„Ni l-am dorit atât de mult, dar nu am avut parte de el. S-a stins în brațele noastre”. Doi părinți își povestesc experiența tragică

A aflat că va aduce pe lume un copil cu o boală cardiacă gravă

Talour Greenwood (din Marea Britanie) abia aștepta să rămână însărcinată după doi ani de relație cu partenerul ei, Ryan Sigley. Acesta are doi băieți, Archéy-Ryan și Freddéy-Aaron, dintr-o relație anterioară. De aceea, așa cum reiese și din intervenția ei pentru „Manchester EveningNews”, Talour a fost extrem de entuziasmată când i s-a spus că era însărcinată în șase săptămâni: „Dintotdeauna am visat să am un băiețel și, de aceea, când la ecografie mi s-a dezvăluit sexul copilului, m-am gândit deja că era micul meu prieten. Nu mi-a venit să cred când, după prima ecografie, mi s-a spus că eram însărcinată în șase săptămâni. Atunci am plâns foarte mult. Mi-am dorit să am un copil pe care să-l iubesc și să-l am alături cât mai mult timp, dintotdeauna am visat la așa ceva”.

Pe când era în săptămâna 33 de sarcină, Talour a aflat că bebelușul ei avea o afecțiune gravă și că avea 50% șanse să supraviețuiască. La un moment dat, medicii i-au propus să pună capăt sarcinii, dar ea a refuzat. Pentru sursa citată, a povestit că: „Am fost trimiși la „Spitalul Saint Mary's” din Manchester, unde ni s-a spus că bebelușul nostru avea o afecțiune cardiacă gravă. Am fost pur și simplu distrusă. Primul lucru la care m-am gândit a fost „Oare îmi voi pierde fiul?” Lumea noastră s-a prăbușit când medicii ne-au anunțat că erau 50% șanse ca bebelușul să supraviețuiască și mi s-a propus să pun capăt sarcinii, însă băiețelul meu se dezvoltase mult deja- nu puteam să renunț la el, aveam nevoie să-i dau o șansă pentru a lupta”. 

Fiul lui Talour și al lui Ryan, Théo-Ben, s-a născut în noiembrie 2022, fiind diagnosticat cu sindrom hipoplastic cardiac stâng, o boală congenitală. Copiii cu acest sindrom au partea stângă a inimii insuficient dezvoltată și, de aceea, în organism nu poate ajunge suficient sânge oxigenat. 

Copilul a trecut prin mai multe intervenții chirurgicale

Încă din primele sale patru zile de viață, Théo-Ben a fost operat. Intervenția a avut succes, însă a lăsat în urmă complicații la nivelul diafragmei. 

Începând cu luna februarie a acestui an, tatăl băiețelului a renunțat la serviciu pentru a fi cât mai mult alături de familia sa, în condițiile în care Théo-Ben a petrecut multe zile la „Spitalul de Copii Alder Hey” din Liverpool. 

În luna septembrie, copilul a trecut prin cea de-a treia intervenție chirurgicală, iar starea lui se îmbunătățise. Stând de vorbă cu sursa citată anterior, mama lui a declarat că: „Era îmbujorat la față. S-a întors cu noi acasă după intervenție. Se simțea tot mai bine și a deschis ochii la câteva zile de la operație. A fost extraordinar”.

Starea micuțului s-a deteriorat după ultima intervenție chirurgicală prin care a trecut

Luna trecută, Talour și Ryan au fost chemați de urgență la spital întrucât starea lui Théo-Ben se deteriorase, iar medicii i-au anunțat că era cazul să se aștepte la ce era mai rău întrucât nivelul tensiunii sale arteriale scăzuse, temperatura crescuse, iar ritmul cardiac scăzuse mult. Pentru aceeași sursă, Talour a relatat că: „Ni s-a spus că trebuia să ne așteptăm la ce e mai rău. Am fugit din salonul de spital, Ryan a venit după mine, am fost pur și simplu distruși. Știam că fiul nostru nu va trece peste asta, era prea slăbit. Medicii au făcut tot ce au putut, însă eforturile lor au fost zadarnice. Corpul fiului nostru cedase. I-am adus la spital și pe frații lui ca să-și ia adio de la el. A fost extrem de dureros”.

Copilul a încetat din viață

În după-amiaza zilei de 28 septembrie, Théo-Ben s-a stins în brațele părinților săi. Despre durerea resimțită în acele momente, mama lui a vorbit tot în cadrul intervenției pentru sursa menționată: „S-a stins în brațele noastre. Băiețelul nostru a scăpat de tuburi, de fire, de medicamente și de mașinile care îl țineau în viață. De aceea, acum poate deveni băiețelul pe care l-am așteptat dintotdeauna. Tot ce pot face este să-i mulțumesc pentru modul în care luptat timp de mai bine de 10 luni. Aceste luni petrecute împreună el, zâmbetele și gânguritul său- au fost mai presus de orice. A fost cel mai special băiețel. Dacă sărutările și mângâierile ar fi fost de ajuns, ar fi trăit veșnic”.  

Când copilul meu a murit, am simțit o durere profundă, în fiecare celulă din corp...