Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Deși experienta mea a fost traumatizantă, pentru că intrauterin multe aspecte ale bebelușului nu se pot afla, mă bucur că totuși am scăpat cu acest diagnostic "mai ușor" pentru fata mea. Mergem la control anual și urmărim evoluția fetiței.
În 2017 am născut prima fetiță la vârsta de 26 ani. Unii pot spune că ești pregătit, însă ceea ce se întâmplă în realitate este greu de realizat. Intrauterin, la 36 săptămâni, medicul care mi-a supravegheat sarcina mi-a spus că fetița are un chist în burtică ce nu poate fi localizat, având dimensiunea de 8 cm ... cât tot abdomenul. Imediat m-a trimis să-mi fac bagajul și să plec la București pentru binele copilului, acolo fiind mult mai în siguranță.
Nașterea pe care o visam pe cale naturală avea sa fie înlocuită de cea prin cezariană
Și medicul a fost foarte emoționat, însă eu am plecat de acasă plângând și la volan, cu dorința să aflu că totul va fi bine. M-am pregătit și în următoarele două ore am ajuns acolo. Au urmat investigațiile cu aceleași răspunsuri: nu se poate localiza chistul decât la nașterea fetiței. Fiind Rusaliile, am stat aproximativ o săptămână prin spital.
Și eu și soțul am fost foarte speriați.
A urmat operația, după care mi-am revenit foarte greu. Acumulasem în urma sarcinii 20 de kilograme pe care le-am pierdut în mai puțin de o săptămână. Copiii erau ținuți separați de părinți, ajungeam tărâindu-mă până la etaj la ea. Îi hrăneau cu lapte praf, în timp ce eu aveam furia laptelui. Schimbam 20 de cămăși pe zi. M-am rugat de asistente să mă sune să îi pot da lapte matern, nu lapte praf. I-au făcut investigații și chistul a fost localizat pe ovarul stâng. Era cel mai ușor după cum spunea doamna doctor.
La 10 zile de la naștere a fost operata și îi mulțumim doamnei doctor pentru că ne-a încurajat și ne-a salvat.
Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!
Autorii nostri garanteaza autenticitatea textelor lor, in caz contrar, nu raspundem pentru faptele acestora.
Urmareste-ne pe Google News
