Confesiunile unei mame despre fiul ei adolescent
Pe când citeam șocată, Sam dormea într-un pat de spital, recuperându-se după prima tentativă de sinucidere. Fusese una violentă și avea să fie spitalizat câteva săptămâni. La final, Sam va pleca din spital cu un diagnostic de tulburare bipolară, probabil cauzat de stres, lipsa somnului și abuz de substanțe. Nu se va putea întoarce la școală mult timp.
Nu dau vina pe prietenii care l-au împins pe Sam să cumpere tuturor cina sau să chiulească de la cursuri ca să se ducă la petreceri. Mă întreb, însă, de ce niciunul dintre acești așa-numiți prieteni nu s-a gândit să-l încurajeze pe Sam să caute ajutor sau chiar să se înscrie la un psiholog de la școală, sau să vină la noi. Și aș dori să le sun că ceea ce ei considerau ca fiind componentele normale ale unei relații de colegiu au fost, de fapt, semne ale interacțiunilor nesănătoase și că au profitat de boala psihică a lui Sam.
Semnele bolii mintale erau clare. Când Sam a intrat în facultate, era timid, liniștit și muncitor. Nu a ratat niciodată un curs sau o sarcină și de multe ori devenea stresat dacă o responsabilitate nu era finalizată cu cel puțin o zi înainte de termen. Vorbea frumos despre familia lui, iar pagina lui de Social Media era plină de imagini cu familia și de citate motivaționale.
Prin schimbările bruște de comportament și riscurile pe care și le asuma zilnic, Sam arăta clar semne că se luptă cu o boală mintale. Nimeni nu a observat sau nimeni nu s-a deranjat să afle de ce Sam acționa ciudat. Aceste noi comportamente au făcut din copilul meu viața petrecerii, noul student sălbatic, care să ofere o masă gratuită și un râs bun, până la urmă. De ce să încerci să schimbi asta?
Între timp, când eram împreună ca familie și comunicam prin telefon și text, am observat schimbările. I-am sugerat lui Sam să caute ajutor specializat, eventual să vină acasă și să ne lase să îl sprijinim. Când a scris prietenilor despre cererile noastre, răspunsurile au variat de la „părinții tăi sunt nebuni” până la „părinții tăi nu știu cum te știm noi.” Oamenii care îl cunoșteau pe Sam de doar câteva săptămâni îi spuneau că îl cunosc mai bine decât noi, părinții lui.
Părinții, în timp ce îi ajutăm pe liceenii noștri să se pregătească pentru SAT-uri și să scriem eseul perfect al colegiului, este vital să vorbim deschis și despre sănătatea mintală. Trebuie să îi echipăm pentru a recunoaște semnele bolii mintale atât în ei cât și în ceilalți.
Schimbări majore de comportament și neconcordanțe - cum ar fi cheltuielile excesive sau somnul, textele neregulate și utilizarea social media, schimbările în comportamentele sociale și sexuale, precum și durerile de cap frecvente sau durerile de stomac pot indica toate boli mintale. Adolescenții noștri trebuie să recunoască toate semnele.
Potrivit Institutului American pentru Abuz, consumul excesiv, în special în primele șase săptămâni de facultate, este comun - dar este și deosebit de periculos. A bea alccol în loc să își asume responsabilitățile, cum ar fi prezența la cursuri și temele este mult mai ușor, mai ales când nu este nimeni acolo să te supravegheze. Un astfel de comportant exagerat și abuziv duce spre boli mintale și / sau dependență. Adolescenții noștri trebuie să știe acest lucru înainte de a intra la facultate."
Tulburarea bipolară la adolescenți- cauze
Fiind o afecțiune deosebit de complexă, medicii nu pot spune care sunt cauzele precise ale declanșării unei tulburări bipolare. Cu toate acestea, există un punct de vedere comun, conform căruia factorul genetic, factorii de mediu și chimia creierului influențează posibilitatea ca un adolescent să sufere sau nu de o tulburare bipolară.
Un aspect important asupra căruia medicii atrag atenția este următorul: un procent important dintre adolescenții care au o tulburare bipolară au și alte probleme, precum: ADHD, anxietate, consumul de substanțe interzise etc..
Pe măsură ce un adolescent crește, este de datoria noastră, a părinților, să îi explicăm de ce are nevoie de un tratament special pentru tulburarea bipolară. Trebuie să se aibă grijă cu modul în care i se va transmite acest lucru, astfel încât să nu dezvolte o aversiune față de tratamentul respectiv.
De asemenea, este foarte posibil ca un adolescent să ajungă să consume alcool sau substanțe interzise, în condițiile în care tinerii cu tulburări bipolare sunt mai predispuși la așa ceva.
Astfel, trebuie să luăm în considerare faptul că alcoolul /substanțele interzise pot interfera cu anumite componente din medicamentele pe care adolescenții le iau în vederea ameliorării unei tulburări bipolare.
Tulburarea bipolară la adolescenți- simptome
Tulburarea bipolară este o afecțiune prezentă mai ales la adolescenți și la adulții tineri, dar în perioada adolescenței este important să se realizeze un diagnostic corect al acestei afecțiuni, în condițiile în care și așa intervin o serie de fluctuații hormonale care antrenează alternanța stărilor.
Ca să ne putem da seama dacă avem un copil care suferă sau nu de o tulburare bipolară, este necesar să știm exact care sunt manifestările specifice unui episod de manie din cadrul acestei tulburări și care sunt cele specifice pentru stările depresive.
În ceea ce privește mania, la un adolescent se vor sesiza următoarele simptome:
• Tot felul de „ieșiri” bruște, fără un motiv bine întemeiat
• Adolescentul pare mereu prea vesel sau se comportă prostește, așa cum nu ar trebui să procedeze la vârsta lui
• Sunt prezente dificultățile de concentrare
• Vorbește prea repede sau despre mai multe lucruri odată, fără a avea coerență
• Se simte mult prea important
• Își asumă comportamente periculoase
• Spune mereu că nu este obosit/ă
• Intervine adesea insomnia
• Se gândește la sex și vorbește despre așa ceva mult mai des decât în mod obișnuit
O depresie poate fi recunoscută ușor după:
• Adolescentul este mereu trist
• Plânge adesea
• Se simte singur
• Este chinuit de sentimente de vinovăție
• Crede că este o persoană care nu are valoare
• Apar stările de iritabilitate chiar și fără un motiv concret
• Intervine anxietatea
• Sunt prezente modificări semnificative de apetit (ori adolescentul mănâncă prea puțin, ori mănâncă prea mult)
• Se plânge de diferite dureri (precum acelea de stomac sau de cap)
• Are puțină energie chiar și dacă doarme suficient
• Nu mai are același interes pentru activitățile pe care înainte le adora
• Are gânduri/tentative de suicid
Surse foto: istockphoto.com, pixabay.com