Sportul in viata copilului: informatii importante de la specialisti

Sportul in viata copilului ofera multiple beneficii, nu doar la nivel de dezvoltare fizica armonioasa, ci si la nivelul socializarii si al sanatatii pe termen lung. Qbebe a intervievat o serie de specialisti implicati in activitati sportive pentru copii, antrenori de inot si de karate, medici, nutritionisti, dar si parinti care au luat decizia de a-si inscrie copilul la un club sportiv sau se gandesc sa faca asta in viitorul apropiat.

Sportul in viata copilului: Rol si beneficii

Sporturile organizate pot ajuta copiii sa creasca nu doar din punct de vedere fizic. De la fotbal pana la mersul pe role, de la inot pana la mersul pe jos, miscarea le ofera copiilor sansa de a se dezvolta armonios. Practicat in echipa sau in cadru organizat, sportul ii ajuta pe copii sa fie mai sociabili, sa lucreze usor impreuna cu ceilalti si sa inteleaga ce inseamna fair-play. In plus de beneficiile sale sociale, sportul ofera si o metoda grozava pentru copii de a se distra.

"O activitate fizica constanta (2-3 ori pe saptamana), inceputa de la varsta de 3-4 ani are un rol preventiv foarte important. Intareste imunitatea, previne imbolnavirile, previne obezitatea, ajuta la dezvoltarea corecta a musculaturii, intareste sistemul osos, ajuta la o postura corecta si, nu in ultimul rand, echilibreaza sistemul endocrin al copilului. Pe langa aceste efecte asupra organismului, are un rol la fel de important in dezvoltarea mentala si psihica sanatoasa. Sportul practicat de la varsta mica ajuta la dezvoltarea creativitatii, imbunatateste coordonarea si relatia copilului cu alti copii si adulti. Copiii care practica un sport constant sunt mult mai sociabili, comunicativi si disciplinati." (dr. Beata Acs, medic specialist pediatru, doctor in stiinte medicale)

Haideti sa vedem impreuna principalele beneficii sociale si fizice ale sporturilor spre care se indreapta cei mai multi copii din Romania.

Fotbalul

Fotbalul este unul dintre cele mai populare sporturi si in Romania, unde se formeaza grupe de mici fotbalisti inca de la sase ani. Desi noi, ca mamici, nu suntem atat de incantate ca taticii cand vine vorba de inscrierea celor mici la fotbal, trebuie sa stim ca sportul "rege" le ofera celor mici o multime de beneficii.

Mersul pe bicicleta

Cu totii ne amintim prima experienta cu bicicleta. La inceput, mama sau tata ne tineau din spate saua, iar apoi am inceput sa pedalam singuri. Una dintre cele mai puternice amintiri de independenta si libertate. Astazi, pe fondul discutiilor despre protejarea mediului, mersul pe bicicleta este tot mai popular, iar copiii invata de la cele mai mici varste sa pedaleze. La inceput, puteti folosi o bicicleta cu roti ajutatoare, iar de la trei-patru ani, puteti sa ii dati celui mic primele lectii de pedalat pe doua roti.

Inotul

Un sport indicat impotriva sedentarismului si care se poate practica atat in cadru organizat, cat si in timpul liber, inotul poate fi o activitate pentru cei mici de la cele mai mici varste. Potrivit antrenorului de natatie si polo Edward Vuculescu, inotul dezvolta si echilibrul, iar 90% dintre copiii care invata sa inoate merg apoi foarte repede si pe doua roti. Totodata, prin inot se amelioreaza sau remediaza diferite probleme ale coloanei vertebrale, cum ar fi scolioza sau cifoza. In plus, inotul dezvolta musculatura si este excelent pentru o postura corecta.

Mersul pe jos

Poate parea banal, dar mersul pe jos este unul dintre cele mai bune exercitii fizice pentru copii, in care se pot implica si adultii. Este util in special pentru copiii carora nu le plac jocurile prea competitive. Bineinteles, mersul pe jos variaza de la o simpla plimbare prin parc, la varsta de doi ani, pana la urcatul pe munte, dupa cinci-sase ani.

Sportul in viata copilului: Activitati sportive in functie de varsta

In ziua de azi, multi parinti se gandesc sa isi inscrie copiii la un club sportiv de la cele mai fragede varste. Inainte de a lua aceasta decizie, ganditi-va insa daca cel mic este pregatit din punct de vedere fizic si emotional. Inscrierea timpurie la un sport poate crea frustrari si neplaceri care se vor transforma ulterior in apatie pentru miscare si indepartarea copilului de la sportul organizat.

Desi exista o serie de sporturi potrivite si pentru prescolari (inotul, dansul sportiv), copiii isi dezvolta abia pe la varsta de 6-7 ani abilitatile fizice si psihice necesare pentru a asculta indicatiile unui antrenor si a intelege regulile unui sport. De exemplu, un concept simplu pe care copiii il inteleg abia cand ajung la gradinita sau in clasa I este de a-si pasa mingea pe rand. Copiii pot avea activitate fizica si la varste mai mici, dar sportul trebuie sa fie axat mai mult pe ideea de joaca si distractie si mai putin pe competitie.

"E clar ca pentru a intelege notiunile de baza ale unui sport, copilul trebuie sa aiba minimum 3-4 ani, insa miscare simpla, fara ideea de competitie, se poate începe din primele luni de viata - exista programe de dezvoltare corporala corecta pentru bebelusi, cursuri de activitate acvatica etc. Inscrierea la un club unde poate practica un sport va fi facuta concomitent cu inceperea gradinitei sau putin dupa, cand copilul incepe sa deprinda primele reguli sociale," ne-a explicat dr. Serban Damian.

"Sportul este recomandat de la varsta de prescolar. Vizitele la piscina pot incepe si de la varste mai mici, ca sa se obisnuiasca copilul cu apa, dar inotul este recomandat de la varsta de 3-5 ani", a adaugat si medicul pediatru Beata Acs. 

Sporturi pentru prescolari: inot, gimnastica, atletism, dansuri, gimnastica, arte martiale

Sporturi pentru copii de scoala: arte martiale, patinaj, tenis de masa, tenis de camp, handbal, fotbal, alte sporturi de echipa care presupun o specializare

Sunt insa si cazuri in care nu este indicata practicarea unei activitati sportive. Medicul pediatru recomanda parintilor sa solicite o evaluare a sanatatii copilului inainte de a-l inscrie la un sport. Iata si situatiile explicate de dr. Beata Acs, care necesita o atentie sporita:

• In caz de bolile sistemului cardiovascular (anumite malformatii congenitale ale inimii), copilul necesita o evaluare medicala corecta inainte de a practica orice sport.
• In caz de afectiunile pielii (eczeme, dermatite extinse) este recomandat consultul dermatologic inainte de lectiile de inot.
• Afectiunile aparatului locomotor (de ex. luxatie de sold) necesita control ortopedic inainte de a practica orice sport. 

Unii parinti se tem ca anumite sporturi pot afecta cresterea si dezvoltarea copiilor, dar medicul pediatru doreste sa-i linisteasca.

"Niciun sport practicat corect si inceput de la o varsta recomandata, nu afecteaza cresterea si dezvoltarea copilului, ba din contra ajuta". (dr. Beata Acs, medic specialist pediatru, doctor in stiinte medicale)

Sportul in viata copilului: Sporturi deosebite

Pe langa fotbal, tenis sau inot, exista o multime de sporturi mai deosebite la care copiii se pot inscrie. Din pacate, ele sunt disponibile in special in Bucuresti, unde exista o varietate mai mare de cluburi si cursuri pentru tir cu arcul, scrima, polo sau hochei.

Daca observi ca cel mic este pasionat de cavaleri, pirati si spade, il poti inscrie la scrima. Acest sport dezvolta echilibrul, agilitatea si determinarea copiilor, dar si abilitatile lor de gandire rapida si strategica. Nu iti face griji in ceea ce priveste siguranta. Costumele de scrima previn accidentarile celor mici.

Tirul cu arcul necesita rabdare, perseverenta si repetitii. Practicat de la varste mici, el cultiva aceste calitati ale copilului si il ajuta sa isi dezvolte si abilitatile de multitasking.

Daca cel mic este sociabil si indragostit de apa, polo poate fi sportul ideal pentru el. Acest sport de echipa ii va dezvolta armonios intregul corp si il va ajuta sa isi consume energia.

Un sport deosebit este si echitatia, care poate sa ii ajute pe cei mici sa isi dezvolte independenta, dar si dragostea pentru natura si animale.

Desi atrage mai putini copii decat fotbalul, golful este o alternativa minunata a sporturilor tipice si o metoda buna ca cei mici sa isi cultive capacitatea de a fi atenti si gandirea analitica. In plus, golful este un sport si o pasiune de care se pot bucura toata viata.

Mersul pe role si patinajul nu sunt doar un mod placut de a petrece timpul liber, ci si o forma de miscare care antreneaza intregul organism si intareste musculatura. Incepeti cu role speciale si protejati-i pe cei mici cu genunchiere, cotiere si casca. Pe langa coordonare si flexibilitate, mersul pe role si patinajul ii ajuta pe cei mici sa fie mai increzatori in fortele proprii.

Sportul in viata copilului: Ce spun medicii

Pentru a afla si alte lucruri despre beneficiile sportului pentru copii, Qbebe a stat de vorba cu Dr. Serban Damian, fondatorul Centrului de Nutritie Superfit, medic specialist in medicina de familie. Absolvent al Facultatii de Medicina Generala din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie "Carol Davila" din Bucuresti, acesta a devenit si specialist in nutritie sportiva in urma unui program international, fiind primul medic din Romania care a urmat aceste cursuri.

Medicul Serban Damian ii sfatuieste pe parinti sa isi dea copiii la sport pentru ca astfel cei mici vor avea sansa sa isi atinga potentialul maxim de dezvoltare fizica. De exemplu, daca sunt "programati" sa ajunga la 1,80 m, cu sport isi vor atinge acest potential. Potrivit specialistului in nutritie sportiva, miscarea fizica imbunatateste performantele fizice si intelectuale la orice varsta, precum si agilitatea, viteza, forta si rezistenta la efort. Sportul creste si capacitatea de memorare si invatare, lucru atestat de numeroase studii.

"Lipsa de inteligenta a sportivilor este doar un mit, dezvoltat de faptul ca, la sportivii de performanta, exista uneori sacrificii care merg pana la renuntarea la invatatura. Dar pentru activitatea fizica moderata exista o multime de dovezi care arata ca aceasta imbunatateste rezultatele scolare. In plus, copiii care fac sport au un risc mai mic de a lua in greutate," a declarat dr. Serban Damian pentru Qbebe.

Acesta ne-a vorbit si despre beneficiile sociale ale sportului: copiii devin mai competitivi, inteleg ce inseamna spritul de echipa, fairplay-ul, sportul ii ajuta sa fie oameni mai frumosi, dezvoltati in armonie si in raport cu ceilalti. Tototdata, sportul previne si multe afectiuni, boli pulmonare si cardiace. Sportul isi gaseste utilitatea si in boli metabolice, obezitate, diabet zaharat, tulburari ale metabolismului lipidic, tulburari ale sistemului osos. Gimnastica de recuperare este si ea foarte utila pentru afectiuni ale coloanei.

Dr. Serban Damian: "De la varsta de 3-4 ani, parintii pot lua in calcul inscrierea copiilor la un sport organizat la un club. La locul de joaca fac miscare la modul general, dar este altceva cand un antrenor ii invata sa execute bine miscarile si sa alerge corect. In plus, la un sport organizat exista si interactiune cu alti copii. Intr-un sport de echipa, inveti si sa pierzi, dar si sa castigi."

Medicul le reaminteste parintilor ca sportul este o forma aparte de educatie a spiritului mai mult decat a trupului. "Sportul iti da mai multa incredere, capacitate de organizare mai mare. Cu cat este inceput de la o varsta mai frageda, cu atat sunt sanse mai mari ca cei mici sa isi defineasca astfel personalitatea. Dar la nicio varsta nu este prea tarziu sa te apuci de sport. Pentru a-i convinge pe copii sa faca sport, este important exemplul personal al parintilor si gasirea unui mediu placut in care cei mici sa faca antrenamente," considera dr. Serban Damian.

Acesta ii sfatuieste pe parinti sa tina cont si de personalitatea copilului si sa vada daca prefera un sport de echipa sau unul individual ca scrima. Important este ca parintii sa nu ii forteze pe copii.

Medicul spune ca, din punct de vedere alimentar, copiii nu au, in general, necesitati nutritionale speciale. Pentru un copil care are trei antrenamente pe saptamana si nu face sport de performanta, este suficienta o alimentatie echilibrata si sanatoasa.

Inainte de antrenament, este indicata o masa usoara, de exemplu o salata sau un iaurt care sa ofere energie pentru antrenament. Dupa sport, este indicata o masa consistenta, de exemplu orez cu carne sau peste la cuptor. Inainte si dupa antrenament, se recomanda si consumul de fructe.

Sportul in viata copilului: Recomandari de la psiholog

Fiecare copil are o personalitate unica, inclinatii diferite si pasiuni aparte. Qbebe vine in spirjinul parintilor si cu o serie de sfaturi utile de la psihologul clinician Cristina Dragulin, care ne vorbeste despre beneficiile sportului din punct de vedere psihic si ne spune, totodata, ce putem face cand cei mici refuza sa mai mearga la antrenamente.

Jurnalist si psiholog clinician specialist, Cristina Dragulin este manager PsihoShop si editor coordonator al site-ului Psihologie.ro. Imbina zi de zi pasiunea pentru psihologie cu cea pentru scris si citit. Cum fara nici una nu se poate simti implinita pe deplin, a gasit o modalitate de a le aduce impreuna in mediul online, scriind si traducand carti de psihologie.

"Un copil care face sport in mod constant este optimist, energic, activ, invata sa fie un luptator, sa faca fata cu brio atat succeselor, cat si esecurilor pe orice plan in viata. Maturizarea emotionala este mai rapida la astfel de copii, deci vor beneficia de un echilibru psihic mai stabil pe termen lung," a explicat Cristina Dragulin pentru Qbebe. Ea ne-a mai spus ca prin sport, cei mici invata sa fie organizati, sa-si stabileasca mai bine prioritatile, sa-si exerseze curajul si perseverenta, care in timp devin calitati ale copilului pe care le va aplica si in alte arii ale vietii sale.

Iata si alte recomandari din partea psihologului:

1. Indrumarea copiilor catre un sport care sa devina o activitate constanta pentru ei este bine sa se intample dupa varsta de 4 ani;
   
2. Intr-o anume masura, firea copiilor poate influenta genul de sport preferat de acestia;
   
3. Parintii nu trebuie decat sa observe ce ii place celui mic sa faca in parc - sa se plimbe cu bicicleta, sa se joace cu mingea cu ceilalti copii, sa se catere pe plasele din parc sau prefera sa stea intr-un singur loc fara sa faca prea mult efort fizic;
4. In functie de ceea ce observa, pot inscrie copiii la inot, fotbal, handbal, volei, gimnastica, dans, karate, tenis, karting etc;
5. Daca observa ca activitatea sportiva respectiva nu-i face deloc placere copilului dupa cateva antrenamente, pot incerca altceva, pana gasesc ce i se potriveste;
6. Nu trebuie neglijata opinia copilului. Uneori, chiar de la patru ani, unii au preferinte clare si parintii trebuie sa tina cont de ele, chiar daca nu-si doreau neaparat pentru copil ce vrea el sa practice ca sport;
7. Este posibil ca dupa un timp, cel mic sa constate ca de fapt nu ii place ce si-a ales si parintii nu trebuie sa il blameze pentru asta. Ei trebuie sa fie intelegatori, caci, pana nu experimentezi cu adevarat ceva, nu stii daca iti place sau daca faci fata.

Psihologul Cristina Dragulin a facut si cateva recomandari pentru parintii care au copii la un sport de performanta si au nevoie sa fie in contact cat mai des cu cei apropiati. "Familia si prietenii trebuie sa le fie aproape, chiar daca nu fizic. Sunt suficiente o conversatie la telefon, un e-mail, o scrisoare, dar cat de des posibil. Ei trebuie sustinuti emotional si incurajati de familie. Nu pot sa nu-mi aduc aminte de multe declaratii ale sportivilor care spun ca fara familia lor ei nu ar fi ajuns unde sunt si ca le sunt profund recunoscatori pentru sustinere."

Sportul in viata copilului: Antrenori pentru cei mici

Antrenor cu 5 ani de experienta si fost sportiv de performanta, Edward Vuculescu, de la Clubul Sportiv Fun Swim, a participat la competitii nationale si internationale inca de mic copil, clasandu-se de multe ori pe podium. Din dragoste pentru sport si pasiune pentru pedagogie, s-a hotarat sa transmita mai departe cunostintele dobandite in cele peste 20.000 ore petrecute in bazinul de inot.

Qbebe a stat de vorba cu antrenorul de natatie si polo despre inotul pentru copii. Acesta ii sfatuieste pe parinti sa se gandeasca ce anume isi doresc de la copii, pentru ca inotul poate fi de trei tipuri:

1. sportiv (de piscina amenajata si implicare rezultand performanta);
2. medical (calirea organismului, terapie prin miscare);
3. de agrement (pentru cele 30 minute zilnice de miscare si sanatate a organismului).

Apoi, parintii trebuie sa ia in calcul:

1. calitatea apei bazinului unde vor inscrie copilul la cursuri, cat si calitatea si igiena din zona vestiarelor si in special a toaletelor;
2. experienta antrenorului sau a instructorului in predarea inotului, cat si experienta in lucrul cu copiii;
3. perioada petrecuta de antrenor in bazin ca sportiv de performanta si performantele acestuia.

"Ii sfatuiesc pe parinti ca, inainte sa isi dea copilul la inot, sa mearga la bazin si sa adune informatii de la ceilalti parinti care au copiii inscrisi la acel club si sa-i intrebe fara rusine despre cat de multumiti sau nemultumiti sunt de alegerea facuta. In general, acestia ii asteapta pe copii pana la finalul orei in zona special amenajata. Parintii care doresc sa-si duca la inot copiii pot sta pana la sfarsitul unei ore de curs si pot urmari si reactia copiilor care tocmai au iesit din bazin," a declarat Edward Vuculescu pentru Qbebe.

Antrenorul ii sfatuieste pe parinti sa solicite si o ora de evaluare: „Dupa aceasta ora, in general cu antrenor personal pentru copiii cu mare teama de apa, parintii pot intreba copilul a doua zi, dupa ce a trecut o noapte de odihna, daca isi mai doreste sa mearga la inot. In cazul in care raspunsul copilului este negativ, parintii pot lua in considerare schimbarea antrenorului."

El ii sfatuieste pe parinti sa tina cont si de maladiile cronice sau incurabile care pot aduce prejudicii fatale celui aflat in apa. Masura interzicerii restrictive sau definitive a inotului se practica in urmatoarele cazuri:

1. Reumatism Sokolski-Bouillaud, cu leziuni cardiace consecutive;
   
2. Malformatii cardiace;
   
3. Valvulopatii de orice natura;
4. Infectii rino-sinuzale si faringiene;
   
5. Hepatita;
6. Nefropatii;
   
7. TBC pulmonar;
8. Alergii; 
9. Epilepsia, care impune intreruperea imediata si definitiva a inotului.

Iata si cum isi da seama antrenorul care sunt copiii care pot face inot de performanta si care sunt cei care pot pastra abilitatile nou invatate ca hobby.

"Antrenorul trebuie sa aiba « calitatea » de a simti sportivii. Trebuie sa aiba si cunostintele necesare pentru a « depista » calitatile psiho-motrice individuale. Aici vorbim despre particularitati de varsta, sex, morfologice, functionale si psihice," a explicat Edward Vuculescu pentru Qbebe.

Iata lucrurile pe care le are in vedere in prima etapa de selectie, care se face intre 6 si 8 ani:

-    Starea de sanatate deplina
-    Dezvoltarea fizica generala: talia, greutatea, anvergura, capacitatea vitala, mobilitatea, care trebuie sa aiba valori peste media categoriilor de varsta respective.
-    Conformatia fizica si talia ambilor parinti, pentru a face o apreciere a biotipului constitutional al viitorului sportiv
-    Motivatia pentru sport a copilului, dar si a parintilor

"Mai sunt si alte criterii care pot fi importante pentru un inotator, de exemplu « oasele de porumbel », adica sa aiba oasele usoare, capacitatea de coordonare, controlul neuro-muscular, capacitatea de a intelege si deprinde repede miscarile, capacitatea de echilibru etc. Insa, in afara de toate acestea, trebuie sa existe o legatura intre antrenor si sportiv, trebuie ca sportivul sa creada in antrenorul lui. A apus era cand sportivii erau batuti si invinetiti la antrenament si nu le era spus niciodata bravo! Trebuie sa fie un echilibru in toate acestea," a mai spus Edward Vuculescu.

Daca un copil nu are calitatile necesare unei performante la inot, antrenorul il indruma spre alt sport si inca tine legatura cu fosti colegi care predau handbal, tenis, karate, box sau judo. „Este obligatia fiecarui antrenor sa nu tina « captiv » un sportiv care nu are sanse de performanta," considera antrenorul de natatie si polo.

Iata si recomandarile pe care acesta le face, in functie de varsta celor mici:

Edward Vuculescu le explica parintilor si cum sa procedeze cand cei mici refuza sa mai mearga la inot, desi initial l-au indragit. Sfatul cel mai important pe care antrenorul il da parintilor este sa nu renunte si sa nu cedeze.

„Prima data, sa isi anunte antrenorul. Daca acesta are experienta, va sti ce are de facut. Renuntarea la inot poate sa apara datorita uzurii psihice sau fizice a copilului. Cei mici renunta fiindca ori s-au speriat in urma faptului ca au cazut cu capul sub apa (de vina fiind antrenorul sau instructorul cu care au facut ora de inot) ori au fost adusi la starea de oboseala prin supra-antrenament (suprasolicitare fizica). Uneori, sunt lipsiti de motivatie si pur si simplu in mintea lor se intreaba: daca mi-am atins obiectivul si stiu sa inot, de ce mai merg sa obosesc inotand atatea lungimi de bazin?," explica antrenorul de inot.

O alta etapa in care unii copii pot fi dificil de motivat este cea in care au invatat sa "pluteasca", iar antrenorul trebuie sa-i "munceasca" mai mult pentru a evolua. „Copiii care sunt invatati sa-si petreaca timpul in fata calculatorului vor incepe sa dea de greu si vor cauta scuze pentru a nu mai merge la inot. Sa nu uitam ca antrenorul are rolul de a-l invata pe copil sa inoate si nu de a-l pazi asemenea unui salvamar care priveste cum se joaca cei mici in apa. Desi supravegherea are un rol important, antrenorul este cel care ii si solicita pe copii pentru rezultate si performanta."

Edward Vuculescu, antrenor Clubul Fun Swim: „Trebuie identificat motivul pentru care nu mai vrea la antrenament. Lasati copilul sa se odihneasca, apoi incercati din nou, daca este cazul. Schimbati antrenorul sau bazinul de inot. Spuneti-i noului antrenor despre povestea micului sportiv si el va cauta cu siguranta solutii pentru rezolvarea cazului."

Qbebe i-a adresat antrenorului de natatie si polo si o intrebare care staruieste pe buzele multor parinti:

Dupa cate antrenamente invata copilul meu sa inoate?

„Este greu de spus, mai ales ca fiecare copil are calitati si particularitati unice. Depinde de fiecare si de miscarea pe care a facut-o in joaca," considera Edward Vuculescu. "Cand eram copii aveam doar desene cu Mihaela 10 minute pe zi, in rest bateam mingea, jucam Lapte gros, Frunza, Leapsa, Ratele si Vanatorii, Castelul sau 7 pietre, ne cocotam in copaci dupa corcoduse si cirese sau faceam diferite scheme cu bicicleta ca sa impresionam fetele.

Pe copiii de acum ii vad venind la antrenament cu smartphone-ul sau tableta in mana, jucand diverse jocuri. Acasa, stau in fata calculatorului si nu vor sa iasa afara. De aceea, in multe cazuri sunt pus in situatia in care este adus la inot un copil lipsit de mobilitate, de control neuro-muscular. Am uneori la antrenament copii de 7-8 ani care nu isi pot controla miscarile. Stau in fata lor, le explic cum sa repete miscarile pe care le fac eu, eu rotesc bratele in fata, iar ei se uita la mine si rotesc bratele inapoi," ne-a povestit antrenorul.

Acesta are insa si multe exemple pozitive in echipa: o fetita, Diana, de numai 6 ani, care dupa 20 lectii a ajuns sa inoate peste 600m intr-o ora (28 lungimi de bazin a 25m), Mircea de 4 ani care dupa doar patru lectii poate sa stea cateva secunde la suprafata fara materialele ajutatoare si Maya de 5-6 ani, care dupa cinci lectii inainta pe apa fara ajutor. Ar mai fi si Alexandru (4,5 ani), care dupa opt lectii inoata un bazin de 25m, Alex Ionescu (6 ani) si Alesia, care la 3 ani inoata singura pe spate dupa 24 de lectii, iar exemplele pot continua.

Edward Vuculescu: „Daca parintii aleg antrenorul potrivit, in general, in maximum 16 lectii cam orice copil trebuie sa scape de materiale ajutatoare, sa faca sarituri in apa si sa inoate macar 15-25 de metri fara ajutor, iar riscul de inec sa fie eliminat. Sunt insa si exceptii care invata fie mai repede, fie mai greu."

Qbebe a stat de vorba si cu Sensei Gabriel Timofte (42 de ani), presedinte si antrenor de arte martiale cu 4 DANI la Karate Shotokan. Senseiul a practicat sport de mic copil, mai intai judo, apoi karate.

Instructorul a enumerat si el beneficiile practicarii unui sport de catre copii: o buna dezvoltare fizica si psihica, dar si socializarea cu ceilalti. "Recomand sa inceapa un sport cand este mai receptiv, cu cat mai devreme, cu atat mai bine. Pentru artele martiale, indicata este varsta de 4 ani. La noi, la clubul Aiko, cel mai tanar membru are 4 ani si 4 luni", a spus instructorul.

Alegerea unui sport poate fi dificila pentru parinti, mai ales daca cel mic nu are varsta la care sa spuna clar ce i-ar placea. "Este o chestiune de gust, de ceea ce observa parintele la copil. Poate el se simte mai bine la fotbal, in aer liber, decat in sala. Bineinteles, depinde si ce talent are sau ce isi doreste parintele pentru copil. De multe ori, unde a dat el gres in trecut, vrea ca cel mic sa reuseasca", a explicat Timofte.

Apoi, Senseiul ne-a vorbit despre frumusetea artelor martiale. "In afara de a fi un sport, este o arta, un mod de viata. Te ajuta sa dobandesti intelepciune, sa descoperi ca ai foarte multe lucruri de invatat. Artele martiale ii pot feri pe adolescenti de viata de strada, de viciile si problemele ce pot aparea, in general, la copiii nesupravegheati. Eu am o vorba - orice aducere in sala elibereaza un loc in puscarie pe viitor", a mai spus antrenorul.

Insa acesta nu-i incurajeaza pe parinti sa-i aduca la sala cu forta pe cei mici. "Eu las decizia la alegerea parintilor, in functie si de ce aptitudini are copilul. Artele martiale sunt arte de lupta, iar daca nu-i face placere este mai bine sa nu-l oblige. Ca antrenor, iti dai seama daca este in locul potrivit dupa placerea cu care executa un lucru. Daca vezi copilul cum casca, este clar ca nu este interesat", a adaugat el.

Un sport practicat cu pasiune si, mai ales, cu regularitate, poate aduce si performante. Sensei Gabriel Timofte este mandru de rezultatele copiilor pe care-i antreneaza. "Sunt extraordinari! Avem cinci campioni mondiali si alti patru europeni".

Sensei Gabriel Timofte este el insusi tatal unei fetite de 2 ani. Cand micuta va implini 4 ani, acesta o va duce la sala. "O voi imbraca la inceput cu kimono, ca sa se joace si apoi voi observa cum se comporta. Dar nu vreau sa-mi oblig copilul. Daca ii va placea, va urma acest sport", a mai spus antrenorul.

Sportul in viata copilului: activitati sportive intr-un club

Apartenenta la un club sportiv si implicarea in activitati impreuna cu o echipa de copii de aceeasi varsta le aduc multe beneficii celor mici. Clara Leica, instructor aerobic si fitness format de Federatia Romana Sportul Pentru Toti si Manager al Clubului FRIZZLY din Campina, a explicat pentru Qbebe care este rolul activitatii sportive in viata unui copil si ce aduce aceasta nou cand este realizata in cadru organizat.

Clubul Frizzly ofera activitati de informare, cursuri de limba engleza, franceza si germana, ateliere de creatie, seminarii de nutritie si de stil de viata sanatos, activitati recreative si distractive (teatru in limba engleza, organizarea petrecerilor aniversare etc.) pentru toate categoriile de varsta, dar mai ales copii si adolescenti.

"In primul rand, sportul educa, disciplineaza, si din acest punct de vedere, completeaza perfect celelalte forme de educatie. Fericire, sanatate, disciplina, cunoasterea lumii, autocunoastere, cresterea stimei de sine, increderea in natura - toate aceste lucruri pot fi imbunatatite tot prin sport, nu neaparat de performanta, ci de intretinere."

La clubul unde este manager, Clara Leica organizeaza ore de coregrafie pentru copii de la varsta de 6-7 ani, dar si de kangoo jumps cu copii care au peste 25 de kilograme. Adolescentii pot alege si ore de combat cu un profesionist in arte martiale.

Clara Leica ii incurajeaza pe parinti sa le insufle celor mici dragostea pentru sport de la cele mai mici varste. "Incurajez copiii sa alerge, sa se joace in spatii mari, deschise, evident supravegheati, sa invete sa simta pamantul si iarba cu picioarele desculte, sa se bucure de natura, sa iubeasca natura si miscarea in aer liber, sa nu ii sperie ploaia, ninsoarea, frigul, muntele ca e mare sau apa ca e intinsa." Pentru copiii mai mici, instructoarea recomanda folosirea tricicletelor, bicicletelor si a trambulinelor, care le ofera celor mici nu doar distractie, ci si consum de energie prin miscare.

Pentru a lua corect decizia alegerii unui sport sau a altuia, specialistul Clubului FRIZZLY le recomanda parintilor sa faca o vizita medicului pediatru. "Evident ca un copil astmatic va evita formele de sport cu intensitate mare, mediile reci si, desigur, in functie de gravitatea bolii sale va avea recomandari in consecinta de la pediatru. Minunat ar fi sa nu privam niciun copil de miscare, fie si daca asta inseamna o forma foarte usoara de activitate sportiva. Daca exista anumite cazuri de alergii sau alte probleme de sanatate se pot discuta optiunile cu pediatrul.

Important este sa nu imbratisam ideea neputintei care va duce clar la frustrarea copilului si la scaderea stimei de sine (nu mai adaugam si posibilitatea aparitiei obezitatii). Varietatea de activitati si de medii sportive care exista acum sigur poate oferi o solutie, daca ne deschidem spre ea si avem o comunicare buna cu doctorul."

In aceeasi masura, trebuie sa ne asiguram intotdeauna ca practicam sport in conditii adecvate, ca mediul este curat, aerul este proaspat, umiditatea nu depaseste nivelul acceptat, apa este la temperatura camerei, echipamentul folosit este cel corespunzator etc.

Iata cateva sfaturi pe care instructorul de aerobic le da parintilor si, totodata, copiilor care vin la clubul sportiv:

1. NU trebuie sa practicam sport daca incaperea nu este curata sau aerisita;
2. NU trebuie sa inotam daca piscina nu este curata;
3. NU trebuie sa urcam muntele daca nu ne-am echipat corespunzator;
4. NU facem aerobic daca apoi iesim in aer rece fara a ne usca pe par, fara sa schimbam hainutele etc.;
5. NU exageram cand facem sport. Antrenamentele de foarte mare intensitate si de lunga durata, poate uneori intreprinse de un adolescent prea plin de zel si neinformat corect, pot face ca sangele si tesuturile sa capete un PH foarte acid.

Sportul in viata copilului: Din experienta copiilor

Elena a inceput sa practice karate de la varsta 4 ani si 7 luni, iar acum mai are putin pana implineste sapte ani. In prezent, ea se antreneaza de doua-trei ori pe saptamana la clubul Budokai, iar de curand a inceput sa mearga si la dans sportiv, aproape in acelasi ritm. Parintii micutei au observat ca sportul a influentat-o pe Elena in bine.

"Dupa inceperea karate-do, in afara beneficiilor de ordin fizic, a devenit mai responsabila, serioasa, ordonata si sociabila. Da, au fost momente in care a spus « azi nu vreau la antrenament », dar problema am rezolvat-o identificand cauzele lipsei ei de dorinta. Apoi, am motivat-o explicandu-i valentele sportului: socializare (noi prieteni), invatare (tehnici sau jocuri de miscare noi), sanatate (copiii care fac sport racesc si se imbolnavesc mai greu), autodepasire (devin mai bun cu fiecare antrenament, voi sti mai multe, pot obtine un loc fruntas la o competitie)," ne-a explicat tatal Elenei, Marian.

Ce este deosebit la micuta sportiva este ca se antreneaza chiar la clubul unde parintii ei, amandoi profesori de karate, ii invata si pe alti copii secretele acestei arte sportive. "Este greu de antrenat propriul copil, deoarece copiii fac destul de greu diferenta intre parinte si profesor. Noi am reusit sa depasim aceasta bariera, pentru ca deontologia artelor martiale impune un tratament egal discipolilor, iar pe Elena am determinat-o sa inteleaga importanta acestei diferente, dandu-i responsabilitati cu ordinea si disciplina in sala de antrenament," a mai spus Marian. El le transfera aceste responsabilitati tuturor micilor sportivi, care inteleg apoi importanta regulilor si in afara salii de antrenament.

In aceasta vara, Elena a participat si la stagiul WSKF din Tokyo, unde a fost cel mai mic participant.

Elenei ii place sa participe la concursuri, iar intrecerea ii stimuleaza vointa si dorinta de a da mereu mai mult. Pana acum a participat la doua concursuri oficiale, unde a obtinut locul 1 si 2, performante care au motivat-o pe mai departe.

"Vreau sa mai particip la competitii," ne-a spus si Elena. "Imi plac loviturile cu piciorul si kata, formele de lupta imaginara, dar imi plac si dansurile, stafetele, alergarea si jocurile cu mingea."

Luca (foto dreapta) face sport de la 6 ani si jumatate. Mama lui, Anca, a luat hotararea de a il inscrie la tenis pentru ca mersul catre si de la scoala il fac impreuna cu masina, iar dupa ore pe Luca il asteptau multe lectii si uneori ore prea multe petrecute in fata calculatorului. "Avea nevoie de miscare si sa-si consume energia. Sportul a venit ca o completare a programului lui de viata. Atunci mi-am dat seama ca nici nu stia sa alerge sau sa sara. Ciudat, dar foarte adevarat," a povestit Anca pentru Qbebe.

Luca a intrat in al treilea an de practicare a sportului alb. Antrenamentul este de 2 ore pe saptamana - cate o ora si jumatate in grupa de patru copii. In vacanta de vara, Luca joaca tenis de trei ori pe saptamana in antrenamente individuale. "Nu stiu daca s-a schimbat ceva in atitudinea lui de cand face sport. Toata viata lui s-a schimbat de la 6 ani si jumatate. A fost si scoala in acelasi timp. Sigur, din punct de vedere fizic s-a schimbat. Are un corp frumos proportionat," ne-a spus Anca.

Uneori, ea a intampinat probleme cand cel mic nu isi dorea sa mearga la antrenament, fie din cauza oboselii, fie din comoditate. "Au fost si momente in care nu era sigur pe el si atunci a trebuit sa ia ore individuale ca sa-si perfectioneze anumite lovituri. Nu am cedat in a-l sustine pentru a continua acest sport chiar daca uneori nu avea o linie ascendenta in timpul antrenamentelor sau dupa anumite perioade de timp. Sportul l-a dezvoltat armonios, imunitatea ii este foarte buna. Iarna nici nu raceste - cel mult ii curge putin nasul!," povesteste Anca.

Radu a inceput sa faca judo din clasa a doua, adica de anul trecut. Interesul pentru acest sport a inceput chiar la scoala, unde la ora de sport faceau judo. Sora lui mai mare, Andreea (25 de ani), a observat ca, de cand face judo, cel mic a devenit mult mai interesat de sport si de miscare in general.

"Pot spune ca e chiar mai disciplinat cand vine vorba de miscare," ne-a spus Andreea. Radu a avut ocazia sa practice judo si in Coreea, unde a locuit o perioada impreuna cu familia. "Acolo era mult mai motivat de faptul ca practica baschet, judo si inot la scoala. Profesorii erau foarte experimentati si stiau cum sa lucreze cu copiii, sa ii stimuleze sa vina si a doua zi la un antrenament greu," isi aminteste Andreea.

Si Radu crede ca existau lucruri speciale la antrenamentele de judo din Coreea. "Profesorul nostru era coreean si ne spunea mereu povesti si ghicitori legate de judo," ne-a spus Radu. Revenit in Bucuresti, el a reluat antrenamentele la judo de cinci ori pe saptamana, in timpul vacantei de vara, iar de la inceperea scolii, de trei ori. Desi munceste din greu la antrenamente, Radu marturiseste ca nu i-ar placea neaparat sa devina sportiv de performanta. "Mie cel mai mult imi place matematica si vreau sa devin informatician cand ma fac mare," ne-a spus baiatul.

Radu, 9 ani: "Sunt multi copii din clasa mea pe care ii admir, pentru ca sunt olimpici la acest sport. Imi place ca sunt cu ei in echipa. Ma motiveaza sa devin si mai bun la sportul acesta."

Laura, mama lui Alex si a Clarei, inca mai cantareste decizia de a ii duce pe cei mici la un sport organizat. Deocamdata, ea considera ca mai are timp sa se gandeasca, pentru ca baiatul si fetita ei ies foarte des afara la joaca. "Aproape in fiecare zi iesim in parc cam 2-3 ore. In weekend, cand cei mici nu merg la gradinita, iesim si de doua ori pe zi, dimineata si seara," ne-a marturisit Laura.

Ea doreste totusi sa o dea pe Clara, care a implinit cinci ani, la dans sportiv, pentru ca a observat ca ii place foarte mult sa danseze si a rugat-o chiar ea sa o inscrie. "Seara mereu ma roaga sa ii pun muzica si sa danseze. Pentru Alex (3 ani) cred ca ma orientez spre un sport care sa ii consume mult energia, fiind hiperactiv. M-am gandit, de asemenea, si la un sport care ar putea sa il si disciplineze un pic, (avem ceva probleme in zona asta) gen Karate sau Aikido," ne-a mai spus mamica.

Laura considera ca miscarea de afara nu va mai fi in curand suficienta pentru copiii ei, pentru ca este mai mult recreativa, pe cand un sport organizat are si o directie educationala. "Pe langa nevoia de miscare, sportul satisface si alte cerinte, cum ar fi disciplina, avand in vedere ca cel mic trebuie sa respecte un program si niste reguli. Cred ca reprezinta si un puternic suport de autonomie, prin sport putandu-se elabora si consolida diferite conduite independente. De asemenea, motricitatea se dezvolta altfel decat in cazul miscarii de afara, corpul dezvoltandu-se si el mult mai armonios," considera Laura.

In concluzie, sportul ofera atat beneficii fizice, cat si sociale in viata copiilor. Pe langa dezvoltarea armonioasa, el le ofera sansa sa isi atinga potentialul maxim de crestrere si sa deprinda abilitati si pasiuni noi pe care le vor folosi pe tot parcursul vietii.

Tu la ce sport te-ai gandit sa iti inscrii copilul si de la ce varsta? Asteptam raspunsurile tale in sectiunea de comentarii de mai jos, pe forum sau pe pagina noastra de Facebook.

Multumim pentru sprijinul acordat realizarii acestui articol:

Dr. Serban Damian, fondatorul Centrului de Nutritie Superfit, medic specialist in medicina de familie si nutritie sportiva

Dr. Beata Acs, medic specialist pediatru, doctor in stiinte medicale

Cristina Dragulin, jurnalist si psiholog clinician specialist, manager PsihoShop

Edward Vuculescu, antrenor de natatie si polo Clubul Fun Swim

Clara Leica, instructor aerobic si fitness, Manager al Clubului FRIZZLY din Campina

Sensei Gabriel Timofte, Presedinte si antrenor arte martiale Aiko-Campina 

Marian Manole, Director Club Sportiv Budokai, Presedinte: F.R. Autoaparare

Sursa foto polo: www.parentsociety.com