Educatoarea copilului meu: ce sa tin minte?
Odata ce te-ai hotarat asupra unei gradinite si a unei clase, educatoarea devine unul din reperele cele mai constante in viata micutului tau.
Asa ca merita sa investesti energie si rabdare in relatia pe care tu si piticul tau o aveti cu ea. Iar daca devine problematica, tu esti prima care sa poti imbunatati lucrurile, prin fler si diplomatie. Cred ca stii deja ca celor mici nu le priesc schimbarile mari... Deci, a schimba gradinita sau educatoarea, ramane cam la coada listei de optiuni. Mai bine te pregatesti sa iti faci din educatoare un partener si sa depasiti impreuna "problemele" care apar! |
Educatoarea copilului meu: sa facem cunostinta!
"A face cunostinta" inseamna mai mult decat a va prezenta una alteia. Acesta este unul din momentele cheie, intr-adevar: constati "pe pielea ta" cum vorbeste, cum se adreseaza, daca zambeste sincer, ce atitudine are, cum te intampina... Dar prima impresie poate fi inselatoare. Ce mai este nevoie sa faci pentru a "o cunoaste" mai bine?
Vino si asista la clasa ei actuala. Asta presupune sa te ocupi de selectia educatoarei cu ceva timp inainte de incheierea unui an scolar, pentru a o putea prinde in activitate si, deci, in mijlocul copiilor. Petrece putin timp in "ecosistemul" ei natural, urmareste modul in care interactioneaza cu copiii si reactia celor mici la ea.
Se dovedeste o fire calma, rabdatoare si ferma in acelasi timp? Are caldura umana si toleranta? Se pricepe sa vorbeasca "pe limba copiilor"? Are darul de a se face ascultata, fara a ridica tonul in mod excesiv, fara a ameninta constant cu pedeapsa, fara a "urechea"? Stie sa se joace si sa rada impreuna cu cei mici? Sunt picii bucurosi la ea la clasa? Se descurca sa medieze un conflict izbucnit intre "iezisori" si sa disciplineze cu blandete si in mod constructiv?
Educatoarea copilului meu: "interviul de selectie"
Suna destul de exigent, intr-adevar. Insa ce mama nu va recunoaste ca, in prima discutie cu educatoarea, a urmarit, cu cel mai vigilent zambet, sa o "citeasca" pe acesta si potrivirea ei cu cel mic?... Ca orice relatie pe termen lung, mai mult sau mai putin profesionala, si pe aceasta o vei "testa" la inceput. Este firesc. Si tu si doamna educatoare va invoiti asupra acestui lucru: este de la sine inteles.
De vreme ce "procedura" este fireasca si chiar de dorit, pentru ambii interlocutori, nu te mai feri si intreab-o direct, cu onestitate si bunavointa. Pentru ca, desi discutia are rolul unui interviu de selectie, nu este, totusi, un interogatoriu! Tu pleci de la premisa ca aceasta persoana este una care iubeste copiii si care are sanse mari sa fie potrivita si pentru copilasul tau. Atitudinea ta va fi una binevoitoare, pozitiva, cel mult neutra. Nu ai de ce sa o "incoltesti".
Adreseaza-i orice intrebari ai. Ce te sfatuim noi: formuleaza intrebari "comportamentale". Adica solicita-i sa iti povesteasca, efectiv, din experienta ei, ceea ce te intereseaza pe tine. Practic, tu vrei sa afli cum s-a descurcat in trecut, ca sa iti faci o idee despre cum va proceda si cu micutul tau, intr-un caz similar. Cateva intrebari foarte bine formulate ar suna astfel:
- "Vi s-a intamplat sa aveti copii dificili la clasa? Adica ce faceau, de erau "dificili"? Si... cum ati procedat?" (Bineinteles, acest sir de intrebari curge firesc, pe masura ce educatoarea iti va povesti. Pastreaza in minte scopul: vrei sa iti povesteasca despre experiente dificile pe care le-a avut si cum anume le-a gestionat.)
- " Andrei este destul de mofturos la mancare... Cand ati mai avut copii care fac mofturi la masa, cum ati procedat cu ei?"
- "Cand astia mici isi iau jucariile unii altora si se cearta, cum ii impacati?"
- "Care vi s-a parut cea mai dificila experienta cu un copil, aici la clasa?"
- "Dumneavoastra cum interveniti, cand astia mici se mai lovesc unul pe altul?"
- "Cand fac crize de furie / cand nu se opresc din plans, ce faceti cu ei?!"
De vorba cu educatoarea copilului meu: "Vreau sa discut cu dumneavoastra"
Daca vine din partea mamicii, probabil ca expresia aceasta vrea sa spuna: sunt preocupata, sunt intrigata, sunt furioasa de un aspect privitor la copilul meu si... la tine!!!
Poate ca Mihaita nu mai vrea sa mearga la gradi, pentru ca doamna educatoare "se poarta rau cu el". Poate ca a invatat cuvinte urate si le repeta acasa. Poate ca si-a dereglat somnul sau plange fara motiv, povesteste ca alti copii rad de el sau vine acasa cu o vanataie inexplicabila.
Oricare ar fi motivul de ingrijorare, intr-adevar, o discutie cu educatoarea este cel mai potrivit lucru pe care il poti face. Cum sa te pregatesti pentru aceasta discutie?... In primul rand, aminteste-ti ca emotiile negative pot da totul peste cap: iti pot bruia ratiunea, intelegerea, receptivitatea - la fel si pe ale interlocutoarei tale! Emotiile sunt justificate: de aceea, consuma-ti supararea acasa si abia apoi porneste spre gradinita. |
Abordeaz-o pe educatoare, avand asteptari pozitive. Aminteste-ti ca ati pornit in aceasta relatie ca partenere la cresterea si educarea puiului tau. Vino sa vorbesti cu ea, pentru a intelege ce s-a intamplat si pentru a gasi impreuna o solutie - nu pentru a acuza!
In al doilea rand, tine cont de faptul ca cel mic poate intelege gresit unele lucruri. Daca el iti plange de doua zile ca nu mai are voie la gradi sa se joace cu jucariile, in timp ce restul copiilor nu intampina restrictii, incearca sa afli de la educatoare de ce. S-ar putea sa afli ca:
a. jucariile sunt de fapt un trenulet si un dinozaur foarte colorate si apreciate de toti copiii, prin urmare, este nevoie ca ei sa se joace pe rand cu ele: de aceea, de acum doua zile, Mihaita nu le-a mai primit - dar astazi vine si randul lui;
b. Mihaita vrea neaparat sa se joace cu jucariile altor copii, pe care ei le aduc de acasa, in vreme ce ale lui nu il mai multumesc;
c. Mihaita nu a contribuit la fondul clasei, din care au fost cumparate jucariile;
d. Mihaita intrebuinteaza in mod daunator jucaria: fie ca ii zgarie vopseaua, fara sa tina cont de atentionarile repetate; fie ca tinde, intr-un mod cu totul aparte si indeajuns de ingrijorator, sa isi bage in ochi coada dinozaurului.
De la educatoare, poti afla imaginea de ansamblu si explicatia reala a "stigmatizarii" lui Mihaita. Fie ca ceea ce afli iti va conveni sau nu, acum stii cum stau lucrurile si unde anume trebuie lucrat: la atitudinea educatoarei ("As prefera sa ma anuntati pe mine ca am uitat de fondul clasei, mai degraba decat sa il tratam diferentiat pe Mihaita") sau la explicatiile lamuritoare pentru cel mic ("Dragul meu, daca vrei neaparat trenuletul lui Andrei, roaga-l frumos sa faca schimb cu masinuta ta, astazi" sau "Haide sa iti cumparam si tie un trenulet ca acela, dar atunci vei da masinutele si avioanele care nu iti mai plac, la alt copil, care vrea sa se joace cu ele, la fel de mult pe cat vrei tu sa te joci cu trenuletul lui Andrei").
Ca intre prietene: de vorba cu educatoarea copilului meu
Ei, nu te vom indruma chiar sa stati "la taclale" sau sa iesiti la "shopping" impreuna - nu iti cerem atat de mult! Insa iti vom face cateva recomandari, ca sa aveti o relatie cat mai transparenta si mai placuta:
- Sunt, cu siguranta, si lucruri pe care tu si cel mic le apreciati la doamna educatoare: impartaseste-le cu ea! Nu pierde ocazia de a-i face aprecieri si laude, atunci cand esti multumita de prestatia ei! Nu doar ca vei destinde atmosfera din relatie, ci vei crea un climat favorabil pentru ca educatoarea sa fie receptiva si la nemultumirile tale, atunci cand vor aparea!
- Cand ai ceva mai delicat de dezbatut cu educatoarea, de exemplu, o nemultumire: fa-o direct si diplomat. Nimanui nu ii place sa fie barfit ori vorbit "pe la spate": mai degraba te adresezi direct ei, pentru a rezolva problema, decat sa te plangi mai intai pe la ceilalti parinti...
- Foloseste mai degraba pronumele "noi", decat "eu" si "dumneavoastra"... Expresii de genul "Asta este datoria dumneavoastra" sau "Copilul meu" nu prea apropie, in timp ce "Sa gasim (noi) o solutie" stimuleaza cooperarea. Iar cooperarea este unealta cea mai potrivita, cand vine vorba de a cladi o relatie cu educatoarea copilului tau!