grava si zilnica). Totusi e de dorit ca parintii sa aiba stiluri cat mai asemanatoare de a educa. Copiii care vor avea un parinte prea indulgent si un parinte neimplicat, au sanse mari sa se confrunte cu conflicte interioare de mari proportii.

Copiii au nevoie de parinti care sa le trimita mesaje coerente. Daca un parinte ii va explica copilului intr-un anumit fel sentimentul de „fericire" de exemplu, si altadata celalalt parinte va contrazice, fie prin cuvinte fie prin comportament aceasta definitie, copilul va fi debusolat si va creste cu mari „cocoloase" si intrebari existentiale privind viata si oamenii. De aceea inainte de a deveni parinti, oamenii au DATORIA de a se cunoaste foarte bine unul pe celalalt si daca simt sa o faca, de a se instrui in legatura cu stilul de educatie pe care il vor aborda cu copiii lor. Acesta este "job-ul" si arta cea mai grea dar si cu cele mai mari si frumoase satisfactii daca este "practicata" asa cum trebuie.