Familia monoparentală: drepturi, legi și viața în România

Ce este familia monoparentală?

Familia monoparentală este un tip de familie în care copilul sau copiii locuiesc cu un singur părinte. Este, prin urmare, un grup de persoane aflate în relație directă de rudenie sau de adopție. Familia monoparentală este văzută ca o abatere de la familia nucleară tradițională care este formată din soț, soție și copiii lor minori.

Familia monoparentală poate să apară din aceste cauze:

• divorțul părinților;
• separarea părinților;
• decesul unuia dintre părinți;
• adopția unui copil de către un singur adult;
• decizia unei femei de a naște un copil fără a fi căsătorită sau fără a trăi cu un partener;
• asumarea copiilor din afara căsătoriei.

Tipuri de familii monoparentale

Familia monoparentală poate să fie de diferite tipuri, în funcție de modul în care este abordată. Astfel, luând ca și criteriu numărul persoanelor care constituie familia, putem să avem familie monoparentală binară(doi membrii), terțiară (trei membrii), etc. De asemenea, în funcție de modul în care a luat naștere familia monoparentală și de modul de interacțiune a membrilor familiei, aceasta poate să fie:

• familie monoparentală camuflată, care se află în cadrul legal al familiei nucleare, însă unul dintre părinți nu își aduce deloc aportul afectiv în cadul familiei;
• familie monoparentală separată, unde legăturile sunt păstrate numai cu copii, părinții nemaiavând relații între ei, acest fapt întâmplându-se în cazul despărțirilor;
• familie monoparentală prin absența fizică, atunci când unul dintre părinți lipsește din casă pe fondul unei boli sau din cauza obligațiilor de serviciu;
• familia monoparentală datorată decesului unuia dintre părinți;
• familia monoparentală propriu-zisă, care este rezultată în urma divorțului sau în urma nașterii sau adopției unui copil crescut de un singur părinte.

Familia poate fi abordată ca o instituție socială, care se află în legături cu alte instituții, inclusiv cu instituțiile statului. Raporturile de acest tip sunt satisfăcute preponderent de părintele singur. O altă perspectivă prezintă familia ca o unitate socio-afectivă, dar și un grup în care au loc tensiuni și conflicte. Violența familială se manifestă, în cazul familiei monoparentale, ca un abuz fizic sau psihic la care este supus un membru al familiei de către un altul, cel mai frecvent din parte părintelui față de copil.

Părinții violenți își proiectează asupra copiilor propriile frustrări și tensiuni, răspund cu agresivitate unui mediu ostil. Ca tendințe în dinamica familiei, se pot observa, creșteri ale vârstei medii la care oamenii se căsătoresc, a vârstei la care au copiii, o creștere a divorțialității și o creștere a ponderii nașterilor în afara căsătoriei legale. Scade rata natalității și a numărului mediu de copii.

În acest context, în a doua jumătate a secolului trecut, numărul familiilor monoparentale a început să crească, pe fondul destructurării modelului tradițional de familie, a apariției formelor alternative de familie. În momentul de față, se acreditează chiar posibilitatea unei crize a familiei. România prezintă un tablou aparte, cu o rată înaltă a căsătoriilor, cu o divorțialitate scăzută. Fenomenul mai frecvent, care conduce la familia monoparentală este separarea, fapt mai greu de surprins în studiile sociologice. De asemenea, numărul mare de copii în afara căsătoriei, explică existența acestui tip de familie. În România numărul familiilor monoparentale nu este cunoscut cu exactitate. Studii indirecte, pornind de la datele recensământului din 1992, estimează la 9, 7% procentul familiilor monoparentale. 

Date demografice în lume

În 2006, 12.9 milioane de familii din SUA erau de tip monoparental iar dintre acestea, în 80% dintre cazuri părintele implicat era părintele de sex feminin. Din 1994 și până în prezent procentajul familiilor monoparentale în totalul familiilor americane a rămas aproximativ constant la aproximativ 9% din totalul familiilor. Cu toate acestea, față de anul 1970 acest procentaj este de două ori mai mare.

Numărul familiilor monoparentale care au ca îngrijitor principal părintele de sex masculin a crescut de mai mult de patru ori în intervalul 1970-2011, de la 390.000 de familii în anul 1970 (anul intrării în vigoare a custodiei comune) la pest 1.700.000 în anul 2011.

În 2003, 14% din familiile australiene erau familii de tip monoparental.

În Anglia, în anul 2009, au fost înregistrate 1.9 milioane de familii monoparentale având în total peste 3 milioane de copii. Aproximativ 1 din 4 familii care au copiii de vârstă școlară sunt familii monoparentale iar dintre aceste familii între 8 și 11 la sută dintre ele au cap de familie un bărbat.

Date demografice în România

Conform INS în anul 2006 peste 32.600 de cupluri căsătorite s-au despărțit, rata divorțurilor fiind de 1,51 la mia de locuitori. Mai exact, media divorțurilor din țara noastră a fost, in primele opt luni ale acestui an, de 18 familii destrămate la suta de căsătorii.

La nivelul județului Cluj în anul 2005 au fost plătite un număr de 245.995 alocații de susținere pentru familii monoparentale.

În România 84,5% din nucleele familiale monoparentale sunt de tipul "mame cu unul sau mai mulți copii", restul de 15.5% fiind ”tați cu copii”. 

Din totalul nucleelor familiale cu copii (4.260.609), nucleele monoparentale reprezintă mai mult de o cincime (20,1%). Se constată că la toate nucleele monoparentale (materne și paterne) tipul predominant de nucleu monoparental este cel cu 1 copil (în jur de două treimi), urmat de cele cu doi copii. La polul opus, se situează nucleele monoparentale cu 5 copii și peste, care dețin mai puțin de 1% din total, pe fiecare dintre tipurile de astfel de nuclee monoparentale.

Nucleele familiale monoparentale dețin 13,4% din totalul nucleelor familiale, fiind repartizate între mediile de rezidență diferențiat, 7,7% în mediul urban și 5,7% în mediul rural.

Trenduri

Creșterea divorțalitătii, a fertilității în afara căsătoriei, schimbările de mentalitate din ultimele decenii au făcut ca acest tip de familie, pe măsură ce înregistrează o creștere a frecvenței, să fie acceptat ca normal, nemaifiind privind ca o deviație, cum era considerat cu decenii în urmă. În prezent la nivel mondial, familiile monoparentale reprezintă aproape un sfert din totalul familiilor.

Între cele două recensăminte realizate în anul 1992 și 2002, se remarcă diferențieri în structura nucleelor familiale, în sensul diminuării ponderii cuplurilor cu copii cu 3,5 puncte procentuale în favoarea nucleelor monoparentale. Explicația rezidă în faptul că în societatea modernă, tot mai mulți adulți își cresc copiii singuri, fără a avea alături un partener (soț/soție), pe al cărui ajutor să se poata bizui.

Creșterea ponderii nucleelor monoparentale în defavoarea celorlalte tipuri de nuclee (respectiv cupluri cu sau fără copii) ar putea fi considerată un pericol pentru dezvoltarea familiei și pentru societate. Însă dezvoltarea și amploarea lor ne determină să considerăm că familiile monoparentale reprezintă din ce în ce mai mult o alternativă, perfect normală, la familia tradițională.

Procentele raportate de dezangajare paternă după divorț sunt de peste 50%.

Avantajele și dezavantajele familiei monoparentale față de alte tipuri de familie

Este invocată adesea asocierea dintre structura familiei și starea de bine a copilului concluzia fiind aceea că minorii care cresc alături de doi părinți căsătoriți tind să se descurce mai bine decât alții. Dezvoltarea copilului fără ambii părinți este asociată cu o mulțime de efecte nedorite.

Copiii, proveniți din familii monoparentale sau reconstituite, prezintă rate mai mari de sărăcie și niveluri mai scăzute de școlarizare și profesionalizare, decât cei care cresc alături de ambii părinți biologici sau adoptivi. În cazul lor, s-a constatat o utilizare mai frecventă a substanțelor interzise și apariția comportamentelor de risc, cum ar fi fumatul, consumul băuturilor alcoolice și a drogurilor. Acești copii probabil că își vor începe viața sexuală la o vârstă mai fragedă, vor fi tineri și necăsătoriți atunci când își vor forma propria familie și vor experimenta dizolvarea relațiilor lor romantice.

Există însă și studii noi care arată că nu apar diferențe semnificative între rezultatele copiilor care provin din familii monoparentale și rezultatele acelor copii care trăiesc în familii în care părinții nu au divorțat dar în care există un conflict puternid între părinți. 

S-a constat că, în medie, tații se ocupă de 36% din volumul de activități domestice (sarcinile domestice plus de îngrijire a copilului), care au crescut la 41% în cazul în care ambii soți sunt angajați cu normă întreagă și 43%, atunci când ambii câștigă aproximativ aceeași sumă de bani. În familia monoparentală modelul reprezentat de părinții implicați egal este înlocuit de situația în care majoritatea activităților domestice sunt realizate de un singur părinte.

Când familia monoparentală este rezultatul unei separări a părinților copilului se pune problema stabilirii custodiei minorului, lucru care se decide de către instanța de judecată.

Decizia cu privire la care dintre cei doi părinți va primi custodia minorilor se poate lua amiabil de către părinți urmând procedura medierii, caz în care, în general instanța îl va accepta ca atare sau urmând procedurile clasice în instanță, caz în care părțile se vor prezenta în instanță.

Copilul în familia monoparentală

În comparație cu familia tradițională, care îndeplinea mai multe funcții cu impact pozitiv asupra societății (funcția de reproducere; de socializare a copiilor; de îngrijire, protecție, mediu securizant și climat afectiv suportiv; conferire de status ; reglementare a comportamentelor sexuale), familia monoparentală este un efect al funcției reproductive, se regăsește privind socializarea copiilor, oferă îngrijire și protecție membrilor ei, un climat de strânsă afectivitate, dar este deficitară sub aspectul realizării mediului securizant și în modul de conferire a statusului. Nu îndeplinește funcția de reglementare a comportamentelor sexuale. Părintele singur (fără partener în cadrul familiei) caută relații afective și sexuale în afara familiei.

În analizele referioare la familia monoparentală, un accent deosebit este pus pe consecințele asupra evoluției copiilor: stare de sănătate, succes sau eșec școlar, abandon școlar, devianță, stabilitate în familiile pe care le formează.

Mult mai puțin au fost studiate efectele asupra adulților, puși în situația de a îndeplini un cumul de roluri atât în plan public, cât și privat (părintele unic - adesea muncește mai mult pentru a susține economic familia; rezolvă mai greu și în timp mai îndelungat treburile administrativ - gospodărești, este solicitat mai mult în sprijinirea copiilor etc). Transmiterea moștenirii în cadrul familiei (proprietate, nume, status) se realizează fie matriliniar (pe linia mamei), fie patriliniar (pe linia tatălui), fie biliniar (pe linie maternă și paternă).

În cazul existenței căsătoriei între părinți, atunci, în cele mai multe situații, numele purtat de copii este cel al tatălui. În modul de manifestare a autorității, față de maniera tradițională, în care autoritatea putea fi deținută de bărbatul cel mai în vârstă sau de soț (în patriarhat), de femeia cea mai în vârstă sau de soție (în matriarhat), în cazul familiei monoparentale autoritatea este exercitată de părintele unic, susținător al familiei. Din acest punct de vedere, familia monoparentală se apropie de modelul de autoritate specific pentru secolul XX, când autoritatea era deținută de persoana care aducea venit.

Autoritatea se dobândea diferențiat pentru sfera publică, majoritatea deciziilor fiind luate de aducătorul de venit, și pentru sfera privată, unde hotărârile erau luate de cel/ cea care desfășura preponderent munca domestică, se ocupa de creșterea și educarea copiilor. Autoritatea, în cadrul familiei monoparentale comportă tendințe contradictorii: o supralicitare a părintelui singur, dar și momente de criză atunci când acesta nu mai face față solicitărilor.

Legea familiei monoparentale

Zeci de mii de copii români trăiesc în familii monoparentale doar cu unul dintre părinți, cu bunicul sau bunica, sau cu un tutore. Oamenii legii au hotărât că este nevoie de o măsură de protecție socială și o lege specială pentru astfel de cazuri, așa că s-a propus acordarea unei indemnizații lunare pentru persoană care crește singură copilul/copiii minori sau aflați într-o formă de învățământ, plus o alocație de studii pentru copiii care învață bine. 

Cine beneficiază de ajutorul comunitar pentru familia monoparentală?

Beneficiarii ajutorului comunitar și alocației de susținere pentru familia monoparentală sunt familiile cu domiciliul sau reședința pe raza administrativ-teritorială a municipiului Bucureşti, formate din persoana singură și copiii în vârstă de până la 18 ani aflați în întreținere și care locuiesc împreună cu aceasta. Ajutorul social comunitar se acordă lunar familiilor monoparentale, al căror venit net mediu lunar pe membru de familie se situează până la 530 lei inclusiv.

Prin persoană singură se înțelege persoana care se află într-una din următoarele situaţii:

1. este necăsătorită;
2. este văduvă;
3. este divorțată;
4. al cărei soţ/soție este declarat/declarată dispărut/disparută prin hotărâre judecătorească;
5. al cărei soţ/sotie este arestat/arestată preventiv pe o perioadă mai mare de 30 de zile sau execută o pedeapsă privativă de libertate şi nu participă la întreţinerea copiilor;
6. nu a împlinit vârsta de 18 ani şi se află în una dintre situaţiile prevăzute la nr. 1)-5);
7. a fost numită tutore sau i s-au încredinţat ori dat în plasament unul sau mai mulţi copii şi se află în una dintre situaţiile prevăzute la nr. 1)-3), cu excepţia asistentului maternal profesionist.

Drepturile familiei monoparentale

Dreptul familiei monoparentale este acela de a primi ajutor financiar din partea statului sau pensie alimentară din partea parintelui care a pierdut custodia copilului. 

Pensia alimentară: cine o plătește și cum se calculează

Există situații când un cuplu căsătorit decide că este mai bine să divorțeze. În aceste cazuri, automat, copilul (sau copiii) rămâne în custodia unui părinte, iar celuilalt îi revine obligația de a plăti o pensie de întreținere a copilului. Adică parintele decăzut din drepturile părintești va trebui să plătească și o obligație de întreținere a minorului. În cazul în care, în urma unui divorț, tatăl este cel care pierde custodia, el este cel care trebuie să plătească pensia alimentară copilului. În cazul în care tatăl câștigă custodia, mama este cea care va plăti pensia. Dacă niciunul dintre cei doi părinți nu doresc să se îngrijească de copil sau de copii, se instituie tutela, conform legii.

Pensia de întreținere se poate solicita pana când minorul împlinește vârsta de 18 ani sau pe toată perioada în care aceasta studiază, dar nu mai târziu de 26 de ani. 

Conform noului Cod Civil, aceasta trebuie acordată prin asigurarea celor necesare minorului pentru un trai decent și a cheltuielilor de educare, învățătură și pregătire profesională. În cazul în care părintele refuză acordarea obligației de întreținere, acesta va trebui să plătească o pensie alimentara, de întreținere.

Potrivit avocatnet.ro, atunci când pensia alimentara este datorată de un părinte, aceasta este stabilită în sumă de până la:

- o pătrime din venitul lunar net al părintelui, pentru un copil;
- o treime, pentru doi copii;
- o jumătate, pentru trei sau mai mulți copii.

În actul normativ este subliniat că pensia de întreținere datorată copiilor și altor persoane nu poate să depășească în total jumătate din venitul net lunar al persoanei obligate să o achite.

Ce se intamplă dacă un părinte refuză să platească pensia alimentară?

Acordarea pensiei alimentare se decide prin hotărâre judecătorească, iar neplata acesteia este pedepsită cu amendă sau chiar închisoare pe o perioadă cuprinsă între 6 luni și 3 ani. Acest lucru se poate intampla dacă:

- nu este platită pensia de întreținere cu bună știință;
- nu este platită 3 luni la rând pensia alimentară la termenele stabilite;
- parintele abandonează, alungă sau lasă fără ajutor persoana pentru care plătește pensia alimentară.

O altă măsură care poate fi luată în mod legal în cazul în care pensia alimentară nu este virată la timp este reținerea salarială. Astfel, din salariul părintelui care nu și-a îndeplinit obligația față de minor se va opri, prin hotărâre judecătorească, suma aferentă pensiei alimentare pe care trebuie să o plătească.

Stimulent pentru familiile monoparentale

Potrivit Ministerului Muncii și Protecției Sociale, beneficiază de alocația de susținere pentru familia monoparentală familiile formate din persoană singură și copiii în vârstă de până la 18 ani aflați în întreținere și care locuiesc împreună cu aceasta. 

Pentru a putea beneficia de alocația pentru susținerea familiei, o familie biparentală sau monoparentală trebuie sa îndeplinească următoarele condiții:

- să aibă reședința legală în România;
- să locuiască împreună cu copilul/copiii pe care îl au în întreținere;
- copilul/copii să urmeze o formă de învățământ fără întrerupere și să primească o notă la purtare de minimum opt (din 10);
- să aibă un venit net mediu pe membru de familie până la maximum 1,06 din indicatorul social de referință, respectiv 530 RON.

Stabilirea drepturilor

• în termen de 15 zile primarul dispune efectuarea anchetei sociale pentru verificarea situației de fapt;
• în termen de 5 zile de la efectuarea anchetei sociale, primarul emite dispoziția de aprobare/respingere pe care o comunica atât solicitantului alocației, cât și direcției pentru dialog, familie și solidaritate socială.

Dacă sunt îndeplinite criteriile de eligibilitate, dreptul la alocația de susținere pentru familia monoparentală se stabilește prin dispoziția scrisă a primarului, iar dreptul se acordă începând cu luna următoare înregistrării cererii.

Obligațiile beneficiarilor

În cazul în care intervin modificări cu privire la componentă familiei și/sau a veniturilor realizate de membrii acesteia, titularul alocației familiale complementare are obligația că, în termen de maxim 5 zile, să comunice în scris primarului modificările intervenite. Titularul solicită modificarea cuantumului dreptului printr-o nouă cerere însoțită de acte doveditoare privind modificările intervenite.

Modificarea cuantumului se face începând cu luna următoare celei în care au intervenit mdificarile.

Pentru copiii de vârstă școlară familiile beneficiare de alocație au obligația să prezinte primarului, din 3 în 3 luni dovadă frecventării cursurilor.

Cuantum

Cuantumul alocației de susținere pentru familia monoparentală, prevăzut la art. 8 din Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 105/2003, modificată prin Legea 236/2008, este de:

- 70 lei pentru familia cu un copil;
- 80 lei pentru familia cu 2 copii;
- 85 lei pentru familia cu 3 copii;
- 90 lei pentru familia cu 4 sau mai mulți copii.

Modalități de obținere

Directorul executiv al direcției de muncă și protecție socială emite, pe baza documentelor transmise de primari, decizia de plata a drepturilor cu titlul de alocație familială complementară.

Plata alocației se realizează, după caz, pe baza de mandat poștal sau în cont curent personal.

Documente necesare

• cerere tip, întocmită de reprezentantul familiei, care se înregistrează la primăria localității sau, după caz, a sectorului municipiului București, în a cărei rază teritorială familia își are domiciliul ori reședința.

În cazul familiei fără domiciliu sau reședința, cererea se înregistrează la primăria localității în a cărei rază teritorială această trăiește. Detalii aici. 

• acte doveditoare privind componentă familiei și veniturile acesteia:

- acte doveditoare privind veniturile familiei
- livretul de familie completat la zi, iar în cazul în care familia nu are livret de familie, serviciul de stare civilă are obligația de a-l elibera în termen de 30 de zile de la dată solicitării alocației;
- hotărârea judecătorească prin care soțul/soția este declarat/declarată dispărut/dispărută (după caz);
- hotărârea judecătorească prin care soțul /soția este arestat preventiv pe o perioada mai mare de 30 de zile sau execută o pedeapsa privativă de libertate și nu participa la întreținerea familiei (după caz);
- dispoziția primarului privind instituirea tutelei;
- certificatul de încadrare într-un grad de handicap prezentat de familiile care au în întreținere copii cu handicap de vârstă școlară și care nu frecventează școală.