Sunt femeie dintotdeauna, nu este vorba de vreo schimbare de sex, ci pur și simplu viața mi-a scos în cale foarte multe bătălii care m-au schimbat. Mi-au întărit sufletul, mi l-au masculinizat. Iar dacă faptul că am un caracter puternic este un lucru benefic, care m-a ajutat atât în meseria de mamă, cât mai ales în cea de mamă singură, pe exterior acest lucru a ajuns să se reflecte într-un stil vestimentar lipsit de feminitate, într-un aspect relativ neîngrijit, pornind de la principiul de bază că cine mă place, mă place așa cum sunt. Așa că fie că vrea, fie că nu nu vrea, trebuie să mă accepte ca atare.
Nu mi-am pus vreo clipă problema că prima impresie a unor oameni care nu-mi sunt apropiați, care nu mă cunosc, care nu sunt obligați să mă tolereze pentru că așa sunt va fi una ușor negativă. Nu mi-am pus nici problema că aspectul fizic ar putea avea vreun impact asupra copilului meu. Pentru că, mai presus de faptul că sunt mamă, sunt femeie. Iar un băiat vede și înțelege. Poate mai mult decât ne-am dori noi mamele.
Cum s-a întâmplat redevenirea mea? Într-un mod cu totul și cu totul neașteptat. Vreau să cred că este vorba despre puterea iubirii. Iubirea schimbă totul și toate. Este până la urmă vorba de iubirea pentru tine. Atunci când înveți să te iubești, ajungi să te accepți, să îți reamintești cum ești de fapt. Cum ai fost dintotdeauna dar ai uitat. Timpul, grijile, suferințele își pun amprenta picătură cu picătură atât pe chipul, cât și pe sufletul tău. Iar acest lucru se reflectă în exterior, în modul în care te lași percepută de către cei din jur. Se reflectă în ceea ce porți, în modul în care zâmbești, în modul în care privești oamenii și în modul în care le răspunzi.
Cheia înțelegerii, chiar dacă stă în mâinile tale, de multe ori îți este oferită de către o persoană cu totul neașteptată. O persoană care are curajul să îți spună verde-n față unde greșești, ce anume ai putea face mai bine și în ce mod te va ajuta acest lucru. Sunt sigură că ți-au spus-o și alții, dar tu ai perceput întotdeauna totul ca pe o critică. De data aceasta am înțeles, extrem de clar, cum stau lucrurile. Pentru că în fața purului adevăr orice minciună în spatele căreia îți dorești să te ascunzi pălește.
Redevenirea mea ca femeie a avut loc în ultimele săptămâni, dar simt că procesul nu este încă încheiat. Se poate și mai bine, și mai mult. Întotdeauna am considerat că o ființă umană trebuie să evolueze. Să se descopere și să progreseze. Am început să umblu la detalii subtile precum vestimentație și apoi am trecut la machiaj și la coafură. A fost exact ca în emisiunile de tip reality show. În care apare un stilist care umblă la garderobă și la machiaj și schimbă viața omului cu 360 de grade. Numai că stilistul am fost chiar eu. Aveam cunoștințele necesare, dar niciodată tragerea de inimă să le pun în practică. Pentru că porneam de la premisa falsă că oamenii trebuie să mă placă pentru ceea ce am în cap, nu pentru modul în care arăt. Mi se părea un aspect superficial care nu merita luat în considerare. Că sufletul și mintea sunt mai importante decât exteriorul. Dar este cum nu se poate mai neadevărat. Cum ar putea un om să știe cât de minunat ești când te îmbraci ca un boschetar și pari nepieptănată de vreo săptămână?!
Deși pare greu de crezut, aceste mici detalii ale schimbării prin care am trecut ajung să se resimtă și în mimica, gesturile mele, chiar și în postura mea. În modul în care mă mișc, vorbesc și în care mă percep pe mine. Dintr-o dată nu mă mai simt ca un supererou obligat să facă față junglei, ci ca o supereroină. Poate pare o diferență subtilă, dar este totuși una majoră. Pentru că atunci când ești femeie și știi să fii femeie multe lucruri devin mult mai ușoare. Dobândești acces în locuri în care altfel ți-ar fi mult mai greu. Oamenii sunt mult mai prietenoși cu tine când alături de un zâmbet delicat și feminin, se observă și o vestimentație sau un machiaj plăcut privirii.
Primele impresii însă nu au întârziat să apară. Persoane care m-au întâlnit pentru prima oară au avut o impresie mult mai bună decât ar fi avut în trecut, iar cei care mă cunoșteau deja au remarcat o schimbare în bine. Și mi-au mărturisit acest lucru. Evident, m-am bucurat. M-am simțit plăcut flatată de complimente și până la urmă mândră că am putut face acest lucru. Că mi-am depășit niște bariere, autoimpuse de altfel. Am dărâmat niște ziduri. Înalte de tot. Clădite din idei preconcepute, din frici și durere.
Ce am simțit? O senzație de liniște și de împăcare greu de explicat. O senzație că lucrurile nu trebuie să se deruleze întotdeauna pe fugă. Că este întotdeauna timp pentru 1 minut în plus de ruj pe buze sau pentru a alege bluza potrivită din ținută. Iar timpul, chiar dacă este extrem de prețios, într-un final îți aparține. Căci este viața ta, trebuie să o trăiești așa cum se cuvine.
Nu te neglija! Momentul în care redevii femeie poate fi chiar astăzi. Trebuie să fie astăzi. Fă-o pentru tine! Acordă-ți câteva minute și vei observa poate nu într-o zi, nu într-o săptămână, dar într-o lună cu siguranță o schimbare. Pas cu pas. Și crede-mă că îți va plăcea și ție mai mult de tine. Poate sună banal, dar puterea de a face asta stă chiar în mâinile tale.