De ce o mama a renuntat la copilul ei adoptat

"In lume sunt multi copii. Am vrut sa aducem in familia noastra cativa dintre copiii care nu au parte de iubire si ingrijire."
Dupa ce a facut munca de voluntariat intr-un orfelinat din Haiti, in 2005, Stacey si sotul ei Matt au decis sa adopte doi copii. Procesul de adoptie a durat atat de mult, incat in octombrie 2006, cand i-au adus acasa pe cei doi copii haitieni de 5 si 1 an, Stacy avea deja un baietel in varsta de 1 an.

"Dintr-o data, ne-am trezit cu o familie multietnica si a fost incredibil. Pentru aproximativ 2 saptamani.", isi aminteste Stacey.
Fiul ei cel mare, J, era un copil foarte sociabil cu oricine. "Cand, insa, era timpul sa plecam, J se infuria si urla cu orele. Foarte curand am inceput sa ma simt coplesita. Mi se parea ca fac cel mai mare pacat posibil: mi se parea ca iubesc un copil mai putin decat pe ceilalti."
In urmatoarele 2 luni, J a devenit agresiv cu fratii lui mai mici.

"De cate ori ii ranea, provoca o furie in mine de care nu stiam cum sa scap. Mi-era teama ca voi ceda si ca il voi lovi."
Stacey i-a povestit sotului ei aceste intamplari. El lucra toata ziua si nu asista la aceste scene. Matt a asigurat-o pe Stacey ca era doar o perioada mai grea de tranzitie si ca va incepe sa petreaca mai mult timp cu J, dupa programul de lucru. Dar situatia nu s-a imbunatatit si J a inceput sa fie din ce in ce mai violent cu fratii lui.
Conner s-a intalnit cu un specialist in psihologie infantila care i-a explicat ca J ar putea suferi de tulburari de atasament, un sindrom intalnit la copiii ce se simt abandonati si fara putere, cum sunt cei din orfelinate.
Specialistul i-a explicat lui Stacey ca ar fi mai bine pentru J sa fie singurul copil din familie, sa nu simta mereu o nevoie de a fi competitiv.

"Practic, psihologul ma sfatuia sa-i gasesc lui J o alta familie. Am refuzat aceasta perspectiva si mi-am zis ca nu pot face asta. Este, totusi, copilul meu."
In urmatoarele 2 luni, Stacey a incercat sa-l monitorizeze constant pe J. "Nu il scapam din ochi nici macar o secunda. Intr-o zi, J arunca o minge in tavan. I-am spus sa inceteze si asta a declansat un acces de furie. M-a lovit atat de tare, incat am inceput sa sangerez. Stateam intinsa pe covor, cu nasul sangerand si plangand si atunci mi-am dat seama ca asta este un caz clar de violenta domestica. Daca tatal lor ar fi facut asta, as fi luat copiii si i-as fi dus intr-un loc sigur."
In acest moment Stacey a infruntat o situatie dura:"Era clar ca il indepartam pe J de fratii lui pentru ca nu voiam sa-i raneasca. Mi-am dat seama ca faptul ca puneam siguranta copiilor deasupra nevoilor lui J a creat o bariera intre noi. Era o situatie foarte dificila."
In acea noapte, Stacey i-a marturisit lui Matt ca este timpul sa-i gaseasca o noua familie lui J. "Am plans si iar am plans, dar Matt a avut incredere in judecata mea."

Stacey a apelat la o agentie de adoptii care se ocupa cu relocarea copiilor pentru a-i gasi lui J o familie in care ar fi fost singurul copil. "Avea nevoie de atentie absoluta. Cineva trebuia sa aiba grija numai de el si de nevoile lui."
In curand, cuplul a primit fotografii cu posibile familii adoptive. Un cuplu din Midwest voia sa adopte un baietel. "Intr-o zi, cand J era calm, i-am explicat situatia si i-am prezentat noua familie. A acceptat imediat."
La 8 luni dupa ce familia Conner a adoptat cei doi copii din Haiti, J a fost incredintat noii familii.
"Ne-am simtit oribil. Dar eram si usurati ca in sfarsit vom avea parte de liniste."
Ceilalti copii ai familiei Conner s-au adaptat imediat la noua situatie, dar absolut toata lumea a fost socata. "Atunci cand vecinii ma intrebau unde este J si le spuneam ca a fost adoptat de o alta familie, ma loveam de cele mai urate reactii."

In curand, in comunitatea din Spokane, familia Conner a devenit subiectul principal de discutie. "Odata, Matt a fost prezentat cuiva care a exclamat : Ah da, familia aceea care a parasit un copil."
Toate aceste lucruri se intamplau acum 7 ani. Acum Stacey este asistent maternal. In luna octombrie au primit un baietel de 3 luni, pe care il vor creste pana cand cineva va dori sa-l adopte.
"Va fi dureros atunci cand va pleca. Dar am invatat acum ca orice viata trebuie pretuita si ca fiecare copil merita atentia cuvenita. Faptul ca ne-am dat seama ce putem si ce nu putem face a lucrat in favoarea noastra, dar mai ales in favoarea copilului."

Sursa:goodhousekeeping.com