Mai am doar doi ani de trăit alături de copiii mei

A aflat că are cancer de sân pe când era însărcinată cu cel de-al cincilea copil

Susan (din Melbourne, Austalia) era încântată pentru că era însărcinată cu cel de-al cincilea copil. Însă în anul 2019, după ce a sesizat o umflătură la nivelul unuia dintre sâni, s-a adresat rapid medicului.

Stând de vorbă cu „Kidspot”, mama a povestit că: „Am simțit ceva neobișnuit și am identificat o umflătură tare, de mărimea unei mingi de golf. Știam că nu era normal. Medicul meu de familie a insistat să iau măsuri, însă eu nu voiam să accept nimic care ar fi putut fi dăunător bebelușului meu, așa că am dat înapoi. Nicio clipă nu mi-am închipuit că puteam să am cancer.”

După două luni de când observase umflătura de la nivelul sânului, aceasta își triplase dimensiunile, așa că Susan a efectuat o biopsie. În ianuarie 2020, a primit un diagnostic dur: cancer de sân triplu negativ. Despre ce a simțit în acele momente, a vorbit tot în intervenția pentru sursa citată: „Eram derutată...eram în stare de șoc.”

A început tratamentul pentru cancer în scurt timp

Odată ce s-a asigurat că bebelușul nu va avea de suferit, Susan a făcut primele ședințe de chimioterapie. A continuat cu acestea la două săptămâni după naștere, dar și în primele luni de viață ale fiului ei, Jackson. Când băiețelul avea 3 luni, a trecut printr-o intervenție chirurgicală, urmată de radioterapie. Despre cum au decurs lucrurile în acea perioadă, mama a relatat tot pentru sursa citată anterior:

„Totul era ca prin ceață. Nu m-am putut bucura de primele zile de viață ale fiului meu nou-născut întrucât aveam tot timpul programări și investigații. Nu m-am putut bucura de el, însă chiar și timpul scurt pe care am reușit să-l petrec alături de fiul meu a fost minunat...a fost tot ce am avut nevoie.Teama mea cea mai mare era că boala putea recidiva sau că nu a fost detectată la timp și din acest motiv îmi voi părăsi copiii... a fost o idee care m-a obsedat permanent.”

A rămas însărcinată cu cel de-al șaselea copil

În august 2020, Susan a primit vești bune de la medici și s-a gândit că își va putea îndeplini visul de a avea și cel de-al șaselea copil. A reușit să rămână însărcinată anul trecut. 

Pentru sursa menționată, a venit și cu următoarele precizări: „Medicii erau încrezători pentru că țesutul era uniform, erau mulțumiți de rezultate. Am simțit că mă trezeam dintr-un coșmar și că puteam să-mi văd în continuare de viață.”

Cancerul a recidivat

Fiind însărcinată cu cel de-al șaselea copil, în luna a cincea, Susan a început să aibă dureri în zona coastelor. Inițial a crezut că bebelușul avea o poziție neobișnuită, însă după nașterea acestuia, s-a adresat imediat medicului oncolog întrucât durerea nu ceda. În urma unor investigații, medicii au anunțat-o că boala recidivase și că se extinsese în diverse zone ale corpului. 

În confesiunea pentru aceeași sursă, mama a dat și aceste detalii: 

„M-am gândit că poate bebelușul meu avea o poziție neobișnuită pentru că durerea era constantă. M-am întrebat atunci „Oare ce șanse sunt ca boala să revină?” Încercam să mă conving pe mine însămi că nu orice durere însemna cancer. Așa că m-am străduit să-mi alung din minte această idee. Le-am semnalat-o însă medicilor, iar aceștia mi-au zis: „Să vedem despre ce este vorba”. Mi-au zis că boala recidivase și că se răspândise în foarte multe locuri. Primul gând pe care l-am avut a fost: „Nu se poate! Ce se va întâmpla cu copiii mei?”

I s-a spus că nu mai are mult de trăit

Medicii i-au zis lui Susan că speranța de viață era în jur de doi ani după finalizarea tratamentului. A făcut iar chimioterapie și, pentru a suporta durerile, a trebuit să recurgă și la morfină. În intervenția pentru sursa citată, nu s-a ferit să dezvăluie că singurul motiv pentru care a reușit să reziste au fost copiii ei:

„Nu se putea trata. Tot ce puteau face era să mă ajute să-l gestionez până la final. Nu au folosit cuvântul „paliativ”, însă despre asta era vorba. Iau morfină de două ori pe zi ca să pot suporta durerile. Copiii mei sunt singurul motiv pentru care pot să duc în continuare această luptă, zi de zi. Am urlat, am plâns, am fost furioasă. Acum însă îmi dau seama că atitudinea mea nu este de folos nimănui, așa că mă străduiesc să profit de timpul rămas pentru a-mi învăța copiii câte ceva, atât timp cât mai sunt capabilă.”

Le-a vorbit copiilor despre boala ei și despre faptul că va muri

În confesiunea pentru „Kidspot”, Susan a mărturisit că a discutat cu copiii despre boala ei și că le-a spus că va muri. De asemenea, a insistat asupra ideii că a încercat permanent să-i lase să-și exprime durerea, să treacă prin ea împreună și să-i învețe să fie puternici:

„Ei știu că am cancer și că o să mor din cauza acestei boli. După aceea m-au întrebat cât o să mai trăiesc și le-am zis că știu că nu o să îmbătrânesc și că nu voi fi bunică. Ori de câte ori stau de vorbă cu ei, îmi doresc să fie capabili să-și exprime durerea alături de mine și să-i ajut să se confrunte cu aceste trăiri. Vreau să îi asigur că este în regulă pentru mine să fie așa și că trebuie să fie puternici unul pentru celălalt. 

Mă uit la bebelușul meu și spun: „O să-ți aduci aminte de mine?” Încerc să îl surprind în cât mai multe poze și filmări pentru a i le lăsa ca amintire. Însă deocamdată nu intenționez să plec nicăieri. Nu vreau să mă las bătută fără o bătălie dusă la capăt.”