Prima zi de școală în sistemul nostru de învățământ este complet inutilă. Se face renumitul careu, acela care aliniază toate clasele pe rânduri de doi câte doi, ca să asculte cum adulții bălmăjesc discursuri pline de cuvinte goale, cum un preot spune o rugăciune și apoi cântă fals o binecuvântare și cum se prezintă cine știe ce momente artistice, pe care oricum copiii nu le pot vedea, pentru că sunt îngropați în marea de părinți, bunici, unchi, mătuși și de ce nu, vecini și alte cunoștințe de prin autobuz.
Dacă am plecat de acasă cu ceva emoții, pentru că Anya începe școala, pentru că este ziua aceea unică, importantă, ce nu se va repeta niciodată, toate emoțiile mele s-au topit la propriu în o oră jumătate de stat în soare în minunatul careu din curtea școlii. Iar dacă Anya nu avea emoții mai deloc și era super entuziasmată, tot entuziasmul ei s-a topit ca o înghețată într-un cuptor cu lemne, când s-a văzut înghesuită de părinți neatenți și când a primit un cot în creștet de la un elicopter ce încerca cu disperare să-și forțeze copilul să bea apă, măturând totul în cale. Atunci a fost momentul când s-a întors spre mine, nedumerită și m-a întrebat tare: Mami, dar noi când învățam ceva?
Nu copiii sunt problema, ci părinții
Și după ce ne-am bronzat mai ceva ca în Grecia și am făcut saună mai ceva ca la Therme, după ce am ascultat pe cineva cântând, după ce am vazut noi (că bieții copiii nu aveau cum să vadă ceva de părinți) niscaiva dansuri moderne și un număr de aerobic, după ce am ascultat câteva discursuri seci și puternic politizate cu promisiuni false, după ce un copil a leșinat sub soarele arzător, au avut și copiii de la clasele pregătitoare în sfârșit bucuria să primească baloane de la o zână și să fie conduși în școală.
Și aici, din nou, am avut parte de aceleași elicoptere ... părinți care călcau peste ceilalți copii, numai ca să ajungă lângă al lor și să îl țină de mână și, desigur, să se asigure ca va ocupa primul loc în bancă. Nu știu de unde obsesia aceasta a unei grabe necontrolate și obsesive și a unei nevoi de a ajunge primul undeva sau de a pleca primul de undeva.
Suntem generația părinților elicopter, nerăbdători, neliniștiți până la isterie, agitați și nervoși, și aproape orbi la nevoile și existența altor copii. Dacă părinții ar avea calmul, răbdarea și încrederea necesară în propriul lor copil, toată această nebunie din prima zi de școală ar ieși și ea așa cum și-o doresc, probabil, directorii de școli, cu acea notă emoțională și acel gust pastelat și idilic al copilăriei. În schimb, copiii noștri se lovesc de noi în a se bucura de moment. Și toată bucuria lor se stinge sub presiunea părinților care îi sufocă și la propriu și la figurat cu o grijă excesivă și inutilă.
Din punctul meu de vedere, era suficient să se strige careul, și să bage copiii în clasă, iar de acolo prima zi de școală să fie de acomodare, la clasele pregătitoare, în clasă, cu învățătoarea lor, fără părinți. Să nu speriem copiii cu o mare de oameni înghesuită, care le dau coate în cap și apoi să îi înghesuim și mai tare în clasa sufocată de părinți, în timp ce îi admonestăm că nu este atent la învățătoare, că nu a spus mulțumesc, că nu stă drept în bancă sau că nu pune mâna la gură când cască și îl orbim în același timp cu blițul aparatului foto.
Bineînțeles că am făcut și eu asta. Însă cu fericire maximă, dacă învățătoarea îmi spunea să aștept jumătate de oră pe hol, în timp ce ea făcea acomodarea piticilor, aș fi făcut-o fără să crâcnesc. Partea bună este că micuții noștri au o capacitate uimitoare de adaptare, și încă una de a uita ce nu le-a plăcut și mai minunată și mai puternică. Așa că în timp ce eu mă lamentez scriind aceste rânduri, Anya se joacă super fericită cu un lego, și îmi povestește că a fost foarte frumos în prima zi de școală, că deja își iubește învățătoarea și că abia așteaptă să se ducă a doua zi să înceapă să învețe.
- Mami, azi nu am învățat nimic. Doar să mă feresc de coate, să nu mai fac vreun cucui. Mâine merg direct în clasă, nu-i așa? Și învăț în sfârșit și eu să îmi citesc poveștile singură?
La voi cum a fost prima zi de școală?