Importanța jocului în pregătirea pentru viață a copilului

Activitățile de joacă se schimbă în pas cu dezvoltarea copilului, rămânând totuși importante în viața omului, indiferent de vârstă, de unde gluma despre trenulețe - care sunt pentru copii, dar le folosesc și bărbații. Nevoia și plăcerea jocului persistă pe tot parcursul vieții, facilitând exprimarea emoțiilor, comparația cu ceilalți și realizarea bunăstării individuale. 

Principalele caracteristici ale jocului care îl fac atât de important pentru dezvoltarea copilului. 

Pentru a fi definit ca atare, jocul trebuie să fie:

- plăcut și distractiv, adică experimentat într-un mod pozitiv
- gratuit
- limitat în spațiu și timp
- neproductiv, adică fără alte scopuri, decât divertismentul în sine
- voluntar - fără obligație
- bazat pe motivație intrinsecă.

Jocul pentru copii nu este o distracție, ci un loc de muncă, o ocupație, este activitatea lor principală și poartă o multitudine de semnificații:

- distracţie
- explorare (aventura, cunoașterea și gestionarea spațiului, autodescoperirea)
- activitate de eliberare (de tensiuni, temeri, anxietăți, nesiguranțe și agresivitate)
- oportunități de învățare (favorizează dezvoltarea și exercitarea de noi abilități cognitive, socio-afective și comportamentale) și socializare
- detașare temporară de realitate (permite copilului să se îndepărteze de regulile impuse de viața reală pentru a intra într-o lume fantastică în care totul este posibil). De exemplu, jucându-se cu trenulețe, copilul se antrenează să crească, joacă  roluri – mecanic, conductor -  dobândind o capacitate mai mare de a se adapta la lumea înconjurătoare, de a o cunoaște, de a o stăpâni și de a o modifica.

Diversele moduri de joc sunt legate de dezvoltarea emoțională a copilului și se schimbă odată cu creșterea, motiv ce contribuie la dezvăluirea echilibrului psihic al acestuia. Conform unor specialiști în domeniu, se pot identifica 5 etape de dezvoltare:

0-1 an: această primă fază garantează copilului senzații care mulțumesc și îmbogățesc sinele care se structurează treptat. Primele jocuri ale bebelușului implică propriul său corp sau cel al mamei, dar și obiectele din jur îi atrag atenția. Natura exploratorie și repetitivă a jocurilor ce caracterizează această fază îi servește copilului să învețe să facă distincția între Sine și Non-Eu.

2 ani: copilul începe să conștientizeze separarea de mamă, cu anxietăți consecutive de abandon. Prin urmare, jocul poate deveni o expresie a acestei dinamici. În această fază preia obiectul tranzacțional, adică un obiect oferit copilului de către îngrijitorul principal (de obicei mama), a cărui funcție este de a-l liniști atunci când mama nu este prezentă. Ulterior, atunci când copilul dobândește conștientizarea figurii materne și capacitatea de a tolera absența acesteia, obiectul tranzacțional este abandonat.

3 ani: este vârsta în care, după Freud, apar jocuri care dezvăluie dinamica oedipală cu care se confruntă copilul în această fază. Apar primele jocuri de socializare: copilul este interesat să se joace cu însoțitorii săi și își face plăcere să imite comportamentul adulților.

4-5 ani: in aceasta faza jocurile sunt o expresie a dinamicii interne pe care copilul o traieste. Jocul cu păpuși, doctorul, jocul cu mașinuțe, trenulețe sau jocul de-a v-ați ascunselea sunt tipice acestei faze. Prin astfel de jocuri copilul poate dramatiza o interdicție suferită.

6-10 ani: la această vârsta a copilăriei, jocurile devin de grup și cu reguli, permițând copilului să experimenteze a fi alături de ceilalți. Regulile asigură buna desfășurare a jocului și copilul învață să împartă și să comunice cu ceilalți.

Beneficiile jocului în viața unui copil

Un copil căruia i s-a permis să dezvolte resursele care vin odată cu jocul primește multe beneficii de durată. 

La nivel social:

• empatie

• crearea de modele de relație bazate pe incluziune și spirit de echipă

• crearea de opinii și dezvoltarea deprinderilor non-verbale.

La nivel fizic:

• eficiență crescută a sistemului imunitar, endocrin si cardiovascular

• scăderea stresului și depresiei

• creșterea amplitudinii de mișcare, coordonare, agilitate, echilibru și flexibilitate.

La nivel emoțional și comportamental:

• reducerea fricii, anxietății, stresului și iritabilității,

• generare de bucurie, intimitate, stimă de sine și autocontrol,

• creșterea loialității, hotărârii, calmului, adaptabilității și capacității de a face față surprizelor și schimbărilor,

• confort în situaţii de suferinţă.

Toată lumea recunoaște valoarea jocului și totuși oportunitățile de joacă continuă să scadă. Cu siguranță noi, adulții, mai ales ca părinți, putem face multe,  „sacrificând” o parte din timpul pe care îl dedicăm angajamentelor noastre, pentru a-l oferi copiilor noștri, de exemplu jucându-ne cu trenulețe împreună sau plimbându-ne, cântând sau răspunzând întrebărilor.