Nu-ţi forţa copilul să spună că îi pare rău. Mai bine învaţă-l să facă asta

Experţii în psihologie comportamentală vin cu următorul avertisment: nu este benefic să-i forţăm pe copii să spună că le pare rău dacă ei nu simt că este necesar să facă acest gest într-un anumit moment. Procedând aşa, un copil va putea ajunge să se simtă prea împovărat de un sentiment de culpabilitate, prea ruşinat sau va ajunge să nu fie nicicând sincer, dorindu-şi să rostească "Îmi pare rău" doar pentru a se bucura de apropiere, de iertare, de mai multă înţelegere din partea celorlalţi. În aceste condiţii, se poate obişnui să spună că regretă în clipele în care de fapt nu se consideră deloc vinovat, tinzând să acţioneze aşa şi mai târziu, în viaţa de adult. În schimb, specialiştii recomandă să-şi ghidezi copilul pe parcursul procesului de exprimare a scuzelor, a regretelor, mizând pe acţiuni cum ar fi:

Oferă-i un bun model copilului

Din acest punct de vedere, străduieşte-te să fii văzută şi auzită de copilul tău când îţi manifeşti regretul faţă de cei din jur, dar şi faţă de el. De asemenea, învaţă-l, când greşeşte, ca primul demers pe care să îl facă să nu fie cerutul scuzelor. Mai întâi ar trebui să se retragă, să le permită celor pe care i-a rănit să-şi exprime emoţiile. În plus, va fi şi un răgaz pe care copilul şi-l va lua pentru el însuşi pentru a se calma, înainte să fie pregătit să reflecteze la ceea ce a greşit. Ţine minte că va fi mai disponibil să înveţe ceva, inclusiv să spună că îi pare rău, când nu este agitat sau furios.

După ce i-ai permis răgazul menţionat, poţi începe să discuţi cu el despre ceea ce s-a întâmplat, ajutându-l să-şi dea seama ce a dus la adoptarea unui anumit comportament.

Încurajează-l să-şi exprime emoţiile, trăirile

Un pas foarte important în a-l învăţa pe copil să conştientizeze că i-a rănit pe cei din jur este să menţioneze emoţiile sale, dar şi pe ale acestora. O soluţie este să-l ajuţi să se raporteze la o situaţie similară din trecut. În acest mod, îşi va aminti ce a simţit atunci nu doar el, ci şi cealaltă persoană implicată.

Odată ce va reuşi să exprime verbal emoţiile, sentimentele trăite de el însuşi sau de celălalt, va simţi că îi pasă de acesta şi va simţi dorinţa de a se reconecta, de a găsi o cale de a menţine relaţia respectivă.

Încercaţi să găsiţi o rezolvare a problemei

De pildă, începe prin a-ţi întreba copilul: "Cum crezi că s-a simţit X în această situaţie?". Continuă prin a-i oferi şi tu posibile soluţii pentru a depăşi situaţia dificilă şi nu ezita să-l inviţi la o sesiune de "brainstorming" pentru a vedea ce s-ar putea face astfel încât lucrurile să se îmbunătăţească.

Scopul nu va fi să-l determini să se simtă mai vinovat, ci cum să-şi asume o responsabilitate şi să înveţe să se pună şi în locul celuilalt.

Îndeamnă-l să scrie o scrisoare

Va fi o modalitate prin care să transmită că regretă şi o cale de a relua legătura cu cel/cea pe care l-a rănit/a rănit-o. Chiar dacă acea scrisoare nu va ajunge la acea persoană, va fi o modalitate prin care copilul tău se va elibera şi va începe să devină mai empatic faţă de ceilalţi. Va fi şi o cale excelentă de a-şi exprima emoţii pe care poate altfel nu ar fi avut curajul să le dezvăluie!

Învaţă-l ce înseamnă să-ţi ceri cu adevărat scuze

Psihologii consideră că părinţii au un rol-cheie şi în ceea ce priveşte îndrumarea oferită celor mici pentru a-i ajuta să ajungă la scuze sincere, autentice. Printre "ingredientele" unor asemenea scuze trebuie să se numere:

• numirea răului făcut
• exprimarea sinceră a remuşcării
• exprimarea dorinţei de a repara greşeala
• săvârşirea unui gest care să demonstreze că regretă ceea ce a făcut (cum ar fi o îmbrăţişare, o strângere de mână, un zâmbet cald etc.)

Odată ce un copil se va deprinde cu toate acestea, va deveni natural şi normal pentru el să-şi exprime scuzele, să examineze consecinţele faptelor sale, să-şi asume responsabilităţi, devenind tot mai empatic. Mai mult decât atât, trecând prin aceste etape îşi va exprima tot mai puţin rezistenţa privitoare la a-şi cere scuze.

Nu ezita să-i arăţi copilului că apreciezi ceea ce a realizat

Copiii sunt mai tentaţi să repete anumite comportamente dezirabile dacă văd că sunt apreciaţi, precizează experţii în psihologia infantilă. De aceea, nu vei greşi când îi vei spune clar micuţului că apreciezi paşii pe care i-a făcut pentru a-şi repara o greşeală şi pentru a relua legătura cu o anumită persoană. Spre exmplu, vor fi de ajutor cuvinte precum: "Îţi mulţumesc şi îmi pare bine că i-ai oferit prietenului tău jucăria ta de pluş. Ai vrut să îl ajuţi să se simtă mai bine. Ce lucru drăguţ că i-ai arătat că îţi doreşti să se simtă din nou bine!"

Surse: fatherly.com, mother.ly, parentmap.com, todaysparent.com