Acomodarea cu grădinița, un pas dificil pentru majoritatea copiilor
Grădinița oferă multe beneficii. Poate fi un loc excelent în care copiii interacționează cu semeni de aceeași vârstă și învață lecții prețioase, precum să împartă lucruri, să îți aștepte rândul, să urmeze reguli. De asemenea, aici se formează și deprinderi esențiale pentru școală.
Însă această trecere, de la un mediu familiar cunoscut, la unul complet străin, vine însoțită de emoții, atât pentru copil, cât și pentru părinte. Cunoașterea educatoarei și a altor profesori poate provoca copilului anxietate și bucurie. Pentru părinți emoțiile sunt de multe ori complexe; dacă ești convins de decizia de a intra în colectivitate, atât tu cât și copilul tău veți fi mai pregătiți.
Ilinca, mamă de băiat, ne împărtășește: "În cazul nostru a fost destul de dificil. De-a dreptul cumplit aș spune. Vârsta la care l-am înscris la grădiniță a fost cea potrivită, adică 4 ani, nici prea mare, nici prea mic, dar din cauză că era obișnuit exclusiv cu prezența mea (l-am crescut singură) știam că ne va fi dificil. Îmi amintesc și acum cum îl dădeam doamnei educatoare în brațe pentru că voia să fugă pe scări după mine. Am perseverat pentru că știam că doamna este de treabă și iubește copiii. Timp de vreo lună ne-am chinuit în urlete, iar apoi vreun an a refuzat să mănânce la grădiniță; mă aștepta pe mine și îl găseam rupt de foame. Un lucru important pe care vreau să îl menționez este că eram întotdeauna primul părinte de la grădiniță, nu am întârziat niciodată, tocmai că știam că pentru el era o suferință. Și cu timpul a înțeles că mersul la grădiniță nu îi face rău, ba din contră."
Mulți copii pot să regreseze în perioada de acomodare cu grădinița către un comportament familiar, mai puțin matur precum vorbit ca bebelușul sau suptul degetului. Majoritatea pot rămâne separați de părinți câteva ore, dar nu pe o perioadă lungă de timp.
Psiholog Ancuța Coman subliniază:
"Perioadele de timp diferă de la copil la copil și de cele mai multe ori diferențele sunt date de cât de mult a fost expus copilul anterior la situații similare. Sunt copii care se integrează într-o colectivitate de la 2 ani fără probleme și sunt situații în care an de an, o dată cu începerea grădiniței sau a școlii, copilul are nevoie de o perioadă de adaptare. Ca în orice altceva, nu există rețete, important este ca părintele să pregătească copilul pentru această etapă, spunându-i povești despre grădiniță, jucându-se acasă cu el "De-a grădinița", expunându-l la situații în care are ocazia să se joace cu ceilalți copii, poate chiar ținând cont de anumite reguli de joc etc. Până la urmă, nici nouă, adulților, nu este ușor să ne adaptăm la un loc de muncă. Pentru un adult, perioada de adaptare durează în medie între 3 și 6 luni. Este important să ținem cont de un interval de timp și în cazul copiilor. Ca în orice altceva este un proces. Bineînțeles, sunt situații în care acomodarea este mai dificilă pentru părinte decât pentru copil, întrucât grădinița presupune o schimbare de rutină la nivelul activităților și a programului părinților."
Factori care pot prelungi sau scurta acomodarea la grădiniță
Psiholog Ancuța Coman ne informează: "Durata adaptării poate fi influențată de diferiți factori, cum ar fi:
- Cât de bine au fost pregătiți copiii pentru grădiniță, cum spuneam în exemplu de mai sus, cu jocul "De-a grădinița" sau alte situații similare.
- Ce mesaje le-au fost transmise. De exemplu, este grădinița asociată cu ceva pozitiv? Mesajele verbale pot fi pozitive, însă este important ca ele să fie susținute de nonverbal. Un alt aspect este îngrijorarea părinților legată de începerea grădiniței. Noi credem că ei nu știu dacă nu le spunem, însă nu e deloc așa. Copiii simt din tonul vocii dacă ceva nu este în regulă legat de un anume subiect sau chiar pot surprinde discuții între adulți, de unde pot înțelege că ceva nu e de bine referitor la acel loc numit grădiniță.
- Cât de des interacționează copiii cu cei de vârsta lor. Astăzi televizorul și tableta ocupă de timpuriu un loc în viața copilului. Atunci când acest caz se aplică, adaptarea poate fi îngreunată.
Atitudinea cadrului didactic. Este bine de știut faptul că reacționăm pozitiv la persoanele care la rândul lor acționează pozitiv în ceea ce ne privește. Acest lucru este valabil și pentru copii, sau mai bine spus, mai ales pentru copii.
Desigur, aceștia sunt factori generali, să le spunem. În funcție de particularități, lucrurile pot sta diferit în fiecare familie și în cazul fiecărui copil."
Teodora, mamă de fete, împărtășește experiența sa: "deși cu ambele am avut probleme în adaptarea la grădiniță, cred că la cea mică a fost un pic mai greu. A început de anul trecut să meargă la grădi și cred că abia anul acesta nu mai plânge la despărțire. Nu am cedat însă în fața ei petnru că nu îmi stă în fel. În plus, doamna educatoare este o persoană blândă și înțelegătoare și am știut că nu îi face nimic rău. Pur și simplu este necesară răbdare ca să treci cu bine ca părinte peste acest moment."
Ce poți face pentru a alunga temerile copilului
Petrece un timp să discuți cu copilul tău despre grădiniță înainte ca aceasta să înceapă efectiv. Cu câteva săptămâni, de preferat chiar luni în prealabil, explică-i ce fel de activități se vor desfășura acolo. Obișnuiește-l și cu mediul de lucru; de exemplu, dacă a folosit creioane de colorat și planșe îi va fi mai ușor să se acomodeze cu ele în sala de clasă. Este de ajutor și vizitarea grădiniței înainte de a începe anul școlar; mergi cu copilul tău ca să îi prezinți întreaga grădiniță, precum și educatoarea. De obicei există zile de tipul porților deschise care ușurează accesul. Cu acest prilej copilul va adresa întrebările care îl frământă și va descoperi activitățile și rutina dintr-o grădiniță prin prisma altor copii. Lasă-l să exploreze clasa și să interacționeze cu alți copii.
Poți discuta cu educatoarea cu privire la modul în care poți ușura procesul de acomodare și de asemenea poți afla ce metode folosește ea în acest sens. Deși ești cu siguranță cuprinsă de multe emoții, nu este bine să te lași acaparată de ele deoarece poți agrava anxietatea copilului; acesta preia și indicii nonverbale. Astfel, dacă copilul tău observă că te simți vinovat că îl lași la grădiniță va simți acest lucru. Cu cât ești mai calm și mai sigur cu privire la alegerea ta de a păși în colectivitate, cu atât mai încrezător va fi copilul tău. Modul în care copilul se acomodează poate fi influențat de temperament, nevoi, interese și experiențe și nu neapărat de vârstă.
Carmen, mamă de fată și băiat,ne spune că "deocamdată doar băiatul merge la grădiniță, fata este prea mică. Anul acesta a început și pot să spun că nu am avut niciun fel de problemă. Am discutat mult cu el din timp și a înțeles foarte bine cum stau lucrurile. Am noroc cu el că este un copil extrem de inteligent și înțelept. I-am răspuns la toate întrebările pe care le-a avut despre grădiniță și a înțeles că nu l-am mințit cu nimic din ce i-am povestit."
În prima zi, de altfel una copleșitoare, este important să îl prezinți pe copil educatoarei, cu calm, îndepărtându-te pentru a permite formarea unei legături. Acest simplu gest îi va demonstra copilului tău că ai încredere în adultul căruia îl încredințezi. Dacă copilul refuză să participe la oră nu trebuie să te superi deoarece copilul se va supăra și mai mult. Ia-ți rămas bun într-un mod iubitor, dar nu amâna momentul plecării (poate reîntări ideea copilului că grădinița este un loc rău) și nu pleca pe furiș (dacă pleci fără să îți iei rămas bun copilul se va simți abandonat). Încearcă să faci distractiv acest moment și pot fi de ajutor diverse jucării apreciate de copil și familiare, cum ar fi o păpușă sau o păturică preferată; uneori ajută și prezența unui coleg cunoscut, precum un tovarăș de joacă sau un vecin.
În final, reține că poți ușura tranziția la grădiniță a copilului prin stimularea abilităților motrice fine și grosiere, abilitățile de citire, cele matematice și cele sociale cu activități potrivite. Există nu doar cărți potrivite lor, ci și diverse resurse online și jocuri la care poți apela. Crearea și respectarea unei rutine la grădiniță este de bază pentru procesul de acomodare; prin intermediul acesteia copiii se simt în siguranță și pot dezvolta încredere în noul mediu.
"Deși stările de disconfort ale copilului pot crea adevărate temeri sau îngrijorări este important să înțelegem că este un proces normal prin care copilul trece. Ne dorim ca el să fie cât mai puțin expus, dar până la urmă, orice ieșire din zona de confort presupune un ușor disconfort, care în cele din urmă ne ajută să creștem și să evoluăm. Este un ciclu normal și firesc al vieții și al dezvoltării.
Aș spune că este important ca părinții și educatorii să țină cont de factorii de mai sus, dacă îi consideră relevanți și bineînțeles, să fie atenți la nevoile copilului. Manifestările lui spun, de obicei, foarte multe despre relațiile din jurul său. Dacă chiar apar lucruri care ridică reale semne de întrebare, pot apela la serviciile unui psiholog care poate fi chiar cel al grădiniței.
Îmi este dificil să ofer sfaturi, întrucât fiecare caz este particular, însă sub forma unor propuneri sau sugestii ar fi ca părinții să încerce să vadă grădinița ca pe un punct frumos și important în creșterea și dezvoltarea copilului." subliniază Psiholog Ancuța Coman
Date contact specialist:
Psiholog Ancuța Coman, www.ancutacoman.ro, Tel: +40 733 022 962, Email: ancuta.f.coman@gmail.com
Urmareste-ne pe Google News
