Cand se impune testarea auzului?
Majoritatea copiilor care se nasc cu o problema de auz pot fi diagnosticati prin intermediul unui test screening. Insa in unele cazuri, auzul incepe sa se piarda in urma unor probleme de sanatate conexe (infectii, traume, sunete puternice) si nu se remarca acest lucru decat mai tarziu in copilarie. Prima evaluare de acest gen ar trebui sa aiba loc la nastere, inainte de iesirea din maternitate (in realitate insa, doar in 17 din cele 150 maternitati din Romania se realizeaza aceasta testare in conditiile in care 3 din 1000 nou-nascuti se nasc cu o problema de auz); daca nasterea are loc acasa (in alt loc decat spital) este important sa ii fie testat auzul in primele 3 saptamani de viata. In cazul in care bebelusul nu trece testul de auz, nu inseamna neaparat ca este vorba de pierderea auzului; pot interfera cu rezultatele si diverse reziduuri sau lichid si se impune refacerea sa pentru a confirma diagnosticul (in decurs de 3 luni pentru a putea initia tratamentul-este cel mai eficace cand intervine pana la varsta de 6 luni). Chiar si daca copiii nu par a intampina probleme cu auzul, este important sa le fie evaluat acesta la varsta de 2, 4, 5, 6, 8, 10, 12, 15 si 18 (teste de rutina) sau oricand exista o preocupare in acest sens; este de asmeenea important sa fie monitorizata dezvoltarea auzului la copil.
Retineti ca pierderea auzului poate varia de la usoara la profunda; multe persoane considera ca auzul este fie normal, fie lipseste, iar daca copilul raspunde la sunete/voci inseamna ca este normal. Exista insa o multime de gradatii intre auzul normal si surzire, fara a fi evidente in vreun fel. Iata si cateva aspecte pe care le puteti urmari in primul an de viata: la nastere- tresare la sunete puternice, 1 luna - incepe sa observe sunete bruste si prelungi, 4 luni - arata bucurie la sunete si zambeste la sunetul unei voci familiare, la 7-9 luni - bolboroseste, gangureste si se intoarce la o voce familiara din camera sau la sunete foarte incete pe fiecare parte, iar la 12 luni raspunde (imita sunete) la anumite cuvinte cum sunt numele.
Doamna Ramona Milstin-Tehnician Acustician Audioprotezist www.audionova.ro:
"Testarea auzului la nou-nascuti este indicat sa se realizeze in primele 3 zile de la nastere si dureaza doar 2 minute, iar la copii este necesara testarea periodica a auzului, cel putin o data la 6 luni. Varsta nu este un impediment in testarea auzului. Auzul se poate testa incepand din primele 3 zile de viata pana la maturitate, in orice etapa a copilariei. In Europa este obligatoriu si recomandat depistarea scaderii de auz chiar din prima luna de viata. Este foarte important de stiut daca nou nascutul are hipoacuzie, iar in cazul in care copilul tau este hipoacuzic, exista solutii. Testele de auz se pot realiza oricarui nou-nascut si oricarui copil, chiar daca sufera de alte deficiente."
Citeste si:
6 intrebari legate de auzul bebelusului
Simptome ale pierderii auzului
Chiar daca copilul trece testarea auzului, continuati sa urmariti simptome care desemneaza ca auzul este normal;
pe cele specifice primului an de viata le-ati aflat anterior, iata si dupa 1 an ce trebuie sa urmariti:
- vorbire limitata/neclara (pronunta gresit cuvinte), intarzierea ei, pronuntie defectuoasa sau lipsa ei, nu reuseste sa poarte o conversatie adecvata varstei
- neatentie frecventa, raspunde inconstant la sunete/nu raspunde cand e chemat, nu respecta indicatiile
- dificultate in invatare, neliniste la scoala
- pare sa aiba nevoie de sonor crescut la TV/radio/cd player, vorbeste tare
- intreaba frecvent: ce?
Citeste si:
Semne de alarma: auzul copilului de la 9 luni la 2 ani
Cum are loc testarea auzului?
Specialistul autorizat sa efectueze aceste testari este de obicei un audiolog. Acesta detine de studii de specialitate in uitlizarea tehnicilor de testare a auzului si in reabilitarea auditiva pentru adulti si copii. Totusi, deoarece 
testarile la copii necesita echipament, instalare si instruire speciale, nu toti audiologii pot fi potriviti. De aceea este indicat sa va asigurati in prealabil ca specialistul dispune si de competente pediatrice, dar si de echipament adecvat in acest sens. Acest specialist trebuie sa fie capabil sa asiste copiii ce se confrunta cu pierderea auzului si sa colaboreze cu medici, educatori si logopezi.
Este important sa retineti ca se pot utiliza mai multe metode pentru testarea auzului, in functie de varsta, dezvoltarea si starea de sanatate a copilului. Testele comportamentale implica observarea atenta a raspunsului copilului la sunet cum sunt vorbire calibrata si tonuri pure (frecvente de sunete distincte); raspunsul consta fie in miscari oculare (sugar), rotirea capului (bebelus), plasarea unei piese de joc (prescolar) sau ridicarea mainii (scolar). Raspunsurile verbale pot implica identificarea imaginii unui cuvant sau repetarea cuvintelor la nivele mai reduse/comportabile.
Cele mai utilizate teste comportamentale sunt:
-audiometria cu tonuri pure: se realizeaza la copiii mai mici de 7 luni si la copiii mai mari care nu pot raspunde la auzul unui sunet, dar si la cei care urmeaza sa inceapa scoala. Se utilizeaza surse de zgomot de frecventa ridicata, medie si scazuta (emise de un audiometru), fiind notate raspunsurile copilului (trezit, agitare sau uimire sau i se cere sa spuna cand le aude)
- audiometria cu intarire vizuala: pentru copiii intre 7 luni si 3 ani. Se utilizeaza frecvente diferite si se noteaza cand copilul se intoarce catre difuzor (apare o jucarie drept recompensa); copilul sta la voi in brate
- audiometria prin joc: se utilizeaza de obicei pana la varsta de 3 ani si testeaza auzul copilul cand poarta dispozitive de auz. Seamana cu cea cu tonuri pure, insa cand copilul aude un ton introduce o margea, apasa o tasta sau introduce o piesa in puzzle.
Testele fiziologice ajuta la determinarea partii din sistemul auditiv implicate in pierderea auzului, masurandu-se raspunsul fizic al unei parti specifice a sistemului auditiv si necesita putina cooperare sau chiar deloc (sunt indicate celor de varsta mica, care prezinta intarzieri in dezvoltare sau afectiuni medicale):
- emisia otoacustica: ofera o idee in legatura cu functionarea celulelor firelor de par din cohlee. Acestea raspund la sunete producand un sunet moale al lor denumit emisie otoacustica. Se realizeaza la un copil mic adormit sau la un copil mai mare capabil sa stea linistit. Se introduce o mica sonda in canalul auditiv si sunete pulsante sunt introduse iar un raspuns de tip ecou din celulele mentionate este inregistrat si clasificat de computer. In unele cazuri, desi functioneaza bine celulele, pierderea auzului poate fi prezenta din cauza problemelor la alte parti ale traseelor auditive.
- audiometrie prin raspuns cortical evocat: ofera informatii legate de activitatea electrica generate ca raspuns la sunet pe traseul nervos pana la creier. Poate fi realizata si in somn; in caz contrar trebuie efectuata in spital (sub sedare); copiii mai mari cooperanti pot fi testati in mediu linistit in timp ce sunt vizual ocupati. Se ataseaza mici casti in canalele auditive si mici electrozi (trei) in spatele urechilor si pe frunte; se aud de obicei niste clicuri, iar electrozii masoara undele cerebrale la sunete. Datorita undelor val caracteristice, testul poate evidentia daca sistemul auditiv se incadreaza in parametri normali de functionare; daca este anormal, se poate datora problemelor medicale sau dificultatilor in masurare. Poate detecta neuropatia auditiva (cand cohleea este normala). Acest test si emisia otoacustica sunt folosite la spital pentru a evalua nou-nascutii si se repeta (de multe ori daca exista zgomot de fond sau un blocaj temporar in ureche-lichid amniotic sau reziduuri; de asemenea copilul trebuie sa fie linistit); daca sunt anormale, se recomanda consult specializat; niciunul insa nu poate detecta afectarea centrala a auzului (cand pierderea auzului apare secundar unei disfunctii a traseelor de la 
creier la cortexul auditiv).
- electrocohleografia este realizata in spital cu anestezie. Preia mici semnale electrice generate in cohlee ca raspuns la sunet. Ofera informatii legate de functionarea cohleei si inceputul traseului nervos la creier.
- timpanometrie (denumita si impedansmetrie) si testul de reflex acustic ofera informatii despre urechea medie (chiar in spatele timpanului). Aceasta testare (de fapt e o procedura) indica daca timpanul se misca normal (cand se introduce un sunet moale si presiune de aer-se sulfa usor presiune pozitiva si negativa intr-un tub moale inserat in ureche), poate indica o problema in urechea medie (cum este acumularea de lichid) care poate cauza o pierdere auzului conductiv. Cand este normala, copilul poate fi testat pentru prezenta reflexului muscular din urechea medie (absenta sa la diferite suneta ofera informatii despre sistemul auditiv); se introduce un dop moale de cauciuc in canalul auditiv si sunete puternice sunt transmise, iar o masinarie integistreaza daca apare vreun reflex (se realizeaza uneori cand doarme copilul). Timpanograma este reprezentarea grafica a timpanometriei; linia dreapta poate indica faptul ca timpanul nu e mobil, iar un tipar escaladant indica de obicei functionare normala. Se realizeaza de obicei si o examinare vizuala a urechii alaturi de aceasta. Poate indica pe langa lichid si gaura/perforatie a timpanului, duritate a acestuia sau a oaselor urechii medii (otoscleroza). Desi nu este dureroasa, poate fi dificil de realizat deoarece copilul trebuie sa stea linistit, sa nu planga, sa vorbeasca sau sa se miste.
In final este important sa retineti ca aceste teste sunt importante in identificarea problemelor de auz care pot detine un impact semnificativ, pe termen lung asupra dezvoltarii copilului: ii pot afecta vorbirea, dezvoltarea limbajului, educatia, increderea in sine si aptitudinile sociale iar un tratament corespunzator al afectiunilor urechii depinde deseori de rezultatele acestora.
Doamna Ramona Milstin-Tehnician Acustician Audioprotezist www.audionova.ro:
"Testarea auzului se realizeaza cu aparatura performanta si special creata pentru necesitatile copiilor, metoda este non-invaziva, nedureroasa si nu necesita anestezie. Testele sunt obiective si 100% precise. Rezultatele indica hipoacuzia (pierderea de auz), dar si gradul si tipul acesteia."
Citeste si:
Prevenirea bolilor urechii la copii
Multumim doameni Ramona Milstin pentru informatiile oferite.
Surse:
www.nhs.uk; www.hearing.com.au; http://kidshealth.org; www.asha.org; www.medicinenet.com;www.patient.co.uk
Urmareste-ne pe Google News
