Dragul meu copil, nu vei crește niciodată suficient de mare să nu îmi mai încapi în brațe

Aseară erai deja adormită când m-am băgat în pat lângă tine. Ai 10 ani dar vrei să dormi cu mami și nu îți voi refuza asta vreodată. Te-am luat în brațe și ți-am simțit inimioara bătând și te-ai cuibărit lângă mine și m-ai mângăiat instinctiv și mi-ai spus șoptit ”mami, te iubesc”. Știu că vei crește și nu o să îți mai simt trupul adormit, pierdut în lumea viselor, lângă mine. Să fiu mama ta este cel mai mare privilegiu pe care mi l-a adus viața.  

Nu vei crește niciodată suficient de mare ca să nu mai încapi în brațele mele.

Pentru că aici, la pieptul meu, lângă inima mea, va fi mereu loc pentru tine, va fi mereu spațiul unde îți promit că îți vei găsi alinarea, liniștea, siguranța, chiar și când vei avea 40 de ani. Ai 10 ani dar sufletul tău de copil vrea în continuare căldura brațelor mamei tale. Când pleci la școală și iei viața în piept, când te întorci de acolo și revii la cuibul tău de siguranță, când ești epuizată de teme, dar și când ești foarte fericită sau entuziasmată de ceea ce ți se întâmplă, când ne bucurăm de momente împreună, de vacanțe, de o comedie amuzantă, de o notă bună. Brațele mele sunt aici, mereu deschise pentru a te primi, la supărare, la bucurie, la necaz și la extaz, în orice moment simți tu că ai nevoie de ele. 

Copilul meu drag, brațele mele nu mai există pentru mine din momentul în care te-ai născut și ți-am așezat căpușorul tău perfect rotund pe pieptul meu. Brațele mele există și vor exista mereu pentru tine, gata să te cuprindă și să concentreze în îmbrățișarea lor toată grija și iubirea mea de mamă. Și de fiecare dată când vei așeza iar capul deasupra inimii mele să asculți te rog bătăile ei care îți vorbesc, spunând ritmic, neostoit până când nu voi mai fi: ”te iubesc, te iubesc, te iubesc” ...

Citește și:

• Scrisoare catre mama din parc care nu m-a judecat și mi-a iertat neglijența
• Scrisoare către fiica mea concepută în urma unui act de violență
• Dragă mami, te iert! Pentru fiecare zi când veneam de la școală și mă ignorai, pentru că erai o fantomă, străvezie și tăcută