Eva s-a născut în anul 1990, într-o familie cu alți 4 copii. Din cauza sărăciei, părinții au decis că nu mai pot îngriji încă un copil, la vremea respectivă astfel de decizii fiind extrem de comune. Orfelinatele din zona respectivă erau pline de copii abandonaţi. Din cauza numărului enorm de copii abandonați, autoritățile au permis adopțiile la nivel internațional, astfel ajungând în România Steve și Cheryl Nagel, doi soţi din Statele Unite ale Americii. Aceştia au adoptat-o pe Eva, care la vremea respectivă avea aproximativ 3 săptămâni, dintr-un centru de îngrijire din Petroșani.
„Nu ştiu de ce am ales-o pe Lindy. Mă plimbam prin cameră în care se aflau copiii şi în timp ce mă gândeam dacă ar trebui să adopt acest copil, s-a creat o chimie între noi. S-a trezit şi parcă mi-a zâmbit”, povestea Cheryl, mama adoptivă a fetiţei, într-un documentar din 1993, pentru postul american ABC.
Eva era infectată cu HIV
Tânărul cuplu a decis să schimbe numele micuței din Eva, în Lindsey Nagel. Din păcate, la scurt timp după adopție, o veste a venit ca un adevărat șoc, iar fericirea lor s-a spulberat: fetița era infectată cu HIV, iar medicii le-au comunicat celor doi că exstă 20% şanse ca ea să mai apuce vârsta de 2 ani. „Atunci, în ianuarie 1991, medicul nostru pediatru ne-a spus că Lindsey a fost testată pozitiv HIV şi i s-au dat doar 20% şanse să trăiască până la vârsta de 2 ani”, povestea Cheryl. Determinați să-i salveze viața, cei doi au apelat la un medic specialist în boli infecţioase pediatrice, care le-a prescris un medicament antiretroviral puternic utilizat pentru prevenirea şi tratarea HIV/SIDA: „În ziua în care am luat reţeta menită să-i «salvăm viaţa lui Lindsey», ne-am aşezat pe podeaua farmaciei şi i-am dat cu nerăbdare prima doză”, îşi amintea Cheryl.
Cum i-a fost transmisă boala, micuței?
În mod evident, am spune că de la mamă, însă investigațiile ulterioare au arătat că mama naturală a Evei nu a fost niciodată diagnosticată cu HIV. Soții din SUA au ajuns la concluzia ca micuța Eva a fost infectată la o transfuzie, în timp ce era internată pentru o boală în spital, înainte ca adopţia ei să fie definitivă. Astfel de infectări s-au întâmplat foarte des în acea zonă și în acea perioadă. „În 1992 am început sa-i depistăm, aflaserăm şi noi atunci de aceasta boală. În 1995 s-a depăşit suta. Noi îi depistam când se internau şi numai dacă parintii erau de acord să îi testam şi pentru HIV. Cele mai multe cazuri au fost la spitalele din Vulcan, Petroşani şi Petrila, Lupeniul şi Uricaniul nu au avut nici unul. Problema era că foarte mult timp nu ai avut voie să spui. Primelor analize li s-au dat nişte numere în loc de numele pacienţilor şi numai medicul ştia cine sunt, apoi chema părinţii în cel mai mare secret”, povestea în 2012 medicul Mariana Mateescu, într-un articol publicat în Cronica Văii Jiului.
Au renunțat la tratament
Soții Nagel însă au renunțat la tratamentul prescris de medici și au decis să își facă și povestea publică și motivele care i-au determinat să nu mai supună copilul acestuia.
„Părinţii lui Lindsey, Steve şi Cheryl Nagel, îi creditează sănătatea fetiţei lor sfidării ordinelor medicului, în toamna anului 1992. Au încetat să-i mai ofere medicamentului prescris singurului lor copil, deoarece i-a provocat acestuia dureri la stomac, pierderea poftei de mâncare şi crampe severe la nivelul picioarelor. Fetiţa se trezea noapte de noapte - adesea de mai multe ori pe noapte - apucându-se un picior şi urlând de durere”, scria Associated Press, în mai 1994, într-un articol citat de LA Times. „În mintea mea, nu aveam de gând să pun copilul acela printr-o grămadă de nenorociri, astfel încât să poată trăi încă şase luni. Aş prefera să trăiască două luni bune decât să o trăiască şase luni rele.”, mărturisea Steve Nagel, în același articol. În 2010 Lindsey și mama ei eu ținut un discurs unde au povestit și au subliniat că medicamentul prescris pentru a preveni HIV să ducă la SIDA nu era tratamentul adecvat și că scade extrem calitatea vieții.
Eva a devenit mamă, la rândul ei
Familia a continuat să își trăiască viața, feriți de presă pentru multă vreme, când o altă tragedie a lovit-o pe micuța Lindsey. În 2012 Eva sau Lindsey, la 22 de ani, a rămas însărcinată și l-a adus pe lume pe Rico. Acesta, însă, din păcate, era infectat cu HIV ca și mama lui.
„În decembrie anul trecut, erau pregătiţi pentru următorul capitol al vieţii: primirea unui nepot în lume. Lindsey relata că după naşterea lui Rico medicii şi asistenţii sociali i-au spus că trebuie să ia acelaşi medicament pe care îl folosise şi ea în copilărie. După o rezistenţă iniţială, părinţii au fost de acord, după ce li s-a spus că Rico va fi luat de la ei dacă nu se conformează. După ce a depăşit câteva eşecuri medicale, Rico a venit acasă o lună mai târziu, unde a stat doar o săptămână”, se relata în 2013 într-un documentar realizat de CBS. Lindsey a decis să nu accepte tratamentul pe care ea însăși îl lua când era mică pentru fiul ei, așa că autoritățile i-au luat copilul. Imediat a fost lansată o campanie socială care a reușit să aducă micuțul din nou în brațele mamei sale. În 2013 Lindsey s-a confruntat cu pneumonie și pancreatită, a reînceput să ia medicamentele împotriva HIV, însă, din cauza stresului și a unei infecții bacteriene sistemul ei imunitar nu a rezistat și tânăra și-a pierdut viața. A murti la 24 de ani, în august 2015. Fiul ei a rezistat mai mulți ani, însă a pierdut lupta cu boala în 2019.
În anii 1990 au fost adoptați foarte mulți copii, din România, de către familii de străini. În urma aceste acțiuni, Cunniffe, o femeie care a fost și ea adoptată, la rândul său, a înființat pagina de Facebook „The never forgotten children of România“ pentru ajuta copiii români de pretudindeni, care au fost adoptați, să își identifice familiile biologice. Ileana Cunniffe este creatoarea paginii şi ea la rândul ei a fost unul dintre zecile de mii de copiii daţi spre adopţie în altă ţară. Românca este stabilită în Irlanda.
Conform unor statistici făcute de autorităţi, în doar 5 ani, în perioara 1994-1999, au fost daţi spre adopţie peste 10.000 de copii români. Aceştia au ajuns în familii adoptive din străinătate. Cu toate acestea, neoficial, numărul de copiii români care au ajuns la familii din afara ţării este unul mult mai mare.
Surse: adevarul.ro, bzi.ro
Surse foto: adevarul.ro
Urmareste-ne pe Google News
