- Ce este depresia din timpul sarcinii?
- Factori de risc in cazul depresiei in timpul sarcinii
- Simptomele depresiei in timpul sarcinii
- Depresia in sarcina care nu se trateaza poate afecta copilul
- Cum se diferentiaza depresia in sarcina de depresia post partum
- Tratamentul depresiei in sarcina poate afecta copilul
- Ce se poate intampla daca nu tratati depresia in timpul sarcinii?
Desi perioada sarcinii este considerata drept motiv de bucurie, din pacate nu toate femeile au norocul de a privi astfel lucrurile: cel putin una din 10 femei sufera de perioade de depresie, iar in timpul sarcinii procentul este mai ridicat, 20% dintre femei prezentand simptome ale acestei afectiuni. Mult timp expertii au considerat in mod eronat ca hormonii de sarcina au un rol protectiv impotriva depresiei insa, in prezent s-a constatat ca nivelul rapid de crestere al hormonilor poate dezechilibra echilibrul chimic al creierului si conduce la depresie. Principala problema este reprezntata de faptul ca aceasta afectiune, pentru ca este o afectiune (poate interfera si cu functionarea propriu-zisa a corpului), trece nediagnosticata deoarece femeile au tendinta de a-si schimba des dispozitia si de a nu-i acorda suficienta atentie.
Ce este depresia din timpul sarcinii?
Cunoscuta si sub denumirea de depresie ante partum, este o tulburare afectiva asemenea oricarei depresii clinice. Tulburarile afective sunt afectiuni biologice care implica modificari la nivelul compozitiei chimice a creierului, iar in timpul sarcinii modificarile hormonale pot afecta mult mai sever acest echilibru fiziologic. In situatii grave, depresia poate fi exacerbata de situatii de viata dificile.
Factori de risc in cazul depresiei in timpul sarcinii
Istoric personal sau familial de depresie sau anxietate. Chiar daca nu ati ajuns niciodata intr-un stadiu "critic" de depresie, daca aveti tendinta de a deveni anxioase in timpul evenimentelor stresante sau nesigure, sunteti mai predispusa sa dezvoltati depresie.
Dificultati in relatia cu partenerul. In cazul in care observati conflicte intre voi si partenerul de viata, nu asteptati sa nasteti si nu sperati ca bebelusul va rezolva situatia dificila. Din contra, un nou-nascut va supune relatia la si mai multe presiuni/probleme (in special daca sunteti victima abuzului).
Tratamentele de fertilitate. Daca ati intampinat probleme in a ramane insarcinata, sunt sanse sa va aflati sub un nivel mare de stres (mai ales daca ati trecut prin proceduri multiple), iar faptul ca ati reusit sa ramaneti insarcinata va poate face sa experiementati o senzatie de teama ca ati putea pierde copilul.
Pierderi anterioare de sarcina. Daca ati suferit un avort spontan sau ati pierdut un copil inainte de a ramane insarcinata (in special, recent), organismul nu a avut suficient timp pentru a-si reveni emotional.
Probleme cu sarcina. O sarcina cu complicatii (mai ales daca vi se impune rapaus la pat) poate fi extrem de greu de suportat si faptul ca nu veti mai putea desfasura acelasi activitati ca inainte poate avea un impact negativ asupra sanatatii mintale.
Evenimente stresante de viata: griji financiare, relocare, schimbul locului de munca, planificarea de a lucra de la domiciliu, orice schimbare majora de acest gen dar si o despartire, decesul unui prieten/rude sau pierderea locului de munca pot sa agraveze starea voastra psihica.
Istoric de abuz. Femeile care au trecut prin abuz emotional, sexual, fizic sau verbal pot prezenta un nivel scazut de respect de sine, o senzatie de neajutorare sau sentimente de izolare care contribuie la instalarea depresiei (pregatirea pentru un copil le poate accentua).
Alti factori de risc: varsta tanara, faptul ca sunteti singura sau ca nu ati planificat sarcina pot contribui de asemenea.
Doamna doctor Gabriela Monica Dinu - psiholog clinician specialist si psihoterapeut psihoploiesti.ro ne indica urmatoarele probleme care pot sta la baza depresiei:
"Din punct de vedere psiho-dinamic, pierderile din copilaria timpurie predispun la depresie in viata adulta. In plus, studiile arata ca etiologia depresiei unipolare este cu aproximatie 40 % genetica. In consecinta, fie ea determinata genetic sau legata de mediu, depresia netratata, mai ales in sarcina, poate avea urmari grave. Desi sarcina are o semnificatie deosebita si frumoasa, nu toate viitoarele mamici o pot percepe in acest mod. Perioada sarcinii aduce cu ea numeroase schimbari de la cele hormonale, corporale, pana la schimbari in viata psihica. Sarcina pregateste femeia pentru rolul de mama, insa, daca legaturile ei din propria copilarie cu figurile importante (si mai ales cu mama) au stat sub semnul nesigurantei, al ambivalentei sau chiar al abandonului, propria ei sarcina este posibil sa reactualizeze toate aceste afecte intensificandu-le pana in pragul depresiei. Pe de alta parte, gravida poate privi nasterea ca pe o noua pierdere in ideea in care isi simte copilul din pantec ca pe o prelungire a propriei persoane si iminenta unei nasteri ca pe o ruptura a acestei legaturi. Apoi apar intrebari legate de copil si de rolul nou de mama pe care gravida nu stie cum sa il gestioneze. O sa fie rabdatoare? O sa il poata iubi? O sa il poata apara in asa fel incat nimic sa nu il atinga? Si astfel se instaleaza o noua stare, de oboseala si iritatie permanenta, apar tulburari de somn, tulburari de alimentatie, pierderea interesului fata de diverse activitati, sentimente de vinovatie, de nesiguranta si pierderea interesului fata de propria persoana."
Simptomele depresiei in timpul sarcinii
Tristete permanenta (zilnic, aproape pe intreaga durata a zilei), dificultati in concentrare, oboseala extrema sau constanta sau probleme cu somnul - fie dormiti prea mult, fie prea putin, pierderea interesului pentru activitatile pe care de obicei le efectuati cu placere, ganduri de sinucidere, legate de moarte sau deznadejde, neliniste, sentimente de vinovatie sau neajutorare si/sau inutilitate, schimbari in rutina de hrana (dorinta de a manca mereu sau deloc). Schimbarile de dispozitie sunt des intalnite, dar daca sunt caracterizate prin perioade de depresie alternand cu perioade de veselie neobisnuita, ganduri fugitive, comportamente sociale inadecvate sau judecati nefondate pot indica o afectiunea grava denumita tulburare bipolara care necesita interventie imediata.
Doamna doctor Ramona Pencea Irimie - psiholog clinician specialist si psihoterapeut http://psihora.ro ne mentioneaza urmatoarele:
"Episodul depresiv dureaza in jur de 3-7 luni, persoana traind sentimente foarte intense de autodepreciere, inutilitate, culpabilitate, idei si/sau tentative suicidare. Recaderile sunt frecvente, la un procent de 20% dintre persoanele depresive simptomele se cronicizeaza.
De ce sa alegi un cabinet psihologic unde sa beneficiezi de sedinte de terapie? Ai posibilitatea sa-ti tratezi depresia, deoarece, ea se trateaza. Ai posibilitatea sa beneficiezi de o educatie mentala; in viata toti avem situatii delicate, dificile, agenti stresori diversi, dar tu vei gestiona aceste situatii si numarul lor va fi mai redus.
Terapia rational-emotiva si comportamentala te ajuta sa revii la viata, sa mentii ameliorarea si sa previi recaderile. E putin ? Vrei sa spargi cercul vicios al gandurilor irationale (cognitii /convingeri)? Daca vrei sa te optimizezi si sa te cunosti sau daca vrei sa nu mai fi furios, anxios, ezitant, depresiv, etc. cauta un psihoterapeut. E o diferenta intre a sta de vorba cu un psihoterapeut sau a sta de vorba cu un/o prieten/a, deoarece, terapia rational-emotiva si comportamentala (filosofie de viata) vine in opozitie cu simtul comun."
Depresia in sarcina care nu se trateaza poate afecta copilul
Depresia care nu se trateaza poate reprezenta un risc atat pentru copil, cat si pentru mama. Aceasta poate determina o dieta alimentara deficitara, consumul de alcool si tutun, comportament suicidar, dar si nasteri premature, avort spontan, preeclampsie, hipertensiune gestationala, nasteri cu greutati mici ale copilasilor sau copii cu probleme de dezvoltare. Mama care se afla intr-o stare depresiva nu are puterea de a se ingriji singura sau pe nou-nascut, iar stresul si trauma emotionala pot afecta copilul cauzandu-i diverse deficiente ce pot continua pana la maturizare (dar si alte complicatii).
Pentru a intelege mecanismul chimic care are loc in organism in aceste situatii, hormonul cortizol este eliminat in situatii de stres. Daca stresul este ocazional, cortizolul nu afecteaza buna functionare a organismului, insa daca continuati sa va aflati sub aceasta stare, hormonul inregistreaza valori mari, iar organismul nu il mai poate tine sub control. Cantitatea mare de cortizol poate determina probleme cu tensiunea (care va fi ridicata) si poate ajunge si la bebelusul care se dezvolta in uter, afectandu-i-o si pe a acestuia (pe termen lung).
Anumite femei pot resimti un stres foarte mare din cauza problemelor familiale prin care care trec, iar copiii acestor mame sunt expusi unor varietati de hormoni de stres, toxine si malnutritie in interiorul uterului. Mai tarziu astfel de copii devin adesea hiperactivi, inactivi sau temperamentali si greu de controlat, ajungand chiar la situatii in care ulterior sa necesite tratament antidepresiv. Stresul matern din timpul sarcinii poate cauza copiilor dupa nastere o coordonare asimetrica a urechilor, degetelor, picioarelor sau a coatelor, IQ-ul acestora fiind scazut, prezentand si imperfectiuni in dezvoltarea sistemului nervos, probleme de perceptie, gandire si memorie.
Doamna doctor Liliana Hadji - consilier psihologic, psihoterapeut si trainer - psihologul emisiunii Doctor H www.artterapie.ro ne mentioneaza urmatoarele:
"Si cand este in burtica si dupa ce s-a nascut, bebelusul si mamica sunt intr-o legatura simbiotica, influentandu-se reciproc. In burtica, fatul este conectat cu toate reactiile biologice ale mamicii, iar stresul sau reactiile depresive avand un impact direct asupra dezvoltarii acestuia. Important este ca mamica sa realizeze aceasta legatura si sa aiba mai multa grija la experienta la care se expune, folosind autodeterminarea de a crea cele mai bune conditii, atat pentru ea ca (viitoare) mamica, cat si pentru bebelusul care vine pe lume."
Cum se diferentiaza depresia in sarcina de depresia post partum
Doamna doctor Gabriela Monica Dinu - psiholog clinician specialist si psihoterapeut psihoploiesti.ro ne prezinta modul in care se diferentiaza acestea:
"Depresia post partum este foarte frecventa. Pana la 80% din proaspetele mamici se confrunta cu anxietatea si insomnia. De obicei, aceste reactii apar brusc in cea de a treia sau a patra zi dupa nastere si pot dura de la cateva ore pana la cateva saptamani, atunci cand modificarile hormonale se atenueaza. Consider ca diferenta intre depresia din timpul sarcinii si depresia post partum consta in modul de raportare al mamei la ideea de fuziune cu fatul in timpul sarcinii si de desprindere de acesta dupa nastere. Deoarece acestor femei le este dificil sau aproape imposibil de gasit o legatura optima cu celalalt si pentru ca teama de separare si de pierdere este prezenta permananta in mintea unui depresiv, cu greu vor gasi calea spre o relatie functionala atat cu fatul cat si cu bebelusul. In acest caz, pe cat de perfecta pare aceasta legatura simbiotica cu fatul, pe atat este de distrugatoare si amenintatoare. Ceea ce o implineste si o umple pe viitoarea mama, in acelasi timp o poate si devora sau goli. Amintirea unei pierderi anterioare pare acum, in timpul sarcinii, pusa din nou in act cu acelasi potential ambivalent: obiectul dorintei nu poate fi nici tinut, nici lasat sa plece. Si cu toate acestea urmeaza nasterea. De obiciei depresia din timpul sarcinii se prelungeste si dupa nastere, mai ales daca nu s-a apelat la ajutor specializat. Odata nascut, bebelusul vine cu noi griji din partea mamei. O mama care se simte nostalgica se straduieste din rasputeri sa devina parinte si sa mentina, sa continuie acea legatura perfecta pe care o avea cu bebelusul ei inainte ca acesta sa se nasca. Si observam mamici care arata neglijent in timp ce copilul este imbracat cu grija, mamici extrem de anxioase la contactul cu copilul, mamici care exclud pe oricine altcineva din aceasta diada, etc. Gravidei si apoi mamei ii este dificil sa perceapa viitorul copil ca pe o entitate separata, cu propriile dorinte si nevoi, diferite de ale sale."
Tratamentul depresiei in sarcina poate afecta copilul
Psihoterapia este cea mai sigura pentru copil si mama. In cadrul sedintelor se discuta asupra cauzelor depresiei, se afla cauza si se incearca rezolvarea problemei.
Tratarea depresiei prin medicamente poate fi extrem de periculoasa. Exista mai multe tipuri de antidepresive, dar efectele adverse pe care le pot cauza numara: hipertensiunea pulmonara de lunga durata la nou-nascut, defecte ale septului inimii, defecte la nastere (anencefalita, craniosintoza si omfalocel) sau malformatii ale membrelor nu sunt de neglijat. Unele antidepresive au fost asociate cu riscul unui travaliu inainte de termen, cu pierderea sarcinii, iar aceste medicamente nu sunt recomandate de medici.
Se recomada ca metode naturiste de tratament urmatoarele:
- relaxati-va cat de des puteti si odihniti-va - lipsa somnului afecteaza capacitatea corpului de a face fata sarcinilor zilnice si de a se confrunta cu stresul
- petreceti cat mai mult timp cu partenerul
- discutati despre temeri si anxietati legate de sarcina
- controlati-va nivelul de stres
- dieta si nutritie. Multe alimente au fost corelate cu schimbari de dispozitie si scaderea abilitatii de a gestiona eficient stresul. Se pare ca dietele bogate in cofeina, zahar, carbohidrati procesati, aditivi artificiali si putine proteine pot provoca dezechilibre atat pe plan fizic, cat si mental.
- puteti incerca acupunctura. Se dovesete utila pentru multe persoane
- folositi acizi grasi omega 3. Se pare ca pot reduce riscul aparitiei depresiei. Pot fi gasiti in suplimente pe baza de ulei din ficat de peste (urmariti sa nu contina mercur)
- dintre plantele pentru tratarea depresiei putem aminti: sunatoarea, dar si suplimente cu magneziu, vitamina B6. Multe nu pot fi utilizate in combinatie cu antidepresive, iar dozajul trebuie strict destinat femeilor gravide.
- efectuati exercitii fizice. Acestea sporesc nivelul de serotonina si scad nivelul de cortizol
-apelati la un specialist sau la un grup de sprijin
Doamna doctor Liliana Hadji - consilier psihologic, psihoterapeut si trainer - psihologul emisiunii Doctor H www.artterapie.ro ne mentioneaza preventia drept cea mai buna metoda de tratament:
"A preveni reactiile depresive este cea mai buna cale. Pregatirea pentru sarcina incepe inca dinaintea conceptiei, viitorii parinti informandu-se din timp despre angajamentul si responsabilitatile pe care urmeaza sa si le asume, iar a deveni o echipa in acest sens este un lucru dezirabil. Este nevoie ca viitoarea mamica sa se pregateasca pentru a respecta un stil de viata echilibrat, potentand sansele pentru a ramane sanatoasa. Lucrurile simple precum somnul suficient, perioade de relaxare, mai mult zambet, surse de bucurie, sport, consum de apa, respiratia profunda, lumina naturala, timp in natura sa fie ingrediente necesare mai ales in aceasta perioada."
Ce se poate intampla daca nu tratati depresia in timpul sarcinii?
- alimentatie defectuoasa
- castig prost in greutate
- probleme cu somnul
- omisiunea vizitelor prenatale la medic
- nerespectarea sfaturilor medicului
- folosirea substantelor daunatoare (tutun, alcool sau droguri ilegale)
Tinand cont de toate aceste informatii, retineti ca daca observati la voi sau la o persoana apropiata simptome specifice depresiei, este bine sa apelati la un specialist si sa nu considerati ca va trece de la sine. Problema se poate agrava si va inteterfera in mod serios cu orice alta activitate.
Doamna doctor Ramona Pencea Irimie - psiholog clinician specialist si psihoterapeut http://psihora.ro ne impartaseste urmatoarele sfaturi legate de tratamentul depresiei:
"Depresia gravidei este o tulburare depresiva majora, care debuteaza in perioada dintre conceptie si nastere, survine in primul trimestru de sarcina; in literatura psihiatrica se noteaza ca una din sapte femei însarcinate sufera de depresia antenatala. Vorbim de o femeie care inainte de a ramane insarcinata NU a fost deprimata, nu a fost diagnosticata cu depresie.
Tratamentul medicamentos pune problema stabilirii unui compromis intre sanatatea mamei si cea a fatului, deoarece substantele administrate mamei trec in circulatia fetala, putand pune in pericol dezvoltarea fatului. Toate medicatiile psihotrope ajung la fat putand cauza malformatii (teratogenitate), sechele in dezvoltarea copilului (inteligenta, comportament), sindrom perinatal la nou-nascut. Antidepresivele au ca efecte secundare sindromul de sevraj al noului nascut la triciclice: plans anxios, iritabilitate, chiar convulsii, retentie urinara, obstructie intestinala. Neurolepticele, antiemeticele administrate pentru a suprima starile de voma, antreneaza o crestere semnificativa a riscului de malformatii ale fatului. Benzodiazepinele, fac parte din clasa sedativelor, anxioliticelor, respectiv: diazepamul si alprazolamul, cresc riscul de despicaturi labio-palatine: buza de
iepure, sindrom neonatal: hipotonie musculara, dificultate in reglarea temperaturii corporale, stopuri respiratorii, iar mai tarziu se pot constata intarzieri in dezvoltarea copilului.
De cele mai multe ori, citim sau ni se spune ca nu se cunosc sau nu sunt bine cunoscute efectele acestor medicamente asupra femeii insarcinate si a fatului, deoarece sunt interzise cercetarile, experimentarile asupra femeii insarcinate, iar rezultatele se obtin din cazuri izolate.
Rog mamicile sa urmeze cu reponsabilitate indicatiile medicului si sa evite medicamentatiile, sa recurga la psihoterapie, considerata chiar de psihiatrii ca fiind :" cea mai sigura forma de tratament la femeia insarcinata".
Doamna doctor Gabriela Monica Dinu - psiholog clinician specialist si psihoterapeut psihoploiesti.ro ne subliniaza urmatoarele aspecte:
"Daca simptomele depresiei dureaza mai mult de doua saptamani sau se agraveaza progresiv, trebuie sa se apeleze la medicul de familie, la un medic psihiatru sau la psihoterapeut. Fiecare dintre acesti specialisti vor putea sfatui pacienta si/sau vor recomanda, dupa caz, tratament medicamentos sau psihoterapie. In ceea ce priveste vizitele la terapeut, primul pas in tratamentul depresiei este stabilirea unei aliante terapeutice. Pentru aceasta terapeutul trebuie sa asculte si sa empatizeze. Prima greseala a terapeutilor uneori si a membrilor familiei este aceea de a incerca sa inveseleasca pacienta prin evidentierea aspectelor pozitive. Acest lucru face mai mult rau decat bine, asemenea comentarii fiind traite de catre pacienta ca o lipsa totala de intelegere. In acelasi timp suportul familiei este foarte important. Aceste paciente au nevoie de ajutor in ingrijirea copilului, de intelegere, de protectie, in general de un mediu lipsit de critica si ostilitate."
Multumim doamnelor doctor Ramona Pencea Irimie, Liliana Hadji si Gabriela Monica Dinu pentru ajutorul acordat in realizarea acestui articol.
Surse:
www.womenshealth.gov; http://americanpregnancy.org; http://en.wikipedia.org; www.babycenter.com; www.babycentre.co.uk