Aspecte importante
Stagnarea in inaltime reprezinta un termen utilizat de obicei pentru a descrie un ritm de crestere sub cel adecvat varstei copilului; se poate referi la o situatie in care copilul prezinta o statura scunda dar se intrevede abilitatea de a creste mai mult si prin urmare nu va fi scund la maturitate. Termenul de nanism descrie o extrema a staturii scunde, iar deficienta de hormon de crestere este cunoscuta drept nanism pituitar. Din punctul de vedere al incadrarii in parametri, un copil este considerat scund in cazul in care inaltimea este sub cea de-a cincea percentila (unele studii indica cea de-a doua percentila) din graficul de crestere; aproximativ 3-5% din copii sunt considerati scunzi conform acestei metode, desi dispun de un ritm/viteza de crestere normal (acesta trebuie sa se situeze cel putin la percentila a 25-a). Trebuie sa retineti ca numai in putine situatii se poate interveni/trata, fiind vorba in general de copiii cu un ritm lent de crestere.
Statura scunda poate reprezenta o exprimare a potentialului genetic (adeseori; statura scunda familiala sau intarziere de crestere constitutionala), dar poate fi si rezultatul unei afectiuni care determina intarziere in dezvoltare si un ritm lent de crestere. Cea mai rapida faza de dezvoltare a fiintei umane are loc intrauterin, in 
urma nasterii aparand un declin gradual in rata de crestere pe durata primilor ani de viata. Lungimea medie a unui bebelus la nastere este de aproximativ 50 cm, la un 1 an 76 cm, la 2 ani 89 cm si la 3 ani 96 cm. Dupa varsta de 3 ani, o crestere liniara intervine cu o rata relativ constanta de 5 cm/an pana la pubertate. O crestere normala constituie rezultatul dintre interactiunea adecvata intre factori genetici, nutritionali, metabolici si endocrini, in mare masura insa fiind determinata de mostenire poligenica (reflectata in inaltimile parintilor si rudelor).
Ce se intampla exact? Secretia de hormon de crestere de catre glanda pituitara este stimulata de hormonul eliberator de hormon de crestere (GH-RH) de catre hipotalamus si poate fi prezent si un alt transmitator stimulat de anumite peptide ale GHRH, iar grelina, un ligant natural al acestor receptori, a fost identificata. Acest ligant este unic si pare sa fie produs in stomac, jucand un rol in nivelul hormonului de crestere la nivel hipotalamic, permitand o rezerva de energie adecvata pentru mentinerea, cresterea si repararea sa; somatostatina secretata de hipotalamus inhiba secretia hormonului de crestere. Cand impulsuri ale hormonului sunt secretate in circulatia sistemica, factor de crestere insulin-like este eliberat, fie la nivel local, fie la locul osului de crestere; hormonul circula legat de o proteina speciala (portiunea extracelulara a receptorului hormonului), iar factorul insulin-like legat de mai multe proteine.
Variatii ale tiparelor normale de crestere care nu sunt tulburari in crestere sunt considerate:
- intarzierea constitutionala a cresterii (denumita si pubertate intarziata) - copiii care sunt mici pentru varsta lor dar cresc in ritm normal; de obicei au o varsta osoasa intarziata (maturizarea scheletica - masurata prin radiografii ale mainii si ale incheieturii comparate cu cele ale copiilor de varsta similara - este mai mica decat varsta in ani) si nu prezinta simptome de boli care afecteaza cresterea. Ei au o greutate normala la nastere si cresterea stagneaza de obicei in timpul primului an de viata; de la 3 ani pana la pubertate au un ritm adecvat de crestere; tind sa ajunga la pubertate mai tarziu decat semenii lor, cu intarzieri in debutul dezvoltarii sexuale si a celei asociate pubertatii. Din cauza faptului ca vor creste pana la o varsta mai avansata, tind sa ajunga din urma semenii lor cand intra in maturitate; unul sau ambii parinti/rude apropiata au prezentat un tipar de dezvoltare tardiva
- statura familiala/genetica scunda - parintii scunzi tind sa aiba copii scunzi. Acestia insa nu prezinta simptome ale unei boli care sa afecteze cresterea, vor avea pusee de crestere si vor intra in pubertate la varste normale, insa vor ajunge la inaltimi similare parintilor.
Cauze
Cresterea normala este rezultatul, dupa cum am mentionat, al mai multor factori, cum sunt: nutritia, ereditatea si hormonii. Urmatoarele reprezinta cauze posibile ale stagnarii in inaltime:- statura familiala scunda, intarzierea constitutionala de crestere (specificate mai sus),
- malnutritia (cea mai des intalnita cauza la nivel global si este asociata nivelului de trai redus; in statele
dezvoltate apare ca urmare a unei alimentatii auto-restrictive; se observa mai usor stagnarea in greutate decat cea in inaltime), - boli si afectiuni (boli cronice si sistemice care implica sistemul nervos, circulator, gastrointestinal sau ficatul, rinichii, plamanii sau tesutul conjunctiv), nanism psihosocial (apare adesea in asociere cu deprivarea emotionala si/sau abuz/neglijenta), boala inflamatorie intestinala
- sindroame (sindromul Turner, sindromul Down, sindromul Noonan, sindromul Russell-Silver, sindromul Prader-Willi, sindromul Cushing),
- cauze endocrine (deficienta de hormon tiroidian/hipotiroidism-copiii au o crestere extrem de lenta, deficienta de hormon de crestere-copiii au proportii normale, dar pot parea mai tineri decat sunt sau alte tulburari hormonale),
- alte cauze: restrictie de crestere intrauterina - copilul cantareste mai putin de 2,5 kg la termen sau este mic pentru varsta gestationala daca este prematur, boli osoase sau ale cartilajelor (condrodistrofii), acondroplazia (cele mai des intalnite afectiune; boala genetica a oaselor si a cartilajelor; trunchiul are marime normala, picoarele si bratele sunt scurte, iar capul este usor marit cu frunte proeminenta) sau hipocondroplazia (similara acondroplaziei). In unele cazuri si problemele cu odihna (somnul) pot cauza stagnare in crestere.
Simptome
Simptomele pot include urmatoarele: inaltimea, greutatea si circumferinta craniana nu evolueaza normal conform graficelor de crestere, aptitudinile fizice (rostogolitul, statul in fund/picioare sau mersul se dezvolta lent), aptitudinile sociale si intelectuale sunt intarziate, dezvoltarea caracteristicilor sexuale secundare (par facial, respectiv sani) este intarziata la adolescenti.Diagnostic
Istoricul medical al copiilor cu stagnarea in inaltime ar trebui sa se axeze pe urmatoarele aspecte: greutate si lungime la nastere (fiind luata in considerare restrictia intrauterina de crestere), inaltimile parintilor (inaltimea medie a copiilor este calculata prin adaugarea de 2,5 cm la baieti sau scaderea din media inaltimii parintilor si reprezinta media statistica probabila pentru copil in baza contributiei parentale), varsta de aparitie a pubertatii la 
parinti (intarizierea constitutionala a cresterii poate implica un istoric familial; la mame se ia in considerare varsta aparitiei menstruatiei -12 ani in medie, iar la tati varsta de radere a parului facial - e o problema daca nu se realizeaza pana la 20 ani sau mai mult). De asemenea, este important sa se ia in considerare masuratorile realizate la vizitele medicale anterioare sau notate la domiciliu si excluderea unei boli cronice sau a malnutritiei; daca ritmul de crestere este normal, cauza poate fi una din variatiile normale mentionate, in caz contrar se impun investigatii suplimentare. Medicul pediatru va examina greutatea si lungimea/inaltimea copilului, dar si a membrelor si trunchiului separat (pentru a determina proportiile). Retineti ca pentru bebelusi si pana la varsta de 2-3 ani se realizeaza masurarea in pozitie orizontala (cu un stadiometru), iar pentru cei mai mari este important sa se utilizeze un dispozitiv specializat - fesele, calcaiele si umerii sa fie in contact cu peretele/dispozitivul, iar privirea sa fie inainte (plan orizontal Frankfurt), copilul sa fie descult/in sosete, eventual sa inspire profund inainte; pentru o masuratoare cat mai corecta se recomanda repetarea de 2-3 ori si efectuarea unei medii utilizand acelasi dispozitiv; pentru a minimiza variatiile diurne este indicata masurarea la acelasi moment din zi. Graficele de crestere sunt distincte pentru baieti si fete.
Se recomanda masurarea copilului la urmatoarele intervale de timp: 1-2 saptamani, la 1, 2, 4, 6,9, 12, 18 si 24 luni si o data pe an intre 4-6 ani. Copiii mai mari si adolescentii necesita masurare tot o data pe an. Medicul poate recomanda teste de sange pentru a verifica nivelele hormonale si a exclude eventualele simptome asociate cu stagnarea in inaltime, putand fi de ajutor si consultul unui endocrinolog. Iata ce teste pot fi necesare: tiroxina si hormon de stimulare tiroidiana, nivele serice de electroliti, hemoleucograma completa si rata de sedimentare, factor de crestere insulin-like sau test de stimulare a hormonului de crestere (se administreaza copilului medicamente care determina glanda pituitara sa secrete hormon de crestere si apoi se preleveaza mostre de sange pentru a verifica nivelele hormonale), dar si testari ADN (pentru anormalitati ale cromozomilor). RMN al capului este indicat la copiii cu deficienta a hormonului de crestere pentru a exclude o tumoare, dar si pentru anormalitati ale glandei pituitare, iar radiografii pentru a le compara cu cele standard si a determina varsta osoasa si potentialul de crestere.
Tratament
Tratamentul vizeaza cauza stagnarii in inaltime, iar terapia de substitutie hormonala poate fi necesara in cazul copiilor cu hipotiroidism sau deficienta de hormon de crestere. Hormonul de crestere (somatropina) este administrat in forma sintetica (medicament) si poate fi folosit ca agent de stimulare a cresterii in unele situatii. De obicei, o imbunatatire semnificativa in ritmul de crestere apare in urma tratamentului, in decurs de un an media de 10-11 cm este observata la copiii cu deficienta a hormonului de crestere si de 7-9 cm pe an se remarca la copiii cu alte afectiuni. Medicamentul este sub forma injectabila (fie zilnic, fie saptamanal) si poate fi util si in cazul copiilor cu sindrom Turner, Prader-Willi, Noonan si cei care erau mici pentru varsta gestationala, dar si pentru statura scunda idiopatica 
(de cauza necunoscuta). Exista si o forma sintetica a factorului de crestere insulin-like pentru tratarea sindromului de insensibilitate grava a hormonului de crestere (anormalitate in receptorul hormonului de crestere; apare rar) care se administreaza injectabil o data sau de doua ori pe zi. Pentru copii cu sindromul Turner, pot fi recomandati androgeni (derivati sintetici de testosteron pentru a potenta efectul stimulator al hormonului de crestere). In cazurile de malnutritie, se urmareste restabilirea unei alimentatii sanatoase corespunzatoare varstei, eventual fiind de ajutor consultul unui medic nutritionist/dietetician pentru recomandari alimentare. Daca este vorba de o tumoare, poate fi necesara interventia chirurgicala sau chimioterapia. Nu in ultimul rand, cand sunt implicate cauze sociale, un asistent social sau psiholog poate contribui la restabilirea unui climat familial armonios.
De retinut
Este important ca cel mic sa fie urmarit de specialist si dupa stabilirea diagnosticului, respectiv a tratamentului, pentru a monitoriza evolutia sa, la interval de 3 luni, prin masuratorile specifice. Cu cat se intervine mai devreme asupra cauzei, cu atat sansele de vindecare de cresc, terapia fiind ideala de initiat inainte ca procesul de crestere sa fie finalizat. Terapia de substitutie hormonala dispune de rezultate semnificative, insa retineti ca fiecarea copil creste in ritmul sau si nu trebuie sa il comparati cu altii de aceeasi varsta. Urmariti cresterea in inaltime a celui mic si apelati la pediatru pentru un grafic de crestere individualizat. O stagnare in inaltime care nu este identificata la timp poate influenta si aspecte de ordin mental sau de dezvoltare emotionala si nu doar pe cele fizice.
Citeste si:
Greutatea bebelusului si inaltimea - Grafic de crestere in primii 7 ani
Greutatea la copii si inaltimea - Tabelul dezvoltarii copilului de la 0 la 3 ani
Graficul de crestere a bebelusului prematur
Stagnarea in greutate a bebelusului
Surse:
www.aakp.org; www.emedicinehealth.com; http://kidshealth.org; http://emedicine.medscape.com; www.aboutkidshealth.ca
Urmareste-ne pe Google News
