Nu toti copiii din clasa au bani pentru excursie si acest lucru este un element de diferentiere intre ei. Brusc, se privesc si se impart in doua grupuri: cei care au si cei care nu au bani de excursia de 2 zile.
Daniela reproseaza parintilor ei, seara la televizor, printre lacrimi si zbucium: "voi de ce sunteti asa de saraci si nu imi puteti oferi ce ofera alti parinti copiilor lor?? Eu eram fericita daca ma duceam in excursie... Asa, stau in casa ca fraiera. Pentru ca voi nu ati fost in stare sa aveti mai multi bani, cu toata facultatea voastra!".
Cei doi parinti raman interzisi si se privesc unul pe altul... Tatal raspunde agresiv vorbe de aparare, certandu-si fiica pentru obraznicie. Mamei i se umplu ochii de lacrimi. Lacrimi de neputinta, revolta, furie, tristete. Nu prea stie sa gestioneze situatia, cel putin nu pe loc. Ambii si-ar dori sa fie acceptati asa cum sunt...
Dar oare ei se accepta pe ei asa cum sunt?
Fetita Ana are 10 ani. Intr-o zi, satula de laudele colegelor sale pe diverse lucruri ce tin de realizarile sau identitatea parintilor lor, gandeste „Imi e rusine cu mama. Nu e la fel de cocheta ca mamele altor fete. Nu are genti si bijuterii ca ele. Ba mai mult este si mai grasuta decat ele. De ce nu am si eu o mama cu care sa fiu mandra?". Gandurile ei nu raman mult timp nerostite. Caci asa sunt copiii, spontani si uneori cruzi. Fara menajamente ii spune mamei: "Tu de ce nu esti slaba ca mama lui Alina? Ea cum poate sa aiba 48 kilograme si tu nu?". Mama ramane blocata. Pe moment chiar nu stie ce sa raspunda. Se simte umilita, jignita, neputincioasa. Si-ar dori asa de mult ca fiica ei sa fie mandra de ea. Dar nu stie ce sa faca mai mult din ce face sau sa fie mai mult decat a reusit sa fie pana acum... Se simte comparata cu toata lumea care e deasupra ei pe vreun domeniu sau altul... Asa mult ar dori sa fie acceptata asa cum este...
Dar oare ea se accepta pe ea asa cum este?
Iar Alexandru are 23 de ani si locuieste impreuna cu iubita lui cu chirie. Ca orice cuplu de tineri care decid sa isi ia viata in maini si sa stea separat de parinti, se ajung mai dificil cu banii. Alexandru, impins de la spate de iubita, nu gaseste altceva de facut mai bun decat sa vina intr-o seara acasa la apartamentul parintilor si sa faca o scena: "normal era ca voi sa imi fi putut asigura un viitor, sa imi fi putut da un apartament, macar o garsoniera ca sa am un start bun in viata!! Asa, eu ma chinui si nu simt ca parintii m-au ajutat! De ce nu ati fost in stare??". Si pleaca, neasteptand niciun raspuns, parca singura dorinta a fost sa se racoreasca, iar consecinta nu s-a lasat asteptata prea mult. Peste doua zile, tatal lui sufera un atac cerebral pe strada.