Merg pe stradă-n faţa mea;
Vrăbii multe, mititele,
La-nălţime vor să stea.
Prichindeii merg de mână
Cu mămici ori cu bunici
Şi atâtea au să-şi spună
Chiar de-s ei acuma mici.
Un căţel îi însoţeşte
Dând din coadă bucuros
Şi din ochi la ei grăieşte
Că ar vrea şi el un os.
Numai vântul nu se-ndură
Să rămână-n loc acum
Şi din gânduri el îmi fură
Şi le duce ca un fum
Înapoi, când eram mică,
Şcolariţă ca şi ei,
Şi aveam şi eu bunică
Şi-avea glas de clopoţei!