Lumea trebuie să-mi accepte și să-mi înțeleagă copilul neurodivergent

Neurodiversitatea își dorește să creeze o punte comună pe care să pășească atât copiii dezvoltați tipic, cât și cei dezvoltați atipic și în același timp, să demonteze miturile și stereotipurile legate de copiii care au tulburări sau întârzieri în dezvoltare. 

Practic, decât să „arătăm cu degetul” spre un copil doar pentru că al său creier procesează informația diferit, mai bine încercăm să înțelegem cum putem să comunicăm cu el. 

Uite ce spune această mămică de peste Ocean despre copilul său neurodivergent (sursa parents.com):

„Fiul meu nu știe să facă diferența dintre o albină dulgher, care înțeapă și una care nu. Nu stau lângă el ca să-l corectez mereu, ci ca să mă asigur că e în siguranță și că nu se va înțepa.

Nu știu de unde îi vine pasiunea pentru albine, dar îi plac mult aceste insecte. Îi mai plac camioanele și desenele animate cu Peppa Pig. Și înghețata și alte lucruri tipice pentru un copil de 4 ani.

Numai că are autism și nu vorbește, decât foarte rar. Și când o face, de obicei numește culori și obiecte, mai ales atunci când se plimbă prin casă sau înainte de somn. Însă mie îmi plac mult aceste momente, alături de el.

Întorcându-mă la albine, acestea sunt insecte sociale, care trăiesc în colonii. Însă albina dulgher e solitară, spre deosebire de suratele sale.

Copilul meu e atras de exact de aceste albine solitare, care îmi aduc aminte de el. Poate de asta îi plac atât de mult.

Într-un fel, simt că și el e exclus din lumea în care trăim, dar totuși se luptă să-și găsească locul aici, la fel ca albina dulgher, care zboară energică și socializează, zburând deasupra palmei sale.

Deși este în pericol de a fi înțepat, el rămâne curios și fascinat de zumzetul albinei pe care o urmărește cu neîncetare. Și eu simt nevoia să-l protejez.

Am învățat și eu să mă apropii de aceste albine, pentru că vreau să intru în lumea lui și să-l înțeleg. Treaba mea nu e să mă comport cu copilul meu la fel cum m-aș comporta cu un copil neurotipic, sperând să devină și el așa.

Treaba mea e să mă comport și să comunic cu el exact așa cum este el: pe spectrul neurodiversității”. 

Să ne bucurăm că suntem diferiți și că putem să învățăm ceva nou despre lumea și oamenii care ne înconjoară! Dacă am fi toți la fel, ar exista puțin farmec în lume.