Eu şi soţul meu avem exact acelaşi job. Însă numai eu mă ocup de copii şi de casă

Confesiune de mamă

Întrucât ea şi soţul ei au aceeaşi meserie (sunt profesori), cea care se confesează s-ar fi aşteptat ca şi acesta să o sprijine mai mult atât în privinţa treburilor casnice, cât şi în privinţa implicării în îngrijirea copiilor. Mama formulează ca prim argument faptul că meseria de cadru didactic este foarte solicitantă şi că munca nu se termină în clasă, ci continuă şi acasă: "Sunt profesoară. Acest lucru înseamnă că munca mea nu se opreşte niciodată...Soţul meu este şi el profesor. Lucrăm în acelaşi district. Avem practic acelaşi job, dar tot eu sunt cea care face totul în casă."

Adaugă faptul că nu este deloc la îndemână să facă faţă provocărilor de la şcoală şi celor de acasă, din acest motiv ajungând uşor la epuizare: "...să fii profesor înseamnă deja să fii părintele a peste 100 de copii, dar încercăm să jonglăm cu şerpii la şcoală şi la noi acasă într-o constantă bătălie dintre "să corectez lucrările sau să-i citesc copilului meu o poveste?"

Aspectul asupra căruia încearcă să atragă atenţia este legat de o tendinţă pe care a observat-o în continuare în societate şi anume aceea potrivit căreia femeile trebuie să fie supereroi: "Apreciem şi lăudăm femeile care fac totul. Ni se spune cât de minunate sunt, cât de talentate sunt şi că nimeni nu are idee cum reuşesc să facă asta...De fapt ne scufundăm. Asta se întâmplă. Cerem ajutor, dar de fapt lumea închide ochii şi ne bate pe spate spunându-ne "nu uita să pregăteşti cina!"

Mama enumeră o parte dintre sarcinile pe care trebuie să le îndeplinească o femeie care este şi cadru didactic: "...Odată ce o mamă profesoară ajunge acasă trebuie să-şi planifice lecţiile pentru a doua zi, dar trebuie să-şi amintească şi de spălatul rufelor copiilor, de vizita la dentist, de alimentele de care este nevoie, de ce trebuie să pregătească pentru cină (şi probabil şi face acest demers) şi după aceea va decide dacă are şi timp de o baie înainte să meargă la culcare..."

De cealaltă parte, vorbeşte despre soţul ei în particular şi despre bărbaţii taţi în general: "Iar în acest timp, unde este Tatăl? Probabil doarme. Sau corectează lucrări, aşa cum se întâmplă la mine în casă". Din acest punct de vedere, insistă asupra următorului lucru: soţul ei a fost crescut cu mentalitatea conform căreia femeia trebuie să se ocupe de tot, dar "că el este un educator strălucit". Ceea ce şi-ar dori ar fi ca lumea să scape de astfel de mentalităţi: "Dar cum atunci vom începe să schimbăm atitudinea veche de generaţii întregi, potrivit căreia femeia este unica responsabilă de treburile din gospodărie şi de bunul mers al vieţii de familie?"

Concluzia mamei este că inclusiv în familiile în care cei doi soţi au aceeaşi meserie, tot femeia este cea care se ocupă de toate treburile: "Chiar şi în casele în care sunt doi părinţi ce au acelaşi job, treburile domestice ajung tot în seama proverbialei "superwoman".

Îşi încheie confesiunea printr-un mesaj dedicat atât mamelor, cât şi taţilor: "Către toate mamele care lucrează, vă vedem şi trebuie să ştiţi că nu sunteţi singure. Către toate mamele profesoare, care muncesc până la epuizare în vreme de pandemie pentru a crea scenarii care să-i atragă pe elevi în cadrul lecţiilor online şi care totodată trebuie să reuşească şi să aibă grijă de casă, vă vedem şi pe voi şi nu sunteţi singure. Către toţi taţii, nu vreau să vă văd că vă ajutaţi soţiile sau partenerele. Vreau să vă văd cum vă luaţi pe umeri întreaga povară a unei case şi cum vă zbateţi pentru familie ÎMPREUNĂ CU partenerele voastre. Este responsabilitatea voastră la fel ca şi a lor şi nu există nicio scuză pentru asta."

Cum să vă împărţiţi cât mai echitabil treburile- sfaturi pentru mame şi pentru taţi

Pentru a vă fi mai la îndemână să vă distribuiţi sarcinile în gospodărie fără a neglija, desigur, grija pentru copil, ţineţi cont şi de următoarele sfaturi:

Vedeţi care sunt priorităţile

Stabilirea acestora este esenţială pentru a şti fiecare ce aşteptări aveţi. De exemplu, analizaţi cum vede fiecare organizarea pentru cumpărăturile săptămânale, necesitatea de a face ordine în anumite spaţii din casă, cât de rapid trebuie achitate facturile etc..Exprimaţi-vă fiecare punctul de vedere şi încercaţi să stabiliţi de comun acord ce aveţi de făcut pentru ca în casa voastră să nu intervină haosul şi nemulţumirile.

Stabiliţi-vă responsabilităţile

Străduiţi-vă fiecare să vă faceţi o listă care să cuprindă toate sarcinile ce ţin de copil/de copii şi de casă. După aceea comparaţi listele şi răspundeţi următoarelor întrebări:

• Ce părere am despre ce a pus pe listă partenerul meu/partenera mea?
• Ce aş vrea să schimb?
• Ce activităţi îmi displac total din lista lui şi a mea?
• Pot să le înlocuiesc cu altceva? Dacă da, cum am putea proceda?

Nu ar trebui să vă miraţi dacă lista unuia dintre voi e foarte lungă şi cealaltă e mai degrabă scurtă. Tot ce contează este să vă fixaţi priorităţile, să fiţi deschişi unul cu celălalt şi să realizaţi şi compromisuri.

Luaţi în considerare nevoile copilului/copiilor

În funcţie de acestea, va fi mai simplu să fixaţi şi ce aveţi de făcut, să vă organizaţi mai bine programul. Consultaţi-vă permanent pe această temă şi încercaţi să găsiţi soluţiile cele mai avantajoase.

Anticipaţi şi comunicaţi

Cu cât veţi sta mai mult de vorbă, cu atât veţi reuşi să sesizaţi din timp ce ajustări ar trebuie realizate în rutina voastră zilnică. Nu daţi vina una pe celălalt şi vedeţi cum aţi putea să vă armonizaţi cât mai bine eforturile. De asemenea, spuneţi exact ce vă doriţi, în loc să aveţi senzaţia că nimeni nu vă ajută.

Nu uitaţi nici de sarcinile ce vă displac cel mai mult

Cu siguranţă că fiecare dintre voi are aşa ceva. Nu trebuie să vă îngrijoraţi, întrucât ceea ce îi displace unuia dintre voi poate părea acceptabil pentru celălaltl. În cazul în care amândoi urâţi aceleaşi lucruri, gândiţi-vă cu ce aţi putea înlocui sarcina respectivă sau apucaţi-vă să o finalizaţi împreună, ca o echipă.

Stabiliţi un program

Întrucât fiecare dintre noi este diferit, nu este surprinzător nici dacă, de pildă, unei mame îi este mai uşor să facă treburi seara târziu, după ce copiii dorm, iar tatăl se simte mult mai în largul său când face treburi pe timpul zilei. Din acest motiv, încercaţi să vă organizaţi programul astfel încât fiecare dintre voi să se simtă cât de cât confortabil.

Acceptaţi-vă diferenţele dintre voi

Fiecare dintre părinţi are stiluri de parenting diferite şi, desigur, modalităţi diverse de a îndeplini o sarcină. De multe ori se poate întâmpla însă ca mamele să fie nemulţumite de modul în care tatăl se ocupă de copil sau de cum realizează vreo sarcină în gospodărie. Cu toate acestea, criticile constante aduse partenerului îl vor îndepărta tot mai mult de treburi. Mult mai bine este să fie evidenţiate mai întâi punctele tari, pentru ca ulterior să se vadă ce se poate face şi în privinţa celor mai slabe.

Nu ezitaţi să vă lăudaţi partenerii pentru implicare

Străduiţi-vă, chiar dacă nu este mereu la îndemână, să le lăudaţi totuşi efortul, străduinţa, pentru a-i stimula să se implice şi pe viitor în treburile din gospodărie sau în îngrijirea copilului.

Surse: babycenter.com, scarymommy.com, verywellmind.com