Mărturiile unui psihoterapeut care tratează copiii bolnavi de cancer. „Ei m-au inspirat și m-au influențat să ajung omul care sunt azi”

O zi din viața unui psihoterapeut care tratează copiii bolnavi de cancer

Diana Todea are doar 29 de ani și este terapeut în cadrul Asociației Little People de șapte ani. Ea povestește, într-un interviu în exclusivitate acordat site-ului life.ro, că și-a dorit să lucreze cu copiii încă de când a intrat la facultate și că a început să facă voluntariat în al treilea an de studii. După încă doi ani de master, timp în care a devenit terapeut, a făcut formare și de atunci activează pe secția de oncopediatrie din Cluj.

Foto: facebook.com/LittlePeopleRomania

Diana se consideră norocoasă fiindcă are ocazia să ajute și să aducă un crâmpei de bucurie în sufletele micuților bolnavi de cancer. Lucrează chiar și cu câte 16 copilași pe zi și spune că, în fiecare seară, adoarme cu foarte multă satisfacție, fiindcă îi place enorm ceea ce face. De multe ori i s-a spus că numai un om fără inimă poate suporta să vadă atâta durere și suferință, însă Diana este de părere că din contră, numai un om cu inimă poate face ce face ea - să aducă zâmbete pe chipurile micuților năpăstuiți de soartă.

Citește și: 5 povești incredibile ale unor copii care s-au luptat cu cancerul și au câștigat

„Mie îmi place să spun că am cel mai frumos job din lume, deși, trebuie să recunosc că mi s-a spus de-a lungul timpului că doar un om fără inimă poate lucra acolo. Eu văd lucrurile tare diferit și mi se pare că doar un om care are foarte multă inimă poate lucra acolo. Eu, personal, în fiecare seară adorm cu foarte multă satisfacție pentru că-mi place ceea ce fac. Dacă mă întrebi strict de încărcătura emoțională, ea e acolo și o port cu mine. Mi se pare că de când lucrez mi s-a tot rupt câte o bucățică din inimă, dar pare că încă o mai rămas ceva”, povestește Diana Todea pentru life.ro.

Foto: facebook.com/LittlePeopleRomania

Ea mai spune că în niciun caz nu este impasibilă la suferință celor mici și că au fost câteva cazuri care au afectat-o profund și au datamat-o de pe picioare.

„Dacă ar fi să menționez un caz cred că ar fi primul copilaș pe care l-am pierdut. Dar asta s-a întâmplat în primele mele luni de terapeut. A apărut exact acel sentiment care apare probabil la majoritatea persoanelor care se gândesc la un copil care moare de cancer: ideea că e foarte nedrept. S-au instalat o mulțime de „De ce?” în mintea mea până în momentul în care am reușit să-mi dau seama că acest „De ce?” e o capcană și nu am ce căuta acolo. Pe urmă, simpla idee că a doua zi trebuia să mă duc la spital unde mă aștepta o gașcă șmecheră de copii, m-a ajutat să-mi dau seama că eu am făcut tot ceea ce am putut în prezentul copilul care nu mai este și acum e important să fac tot ceea ce ține de mine pentru prezentul copiilor care sunt. Au fost multe povești de genul acesta care lasă o amprentă mare”, a mărturisit Diana.

Citește și: Magda Vasiliu s-a mutat în altă țară pentru a-și salva fiul! Copilul a împlinit 11 ani

Ea mai spune că micuții cu care lucrează zi de zi o inspiră și o ajută să învețe foarte multe lucruri despre ea prin faptul că sunt incredibil de puternici și curajoși.

„Îi descopăr pe fiecare. Ce e foarte fain este că reușesc să-i descopăr în momente diferite față de ale unui copil normal și reușesc să-i descopăr din momentul în care au venit pe secție și până când finalizează tratamentul. E atât de interesant să-i descoperi în tot procesul acesta… în ideea în care îi vezi cum reușesc să devină din ce în ce mai curajoși și să se adapteze la situația din spital. Știu că sună dramatic să lucrezi cu copiii bolnavi de cancer, însă e atât de incredibil cât de puternici sunt acești copii, încât sunt fascinată de fiecare dată când intru în contact cu ei.
Am povești, bineînțeles, au fost adolescenți care m-au inspirat și care m-au influențat foarte mult să ajung omul și psihologul care sunt azi. Eu am învățat odată cu ei, dat fiind că am început să lucrez chiar de pe băncile școlii”, a mai dezvăluit Diana Todea, pentru life.ro.

Citește și: Doi copii care s-au vindecat de cancer s-au întâlnit prima dată în afara spitalului. Ce emoționant!