Și-au dorit doi copii blonzi cu ochi albaștri, dar au adoptat trei fetițe de etnie rromă

Cei doi părinți și-au deschis sufletul în fața jurnaliștilor life.ro, așa că te invităm și pe tine să descoperi povestea lor impresionantă!

Și-au dorit doi copii blonzi cu ochi albaștri, dar au adoptat trei fetițe de etnie rromă

Nadia și Gabi Ghișa aveau un singur vis: acela de a deveni părinți. Din păcate, însă, soarta nu a fost de partea lor. Din cauza unei probleme de sănătate, Nadia nu a putut rămâne însărcinată, lucru care a măcinat-o destul de tare. Cu toate acestea, însă, cei doi nu au renunțat la visul lor de a deveni părinți, așa că au hotărât să ia în calcul și varianta adopției.

Foto: life.ro

„13 ani am încercat. Nu am făcut fertilizare în vitro. Eu am o problemă de infertilitate de care nu am știut, părinții mei fiind oameni simpli, nu au investigat-o și tot așa (...) Îi datorez viața mea de acum medicului Tutunaru pentru că după toate încercările, l-am rugat să ne spună dacă avem șanse sau nu, iar el ne-a sfătuit să ne gândim la adopție. Ne-a mai spus că am putea avea șanse să obținem o sarcină prin fertilizarea in vitro, dar nimeni nu garantează nimic. Noi acasă aveam deja discuții pe tema această, soțul meu a fost cel care a venit cu ideea adopției. El a zis: „Lasă că dacă nu reușim, adoptăm”. Apoi ne-am gândit că dacă nu a fost să fie, nu are rost să ne punem împotriva naturii. Noi suntem o familie simplă, credincioasă, mama mea provine din tripleți și ea la rândul ei a fost dată spre adopție, sora mea are și ea trei copii. Nu cred că eram pregătită să încerc o fertilizare in vitro, cred că nu aș fi rezistat emoțional să obțîn o sarcină și să o pierd.

Atunci, dacă soțul meu a fost deschis 100% către adopție, dacă medicul ne-a sfătuit să încercăm, am zis că așa trebuie să fie”, au dezvăluit cei doi părinți, pentru life.ro.

Nadia și Gabi își doreau, la monentul respectiv, să infieze doi copii, un băiat și o fată, iar băiatul să fie mai mare decât fetița, astfel încât să aibă grijă de ea mai târziu. În cererea către Direcția pentru Protecția Copilului Ilfov, soții Ghișa au mai specificat că și-ar dori că ambii copii să aibă ochii albaștri, părul blond și să nu fie de etnie rromă.

„Cred că a durat vreo doi ani (n.red.: procesul de adopție). A durat mai mult până s-a finalizat procesul de adopție. Am făcut toate hârtiile, toate testările, toate caracterizările și cererea pentru adopție. Ne-au trimis însă repede răspunsul oficial că „nu există copii adoptabili conform cerințelor noastre”. Noi visam cu ochii deschiși, că fiecare: să aibă ochi albaștri, părul blond, să fie că Ion Creangă, să fie băiat și fată (băiatul mai mare) și să nu fie de etnie romă. După acest răspuns, soțul meu sună aproape zilnic: „Nu s-a mai născut nimeni? Nu a mai apărut nici un copil?”. Între timp cred că renunțaserăm la ideea de a nu fi de etnie romă, la sfaturile celor din jur”, au mai povestit cei doi.

La scurt timp, au primit răspuns că nu există copii adoptabili care să corespundă cerințelor lor și au fost chemați, totuși, să cunoască o fetiță de etnie rromă. Fata mai avea o sora geamănă, pe care soții Ghișa și-au dorit imediat să o cunoască. 

„La un moment dat ne-au chemat să o cunoaștem pe o fetiță de un an și șapte luni (...) O cheamă Mihaela. Ne-am dus cu jucărioare, cu dulciuri, cu de toate, pregătiți să o luăm acasă, să fie a noastră (...) O secundă nu am crezut că nu o să fie ea copilul nostru. Am avut o dezamăgire cumplită pentru că ea nu a putut să se apropie deloc de mine (...) Atunci ne-a invitat în birou doamna director că să mă liniștească pentru că sufeream cumplit. În încăpere a apărut atunci o doamnă care era șefa asistenților maternali, la perioada respectivă, nu știa cine sunt, dar din discuție și-a dat seama că vrem să adoptăm și i-a spus doamnei directoare de gemene: „Dar gemenele?”. M-am uitat la soțul meu, el s-a uitat la mine și înainte de a spune noi ceva, directoarea a zis: Nu, nu că nu sunt în regulă”, își amintește Nadia. 

Deși cele două copile nu aveau ochii albaștri, nici părul blond și erau de etnie rromă, Nadia și Gabi au simțit imediat că trebuie să le infieze, însă fetele nu era adoptabile, fiindcă erau recunoscute de tată, care, însă, nu a fost niciodată de găsit.

„Nu erau adoptabile din punct de vedere juridic. Erau recunoscute de tată, chiar dacă el nu a fost niciodată de găsit. Mama dăduse acordul pentru adopție a două zi după naștere, dar fiindcă erau recunoscute de tată, nu se puteau adopta. Au stat până la patru luni în spital deoarece fuseseră născute prematur, iar apoi au fost date în plasament. Când le-am cunoscut aveau 3 ani și patru luni.

Eu am avut inspirația atunci să întreb mai multe despre ele. Mi s-a spus că sunt de etnie romă, soțul meu nu a avut nici o tresărire la această informație, așa că am mers mai departe și am cerut să le vedem. Nu știu ce s-a întâmplat că au făcut în așa fel încât să ne cunoaștem în acea zi. A fost chimie din prima, după cinci minute erau deja cu mânuțele în părul meu, se jucau, vorbeau… Aveau o ușoară reținere pentru că până atunci fuseseră crescute doar de „mama Aurelia”, asistentul maternal care, foarte frumos le-a spus tot timpul că într-o zi vor veni mama și tată să le ia acasă.

Singura variantă pe care o aveam era să le luăm în plasament familial. În perioada aceea se născuseră foarte mulți copii și statul avea nevoie de asistenți maternali pregătiți, școlarizați, să primească copii. Am acceptat să le creștem așa și să le adoptăm la 18 ani cu acordul lor. Între timp, soțul meu a făcut un curs de asistent maternal că să fim siguri că nu ni-i ia altcineva.

Am plecat în ziua aceea de la Centru și până acasă m-am tot uitat la poze, ba plângeam, ba râdeam și i-am zis soțului meu că parcă sunt niște veverițe și că eu nu cred că trebuie să mai încercăm și să așteptăm un alt copil adoptabil cu acte în regulă. „Eu cred că ele sunt ale noastre”. Așa că nu am apucat să ajungem acasă, de pe drum am sunat și am spus că noi le vrem pe ele, așa cum sunt”, a povestit Nadia pentru life.ro.

La câteva luni după ce le-au luat pe cele două fetițe în plasament, a apărut o a treia fetiță, Yasmina, sora biologică a gemenelor. Soții Ghișa au adoptat-o imediat și pe aceasta, în prezent ei având nu doi copii, ci trei fete pentru care ar fi în stare de orice sacrificiu.

Foto: life.ro

„Le-am cunoscut inițial pe gemene, asta după ce am fost chemați să vedem un alt copil. Sora lor biologică. Ne-au chemat în Direcție pentru că Aurelia a primit imediat în plasament un alt copil, o fetiță blonduță, pe care o chema Aida. Când am auzit, ne-am întrebat: „Nu o luăm noi și pe Aida? Dacă Aurelia le-a crescut așa frumos pe gemene, o crește și pe ea”. Nu se putea pentru că Aida era deja promisă, iar gemenele se rugau în fiecare seară la Doamne Doamne să le dea o surioară și nouă un bebeluș să avem grijă de el. Noi povesteam asta la Direcție și coincidența a făcut să descopere că Yasmina era sora lor biologică și așa ne-au chemat.

Fetele aveau numele de familie al tatălui, iar Yasmina a fost recunoscută doar de mamă și avea numele ei.
Așa că într-o zi ne-au chemat cu fetele și când am intrat într-o cămăruță era o asistentă maternală cu o fetiță înfășată. Fetele au sărit imediat pe bebelușă să o mângâie, iar în momentul în care noi am luat-o în brațe și ne-am intersectat privirea, am simțit atâta durere în ochișorii ei, că și cum ar fi strigat: „Fă ceva cu mine!”. Mi-au dat lacrimile de emoție.

Yasmina s-a născut la 6 luni și jumătate cântărind 800 de grame. A stat în spital până la vârsta de 7 luni când a ajuns la 4 kilograme și atunci a fost dată în plasament. Noi am cunoscut-o la un an, avea 6,8 kilograme și era asemenea unui bebeluș de câteva luni. După ce au văzut reacția noastră, pe fete le-au dus la joacă într-o cameră, iar pe mine și pe soțul meu ne-au chemat în birou și ne-au spus că Yasmina e sora lor biologică și că a apărut bebelușul pe care fetele și-l doreau. Ne-au mai spus că are probleme de sănătate, că este un copil care s-a născut prematur, că evoluția a fost precară până acum. Nu ne-am gândit nici o secundă că nu o luăm pentru că are probleme de sănătate, am pus toate întrebările și am încercat să aflăm ce anume are și ce putem face pentru ea.

Foto: life.ro

Yasmina avea laba piciorului drept înțepenită, probabil din cauza premergătorului, am mers la un neurolog care ne-a spus că s-ar putea să nu meargă niciodată cum trebuie. Am fost apoi la un medic pediatru, doamna doctor Bar, care eu cred că i-a dat Yasminei o șansă la viață. Ea ne-a spus că are nevoie de o nutriție echilibrată, ne-a recomandat un lapte praf special, și de multă iubire.

Apoi am fost la dr. Harabagiu care știa povestea noastră și care ne-a spus așa: „te bagi în fiecare seară cu ea în cadă cu apă și faci bicicletă cu ea”. Am făcut asta până ce Yasmina a luat-o de-a bușilea și a început să stea bine în șezut. În fiecare seară aveam program cu ea în cadă, când eu, când soțul meu, când fetele, când toți, la grămadă.”, au mai spus cei doi părinți.

În ciuda faptului că nu au putut avea copii biologici, soții Nadia și Gabi Ghișa se consideră niște oameni extrem de norocoși. Citește întreaga lor poveste pe life.ro.