Alaptarea, cand experienta aduce argumente.
Mamica: Anca Cristina Ilie (http://blogonovela1.blogspot.com/)
Povestea licorii materne incepe in ziua de dupa nastere, la nasterea Roxanei, in urma cu sase ani. Atunci am fost mutata in salon, unde am stat tot timpul cu copilul langa mine, asa e politica la Spitalul Universitar.
Am cunoscut „bunavointa" celor din jur care ba ma sfatuiau sa pun mai des copilul la san, ba sa nu-l mai pun deloc si sa-i dau lapte praf, ba s-o alaptez la trei ore, chiar daca asta insemna sa o trezesc din somn, ba sa-i dau la cerere, chiar daca asta insemna sa manance si la o ora... Totul pana cand ne-am „reglat" si am decis ca asa cum simt eu este cel mai bine!
Cu al doilea copil, inceputul, la spital, a fost un pic mai greu, pentru ca la Elias copiii nu stau impreuna cu parintii, ci stau toti la un loc. Eu puteam cere sa tin copilul cu mine in rezerva pe care am avut-o. Din nou am avut norocul ca a doua zi dupa ce am nascut sa am deja lapte. De data asta am fost mult mai relaxata, n-am mai avut dileme legate de cantitatea optima de lapte, perioada de alaptare... Stiam ca alaptarea este benefica atat pentru copil, cat si pentru mama - despre asta n-am niciun dubiu!
Sfatul meu pentru mame ar fi: daca vreti si numai daca vreti, incercati sa alaptati, este cel mai bun lapte, nu exista lapte de mama rau, sau nehranitor, sau plin de apa, sau altfel. Laptele matern face bine deopotriva copiilor (pentru imunizare) si mamelor (reduce riscul afectiunilor de san). Daca insa, din diverse motive, nu puteti s-o faceti, nu va invinovatiti! E mai bine ca bebelusul sa bea un biberon stiind ca il iubiti, decat lapte de la un san crispat, stresat, plans, deprimat.
 |
Alaptarea - Totul este bine cand se termina cu bine!
Mamica: Mihaela Maria Rizea (http://doileisiopisicuta.blogspot.com/2011/07/sunt-o-fricoasa-mica-mica.html )
Fricoasa aproape ca un iepuras, m-am speriat de bebelusul unu. Dar nu imediat ce l-am lipit de sanii mei. Nu, la prima intalnire m-a hipnotizat, apoi m-a imbratisat si m-a inghitit cu totul. O singura zi mai tarziu, ma scuipase in patul meu de maternitate intre timp, l-am ridicat din nou pe bebelusul unu in brate si l-am lipit iarasi voioasa de sanii mei. Am inchis ochii sa ma las hipnotizata si purtata intr-o noua plimbare peste nori pufosi, dar o durere vicleana, organica, ascutita si vie m-a tintuit de pat si mi-a cascat suprem ochii, aruncandu-i pana in peretele din fata patului.
A mai trecut o vreme, apoi, intr-o dimineata frumoasa de vara timpurie s-a mai facut un inceput, a pornit bebelusul doi in domnia laptelui fermecat, iar armonia celor doua lumi, mama-copil, s-a desavarsit din primele zile, tot cu monstri perversi, pumnale ascutite, lacrimi sarate de durere, dar si plutiri pe norisori pufosi. Ma intarisem intre timp, eram o fricoasa mai mica, inca nu suficient de mica insa ca sa nu imi plang de mila inaintea fiecarei reatasari dureroase exacerbat.
Si a mai trecut inca o vreme pana cand, intr-o frumoasa dimineata de vara torida, s-a mai facut un inceput odata cu nasterea bebelusului trei, un bebelus care, chiar din primele lui minute de viata pe Pamant, m-a infasurat cu urechiusele lui haioase si m-a inghitit intr-o clipita, cu calm, bucurie, recunoastere si fara monstri, pumnale sau lacrimi si m-a purtat pe culmi albastre, dar si verzi.
Alaptarea Allei aproape oriunde, in timpul vacantelor!
Mamica: Raluca Contiu (http://taraluihabarnam.blogspot.com/ )
Cum se poate alapta in vacanta? Ca si acasa, cu drag!
Inainte de nastere habar n-aveam cum e cu alaptatul si/sau biberoanele. Dupa nastere, insa, lucrurile au devenit mult mai clare si lipsite de echivoc: treaba mea era sa hranesc copila, si nu oricum.
Din partea pediatrei n-am primit mare sprijin, noroc cu internetul si disponibilitatea unor mamici devenite intre timp foarte dragi, am ajuns sa ignor gratios sfaturile si sa fac ce vrea copila, ca doar ea era cea direct interesata ca lucrurile sa decurga lin. Alaptarea n-a fost mereu usoara (nici azi nu e mereu usoara, dar e mult mai rara :P) insa a fost cea mai fericita alegere pentru amandoua (si pe alocuri, pentru toti trei).
Odata ce am vazut ca nu-i chiar asa complicat sa ai grija de o bucatica de om, ca exista viata si dupa bebelus, am prins curaj si am inceput sa ne reluam incet-incet plimbarile. Intai din cele scurte, pana la bunicii de la 150 de km, apoi din ce in ce mai lungi.
Primul drum serios l-am facut cand avea Alla cam 8 luni - pana-n Germania. Cu cortul :D Si-asa am inceput epopeea alaptatului de-a lungul si de-a latul Europei, epopee care continua si-n ziua de azi.
 |
Alaptarea - O poveste cu suisuri si coborasuri.
Mamica: Iuliana Gheorghe (http://nasterea-amintiredenesters.blogspot.com/ )
Povestea mea de alaptare a existat si a inceput la aproximativ doua saptamani dupa nasterea fetitei mele, acasa, fara indrumare din partea cuiva specializat. Inca din luna a sasea de sarcina sanii mei au produs colostru cu o culoare inchisa precum zatul de cafea. Imediat dupa nastere laptele meu a existat in cantitate redusa si cu aceeasi culoare inchisa asemanatoare zatului de cafea.
Dupa doua saptamani de la nastere,dupa ce laptele meu devenise mai deschis la culoare, am alaptat-o! N-am sa uit niciodata sunetele de satisfactie pe care fetita mea le scotea in timpul primului ei supt la san! A prins sanul cu pofta si respira satisfacuta ca si cum primise, in sfarsit, ceva ce-si dorise totdeauna... Am continuat alaptarea aproximativ trei luni...
Am intampinat tot felul de greutati. Nu m-a invatat nimeni ce semne de foame sa urmaresc si nici cum sa-mi atasez corect copilul la san... Am folosit ca semn de foame plansul copilului, am facut ragade sangerande, un inceput de mastita... Dupa nastere, timp de aproximativ trei luni am luptat in fiecare zi cu oboseala, dezamagirea si parerile celorlati pentru ca fetita mea sa primeasca chiar si cei 20-30 ml de lapte de san pe care-i mai aveam, in fiecare zi !
Am o fetita sanatoasa, care nu a avut pana in acest moment nicio boala importanta si sunt sigura ca am contribuit si eu la asta cu incapatanarea mea de a alapta cu lapte de mama chiar daca procesul meu de nastere nu a fost unul normal, iar cezariana programata care s-a impus nu a facilitat hormonal alaptarea la san in conditii normale!
Alaptarea Marei cu teama, alaptarea lui Andrei cu incredere
Mamica: Nicoleta Dragomir (http://www.okey.ro/lila/ )
Desi au trecut aproape 3 ani de cand am incheiat capitolul imi amintesc cu bucurie si emotie acea perioada de dupa nastere. Cate framantari si nelinisti, mai ales la Mara, primul copil, cand tot ce citisem in diferite carti, pe diferite site-uri se batea adesea cap in cap! Un lucru stiam sigur: vreau sa alaptez. Eram convinsa de beneficiile alaptarii si eram croita sa reusesc. Usor de zis dar cand te vezi cu bebelusul in brate totul devine mult mai complicat.
O incercare grea pentru mine, in care mi se spunea sa dorm, in timp ca eu imi faceam fel de fel de ganduri. Intr-un final mi-au adus-o, si mai avea si patutul langa mine, in camera. Imensa fericire chiar daca imi era teama si sa o tin in brate. Cand vedeam asistenta cum o tinea de gat si piept si o spala la chiuveta mi se taiau picioarele de frica. Sigur ca o puneam la san, ea incerca sa manance dar nu parea deloc multumita de rezultat. Prima asistenta care m-a vazut vine cu ideea salvatoare - e nevoie de un supliment de lapte praf.
La Andrei deja aveam experienta, stresul a fost mult mai mic, aveam mai multa incredere in mine si instinctele mele. L-am alaptat pana la 1 an si 2 luni, am incetat din acelasi motiv - manca mai putina mancare, recupera la san.
Experienta alaptarii face parte din miracolul de a fi mama, e ceva foarte personal si m-a ajutat foarte mult sa depastesc grijile si chiar depresia postnatala. Ma bucur foarte tare ca am reusit dar asta nu inseamna ca e un merit personal si ca ma simt cu ceva mai presus fata de mamele, nu putine, care nu au reusit din varii motive sa alapteze. Sfatuiesc proaspetele mamici sa faca tot ce le sta in puteri, dar, daca nu reusesc, sa nu dramatizeze si sa nu faca o tragedie din asta. Din dragoste pentru copilul lor vor gasi calea cea mai buna si il vor ingriji cu la fel de multa dragoste, orice s-ar intampla.
 |
Alaptarea si cat de importante sunt informatia, sprijinul si dedicarea!
Mamica: Iulia Cosma (http://lapieptulmamei.blogspot.com/ )
Ce am invatat in 4, 5 ani de alaptare?
1. Ca inceputul este mai usor daca:
- ai pe cineva experimentat alaturi ca sa te sustina si sa iti arate cum pui corect copilul la san
- e informezi inainte de nastere despre ce presupune alaptarea (nimic ultrasofisticat de altfel, dar se pare ca nu prea mai stim astfel de lucruri odata ce ne-am rupt de o viata cat mai simpla si de comunitatile traditionale unde femeile experimentate le ajutau pe proaspetele mamici)
- esti hotarata sa alaptezi si nu iti pui problema daca ai lapte sau daca laptele e suficient de hranitor
- te odihnesti cat poti si te hranesti adecvat
2. Ca durata in ani a alaptarii o hotaraste bebelusul, nu doctorul de familie, soacra, strabunica sau vecinul intrigat ca gugustiucul a trecut deja de 1 an si inca suge laptic de la mama Milka
3. Ca oamenii se obisnuiesc cu imaginea unui prunc alaptat cu discretie si se bucura sa vada un bebelus "in actiune". Multe femei (in special) m-au ajutat sa gasesc un locsor linistit pentru o "gustare" neprevazuta
4. Ca obligatia de a depasi obstacolele aparute in calea alaptarii ii revine in primul rand mamei, dar ca ea nu e singura (!); exista neonatologi, consultanti in lactatie chiar in Romania, care sunt bucurosi sa ajute
Alaptarea - O relatie speciala intre Laura, Sasha si Sisi
Mamica: Laura Campean (http://viataprinbalonulroz.blogspot.com/ )
Imediat dupa nastere... Obrazul lui pe bratul meu, nesatul si nerabdarea cu care cauta sanul cu gurita aia cat o nuca, pofta cu care inghite laptele si hahaiala din momentele in care scapa sanul si se trezeste improscat pe toata fata cu laptele tasnind ca nebunul (hahaiala era a mea, sa ne intelegem, el doar is cauta cu disperare multiubita prietena pe nume Sisi), apoi minutele in sir de uitat ochi in ochi, asa, ca prostii, simtind cum ma indragostesc mai tare si mai tare de minunea asta de copil si el de mine...
Si da, chiar si trezitul de 4 ori pe noapte si linistea si pacea de dupa lapte si somnul lui in bratele mele, cu manuta care ma strange de degetul mare sau ma mangaie pe brat si siguranta pe care o vezi ca se reinstaleaza odata ce a dat iar de gustul binecunoscut si de mirosul si de atingerea mamei... Apoi Sisi ca pretext sa ma ia din vreo discutie prea aprinsa cu cineva, parand ca am uitat de el, Sisi de foame, Sisi de iubire, Sisi de "tu esti mamica mea si eu sunt baietelul tau si amandoi suntem una"... Doamne, binecuvantata inventie, alaptatul la san !
Sasha n-a avut biberon si nici suzeta, n-a avut colici si nici bolnav n-a fost vreodata si a fost alaptat la san exclusiv. Diversificarea a inceput cu adevarat pe la 7 luni, intai asa, ca gust, apoi de pe la 1 an din ce in ce mai cu simt de raspundere. Mananca ce mancam si noi de pe la 10 luni si mananca orice. Si in momentul asta zic ca intentionez sa continui sa ii dau san seara si noaptea pana o sa renunte el de bunavoie.
Da, sunt 100% pentru alaptatul la san, pentru cat mai mult timp posibil. Este unul dintre cele mai frumoase daruri pe care ni le-a facut Mama Natura. Copiilor nostri si noua, mamicilor deopotriva. Un dar pe care niciun biberon din lumea asta nu il poate inlocui.
 |
Alaptarea - O perioada grea, dar care in final, merita toate eforturile!
Mamica: Ama Petritan (http://ama2675.blogspot.com/ )
Dupa nastere, la doar cateva ore de la operatie, sanii au inceput sa-mi curga abundent. Dar nu aveau lucrurile sa mearga asa de usor - adormita de icter, Natalia refuza sa ia sanul in gura. Cand il lua, nu se "mufa", statea cu el in gura molfaind apatic. Frustrarea este imensa. Nu am cuvinte sa o descriu.
A doua zi, istovita, cu durerile operatiei, cu dureri de sani, cu o senzatie de disconfort generala din cauza felului in care ma simteam naclaita si murdara, faceam exercitii intense de pastrare a calmului. Am incercat eu, vorbindu-i sa ii bag sanul in gura, de indata ce a mijit ochisorii. Eram doar noi doua, eu stangace, uitasem toata teoria citita vreodata. Si brusc, Natalia s-a prins de san cu o forta si o furie care m-a facut pur si simplu sa strig de surpriza. Apoi am inceput sa rad in hohote - Natalia papa cu inghitituri mari de lapte.
Greutatile insa nu s-au terminat aici. Acasa am facut rani si curgea laptele amestecat cu sange. In acele zile ma mulgeam, alegeam laptele curat si Natalia primea biberon. In acea perioada durerile alaptarii erau atroce.
Dar nu a fost nevoie sa treaca mult timp pentru a simti alaptarea complet diferit. Parca nu sunt cuvinte cu care sa pot descrie cum te simti cand ghemotocul de om prinde infometat sanul si incepe sa inghita lacom laptele. Cum plescaie din gurita doar cand vede ca urmeaza sa dezgolesc sanul sau cum ii rade vesela cand il vede. Acum am impresia ca mi-as rapi mie una dintre cele mai mari bucurii daca nu as alapta.
Alaptarea - O poveste personalizata de fiecare mama in parte
Mamica: Mamituni (http://jurnal-de-mutunau.blogspot.com/ )
Ce-ar mai fi de (re)spus?
Ca, pe langa vointa mamei, sprijinul pe care il primeste e crucial (o buna parte din motivele nerenuntarii la alaptare se datoreaza prietenei mele Ana Maria, care a stiut sa ma indrume, diplomat-discret da' hotarat si nepisalog, de fiecare data cand eram pe punctul de a-mi re-re-re-anunta esecul.)
Ca nu conteaza in ce pozitie alaptezi, cata vreme e una comoda, pe care o poti pastra, la nevoie, vreme de cateva zeci de minute - important e cum prinde bebelusul sanul.
Ca alaptatul cu ochii pe ceas e o prostie (Ca doar n-are loc niciun campionat de alaptat contra-cronometru!)
Ca apetitul bebelusului e variabil, si ca unele zile-s mai bune, altele, mai proaste (Ca si in cazul oamenilor mari.)
|
Ca orice picatura de lapte matern conteaza! Si e util de tinut minte ca orice picatura conteaza, pentru ca inseamna digestie mai buna, boli mai putine, copil mai calm. Ca, daca voi mai avea vreun copil, n-o sa ratez nici contactul piele-pe-piele, nici taratul spre san, si nici pusul la san in prima ora dupa nastere (Chiar daca pentru asta va trebui sa bat tot spitalul. Las' ca de masurat si de spalat e timp si mai incolo, ca doar nu creste cu 5 metri in primele 60 de minute!) Si ca, data viitoare, o sa alaptez exclusiv in primele sase luni (nu doar in primele 3-4, ca la Mut), si c-o sa las copilul sa aleaga si cand vrea sa se opreasca din sesiunea X a zilei, si cand vrea sa se intarce. (Chiar daca asta va implica, spre finalul perioadei, doar alaptari nocturne. ) Deci, una peste alta, as zice ca-s cam pro-alaptare, de fel. |
 |
Alaptarea, cand orice efort este apoi o satisfactie in plus!
Mamica: Laura Bucur (http://www.laurabucur.ro/ )
Da, sunt indragostita de minunea mea si sunt sigura ca un rol esential in legatura noastra l-a avut ALAPTAREA. Din motive medicale nu am putut naste natural insa cu alaptarea lucrurile stau altfel. Mi-am dorit foarte mult, stiam ca depinde exclusiv de mine si am reusit. Nu stiu daca pot surprinde in cuvinte clipele de desfatare atunci cand pun bebelina la san, desi nu a fost usor.
Cred ca arma de baza privind hranirea la san este rabdarea de fier. In spital, la o zi dupa operatie, am pus-o pe Eva la san, stiam ca foarte important este colostrul. Se pare ca nu o pozitionasem bine pentru ca plangea si nu dormea. Am venit acasa si au inceput cateva zile de cosmar. Sanii crescusera, se intarisera si ma dureau de muream. Aparusera si ragadele si-mi curgea si sange. Bebelina plangea dar eu ma incapatanam sa-i dau doar laptele meu. Pentru ca asa vroiam.
Ulterior, toate legendele despre cum se alapteaza un bebelus mi-au fost demontate si m-au facut sa ma relaxez si sa privesc cu incredere acest proces perfect natural. Si uite asa a inceput relatia cu iubita mea prin alaptare. Nu pot sa va spun ce placere simt cand imi apuca sanul, incepe sa traga si simt suvoiul de lapte cald, imi dau lacrimile cand ne privim in timp ce mananca si o vad cat de mult ii place lapticul meu
Eva are 3 luni si a mancat exclusiv laptele meu, ia saptamanal in greutate si e sanatoasa, activa si energica. Asa ca, dragi mamici si viitoare mamici nu renuntati! Alaptarea nu e o povara chiar daca vi se pare o corvoada la inceput, este cel mai frumos lucru posibil, este simplu, la indemana, ajuta la slabire, nu costa si, cel mai important, este esential pentru viata bebelusului vostru. Nu ascultati sfaturile mamei, bunicii sau ale vecinii, lasati-va in voia instinctelor, evident doar daca vreti. Totul e asa de frumos incat nu o sa regretati!
Alaptarea - Cea mai puternica unealta a mamei
Mamica: Maria Enache (http://bobulmeudeorez.blogspot.com/ )
De ce am alaptat/alaptez? Pentru ca nu stiu ce altceva mai natural as putea face pentru Degetzica, nu stiu alta sursa de lapte mai buna decat mine, nu am stiut alt transfer de anticorpi decat cel de la mama la copil, nu am stiut alta sursa mai aproape de minerale si vitamine si nici atat de natural echilibrata.
Daca a fost greu? Da, a fost: ragade sangerinde carora le-am cautat leacul minune, sani angorjati tratati cu comprese puse la congelat si incalzite cu fierul incins, sutiene de alaptat neincapatoare initial, apoi devenite de nevazut in fata ochilor, dupa atatea luni de purtare, o intreaga garderoba modificata de la amplitudinea in talie la deschiderea in fata, facila alaptatului.
Daca a devenit usor? Da, incomparabil mai usor, dar asta de-abia cand am citit si invatat tehnicile de pus copilul la san, de marit frecventa supturilor, chiar daca fetita nu parea sa ceara niciodata de mancare si, cel mai important, cand am invatat ca relaxarea este reteta perfecta pentru iubirea dintre noi si alaptare.
Daca as face la fel? Da, cu siguranta da: am cea mai puternica unealta a unei mame: sanul ca mijloc de hrana, de protectie, dar si aducator de confort, liniste si calm in situatii in care recunosc, as fi fost depasita.
Dragi cititoare,
Aici se incheie mica sau mare noastra poveste despre ALAPTARE. Recunosc ca mi-a fost greu sa "rup" esentialul din marturia fiecarei mamici si asta doar pentru ca altfel am fi umplut pagini si pagini, iar disponibilitatea site-ului nostru nu este infinita. Poate ca nici nu ati fi avut timp sa cititi tot, prinse fiind cu ingrijirea puiului vostru sau cine stie, chiar cu programul de alaptare. Daca vreti sa cititi integral povestile despre alaptare, dar si alte povesti cu experienta de mamica, accesati blogul din dreptul fiecarei mamici in parte.
Sper ca ati citit experientele mamicilor cu aceeasi placere si emotie ca si mine! Inca neiesita din starea indusa de atatea povesti frumoase si pline de sacrificii, va doresc cu emotie sa fiti niste mamici frumoase si sanatoase, sa aveti un copil sanatos si sa primiti mereu sprijinul si afectiunea celor dragi voua!
Urmareste-ne pe Google News
