Momentul răvășitor când o mamă își ia adio de la bebelușul ei de 13 săptămâni, după ce micuțul i-a murit în brațe. Așteptase 20 de ani să facă un copil

Momentul răvășitor când o mamă își ia adio de la bebelușul ei

Tammy Ireson, în vârstă de 39 de ani din King’s Lynn, Norfolk, s-a văzut nevoită să oprească dispozitvele care îl țineau în viață la doar 13 săptămâni de la naștere, după ce un stop cardiac l-a lăsat cu leziuni cerebrale grave. A decis să împărtășească fotografia teribil de tristă pentru a ajuta alți părinți care trec prin situații similare să înțeleagă că și în astfel de momente în care resimți întristare și chin vei reuși să supraviețuiești și vei găsi o cale de a merge mai departe.

În prezent, mămica are un elefant de jucărie care conține în interior o înregistrare a inimii băiețelului său Wilber, precum și o parte din cenușa sa, pe care îl poartă în vacanțe, în excursii și pentru care pregătește un loc special la masă, asigurându-se că ia parte în continuare la viața lor de familie.

Povestea băiețelului care a devenit înger prea devreme

Bebelușul venise pe lume cu o mutație genetică rară ce a cauzat miopatia centronucleară, în care sunt afectați mușchii folosiți pentru dezvoltare și care a condus la artrogripoză gravă în cazul său, o rigiditate puternică în încheieturi. Astfel, Wilber nu a putut să se miște sau să respire fără ajutor și a avut nevoie de îngrijire constantă după ce a venit pe lume în mai 2018.

Mămica își amintește că încă de la ecografia de 20 săptămâni gestaționale medicii au realizat că există o problemă – bebelușul nu își deschidea mâinile; i-au recomandat teste suplimentare, însă a refuzat amniocenteza, au întrebat-o de mai multe ori dacă dorește să renunțe la sarcină, dar ea a refuzat constant pentru că își iubea copilul și considera că merită o șansă la viață. Sarcina sa a părut un miracol de la bun început, Tammy confruntându-se cu endometrioză, o problemă de sănătate care conduce la infertilitate.

Bebelușul s-a născut la doar 32 de săptămâni în urma unei cezariene de urgență cauzate de preeclampsie. Nu putea respira, așa că a fost internat în secția de terapie intensivă. Mămica i-a fost alături constant, masându-l sau mângâindu-l pe burtică. Încă din perioada intrauterină, chiar dacă Wilber nu se mișca mult, simțea cum reacționează la atingerile și mângăierile sale. Mărturisește că îi cânta, îl ținea în brațe și îl prețuia. După ce a făcut fizioterapie, a putut să facă mici mișcări și adora să fie masat pe spate și piciorușe. Era mândră că personalitatea lui ieșea la lumină, că era vesel, alert și chiar morocănos uneori amintindu-și că asistentele glumeau că le privea extrem de intens când dorea ceva.

Testele genetice au dezvăluit că Wilber suferea de mutația genei RYR, care a condus la miopatia centronucleară și artogripoză, o boală extrem de rară, motiv pentru care Tammy a înființat o pagină de Instagram sperând să se conecteze cu alte familii care se confruntau cu aceeași problemă. De asemenea, și-a dorit să afle ce rezervă viitorul, deoarece chiar dacă mobilitatea îi era limitată, creierul funcționa normal.

Însă după 11 săptămâni de viață internat la terapie itnensivă, băiețelul a suferit un stop cardiac care l-a lăsat fără oxigen pentru un timp îndelungat, afectându-i în mod ireparabil creierul. Tammy, care trăia în spital pentru a-i fi alături, a ajuns în câteva minute și a privit cu disperare la medicii care încercau să îl resusciteze. A știut din privirea sa goală că nu o mai recunoaște și că va muri, nu a mai răspuns la atingerea ei, iar conexiunea disparuse. Timp de 2 săptămâni medicii au acordat băiețelului o șansă să își revină în urma leziunilor cerebrale, însă erau ireversibile. Înțelegând când de mult suferise în urma afecțiunii sale, mămica a decis să oprească dispozitivele care îl țineau în viață.

În ultima zi și-a luat rămas bun de la fiul său într-o cameră privată și i-a făcut o mulțime de poze. Chiar dacă sunt niște momente dureroase, consideră că i-ar fi fost mult mai greu să nu prețuiască fiecare minut alături de bebelușul său. L-a ținut în brațe, i-a cântat și i-a spus să nu îi fie teamă. După ce aparatele au fost oprite asistentele au ajutat-o să ia amprente de la mâinile și picioarele sale și i-au păstrat o șuviță din păr. Tammy a putut pentru prima dată să își scoată băiețelul la plimbare, fără tuburi și fire, ascunzând agonia prin care trecea.

Aceste poze stau în prezent în casa lui Tammy și a partenerului său Mark, fiind străjuite de lumânări care ard în amintirea sa. Femeia este hotărâtă să mai facă un copil și se străduiește să rămână din nou însărcinată. “Durerea în urma pierderii unui copil nu dispare, dar devenim mai puternici și o putem purta mai bine. Îmi este tare dor de Wilber și nu trece o oră în care să nu mă gândesc cum ar fi arătat viața noastră împreună, dar sunt recunoscătoare pentru cele 13 săptămâni și 2 zile în care i-am simțit căldura.” Cu privire la pozele pe care i le-a făcut, spune că “știu că poza în care se vede cât sufăr poate fi deranjantă pentru unii, dar mai știu că multe persoane care au trecut prin aceeași durere se simt mai bine știind că nu sunt singuri. Moartea este un subiect tabu în societate, cu atât mai mult când vizează pierderea unui copil. Îmi doresc să sparg acest tabu ca cei care pierd un copil să poată vorbi despre pierderea lor și să găsească sprijin și alinare.”

Surse: www.dailymail.co.uk