Scriam acum ceva timp despre cuvintele pe care parintii nu trebuie sa le rosteasca niciodata copiilor si aminteam atunci incalificabila sintagma "eu te am facut, eu te omor". CEI care rostesc asemenea cuvinte - am spus "CEI" pentru ca nu ii pot numi parinti, nu ii pot numi nicicum, dar ii scriu cu majuscule sa ii delimitez foarte clar de parintii care ofera o educatie normala - considera ca au drept de proprietate asupra copilului. CEI care gandesc astfel sunt ACEIA care-si snopesc din bataie copiii pentru ca au indraznit sa respire fara sa le ceara acceptul. Si sunt inca foarte multi, din pacate.
Violenta ridicata la rang de educatie
Cu toate campaniile de educare si de combatere a violentei impotriva copiilor, ACEIA sunt inca foarte multi. Un studiu UNICEF dat publicitatii in septembrie anul trecut dezvaluie un fenomen ingrijorator: jumatate dintre parintii intervievati spun ca reactioneaza cu tipete atunci cand copilul greseste, o treime crede ca pedeapsa este un rau necesar, iar 11% recurg la diverse forme de violenta. Sunt CEI care isi trag copiii de par sau de urechi cand fac ceva gresit.
Presedintele ANPDCA, Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului si Adoptie, Gabriela Coman, a declarat ca numai anul trecut, la nivel national, 12.192 de copii au fost abuzati, neglijati sau exploatati, iar 11.466 dintre cazuri au fost in familie. Si sunt doar o mica parte din cazurile de violenta inregistrate de fapt - sunt de parere specialistii.
"Violenta domestica este perceputa adesea ca fiind ceva obisnuit si 60 la suta din populatie este toleranta in ceea ce priveste comportamentele violente in cadrul familiei. Chiar si profesionistii care lucreaza cu familiile si ar trebui sa protejeze copiii sunt influentati de aceasta norma sociala. O evaluare a UNICEF a aratat ca doar 54 la suta din cazurile de violenta au fost evaluate corect de catre asistentii sociali, chiar daca ei au fost pregatiti in acest sens. Acest lucru reflecta toleranta culturala profunda in ceea ce priveste violenta impotriva copiilor", se arata in studiu.
Violenta in orice familie!
Am intrebat direct sau voalat cativa parinti daca si-au palmuit sau urecheat copilul. Sau daca au ridicat vreodata vocea la el. Nu le redau declaratiile pentru ca nu acestea sunt edificatoare. Ci rezultatul sondajului, care trebuie sa admit ca ma inspaimanta. Nu exista copil al parintilor intervievati care sa nu fi fost macar o data "articulat" sau "ciufulit" de parinti. Sau macar admonestat.N-am sa ma erijez in vreo sfanta. Eu insami recunosc rusinata ca am ridicat vocea la nepotelul meu si i-am mai tras cate o palma la fund cand nu ma mai puteam intelege cu el. Dar oare chiar nu exista nicio alta cale de a discuta cu el? Le-am epuizat chiar pe toate? Sau poate ca suntem prea stresati si absorbiti de griji si nevoi ca ne lasam cuprinsi de nervozitate si cedam primului impuls de a ne « altoi » copilul la prima boacana pe care o face.
"Ceea ce invata un copil educat prin bataie este ca violenta rezolva orice, ca atunci cand vrei sa ai dreptate este de ajuns sa fii violent sau sa ameninti cu violenta", avertizeaza psiholog psihoterapeut Ioana Dancescu.
Chiar ar trebui sa ne fie rusine! De la o palma nevinovata la fund si pana la o bataie "sora cu moarte" nu a mai ramas decat un pas. Si ne putem transforma in CEI pe care ii blamam atat! "Violenta poate afecta sever, uneori ireversibil, dezvoltarea emotionala a copilului", a tinut sa sublinieze presedintele ANPDCA, Gabriela Coman.
"La fel cum o singura floare, un sigur pahar de alcool nu reprezinta primavara sau faptul de a fi alcoolic, o palma la fund nu inseamna un copil traumatizat din start. Dar un copil batut si agresat constant, este un copil traumatizat. Orice forma de violenta - fizica, emotionala, psihologica manifestata prin: controlul excesiv, dominarea si intimidarea prin insulte, jigniri, amenintari repetate, sau „nu este bun/a de nimic" - are un impact mai mare asupra copiilor si le poate afecta intreaga structura de personalitate si poate genera dificultati de relationare in relatiile semnificative de mai tarziu", completeaza psihoterapeutul Ioana Dancescu.
Educarea creativa si starpirea violentei
Din studiu reiese ca, in Romania, abuzul de alcool, saracia si istoricul familial violent sunt principalii factori care dau nastere violentei domestice. Iar parintii nu stiu sa raspunda la comportamentul copiilor intr-un mod constructiv. In aceste conditii, cea mai intalnita forma de disciplinare si pedeapsa este ridicarea vocii, urmata de amenintare si bataie."Parintii nu au la indemana strategiile care sa ii ajute sa gestioneze educarea copiilor prin metode constructive. Cercetarea calitativa arata ca parintii sau autoritatile locale nu mentioneaza aproape deloc rolul sau posibilitatea ca serviciile de protectie sociala sa intervina in cazurile de violenta domestica sau violenta impotriva copiilor. Desi se cunoaste situatia din familii, autoritatile nu intervin daca nu exista o plangere oficiala impotriva abuzatorului sau atunci cand cazurile nu sunt cu adevarat grave. Acest fapt, coroborat cu lipsa unor programe constante de prevenire a violentei domestice, permit reproducerea situatiilor de violenta", se arata in studiul UNICEF.
"Disciplinarea copiilor folosind violenta fizica - lovirea cu palmele, picioarele, batai, tras de par, folosirea altor obiecte pentru a rani - a fost dovedita stiintific ca are efecte nocive pe termen lung si are o eficienta doar pe termen scurt in educarea unui copil, existand si riscul ca agresiunea fizica sa escaladeze si copilul, in timp, sa nu mai reactioneze doar la un tras de mana, sau de urechi, fiind „necesare" aplicarea unor masuri mai drastice. Mai mult chiar, a fi martor direct sau indirect la forme de violenta domestica (printre care si cea fizica) reprezinta o trauma in interiorul nostru, o rana sufleteasca care este posibil sa nu se vada imediat, dar care ne schimba modul in care vedem lumea si viata si care nu se rezolva, nu se termina atunci cand abuzul inceteaza", vine in completare psihologul Ioana Dancescu.
Violenta din copilarie isi pune amprenta asupra vietii de adult. Sandie Banchet, reprezentantul UNICEF in Romania, mentiona: "Cele mai recente cercetari in domeniul dezvoltarii creierului arata ca toate formele de violenta au un impact negativ asupra copiilor. Ii afecteaza atat in copilarie, cat si la maturitate. Copiii victime ale violentei vor avea mai putina incredere in ei insisi si au sanse mai mari sa fie tematori sau sa aiba un comportament violent, sa nu se poata concentra la scoala sau sa aiba dificultati in a-si face prieteni. Exista o legatura clara intre violenta suferita in copilarie si multe din problemele care apar la maturitate. Obezitatea, depresia, abuzul de tutun, alcoolul, drogurile, infarctul, diabetul si cancerul sunt doar cateva dintre ele. Astazi, abuzul verbal impotriva copiilor - cu forme ca tipatul sau umilirea constante - sunt identificate in mod clar ca forme de violenta."
Poate fi educat copilul fara bataie?
Cu siguranta, da! Chiar daca nu ati aflat inca metoda, acesta trebuie sa fie raspunsul. Numai astfel putem corecta mentalitatea noastra si comportamentul copilului. Numai asa putem creste copii sanatosi fizic, dar mai ales psihic.
Dar pentru a combate violenta trebuie sa intelegem modul in care aceasta se produce. Violenta parintilor fata de copii incepe cu o palma si jigniri marunte, cu neputinta de a gestiona reactiile copiilor, care vor incepe usor-usor sa te respinga.
„ Trebuie sa ne pese,
- sa avem timp,
- sa avem rabdare,
- sa explicam pentru varsta lui,
- sa fim clari in privinta consecintelor,
- sa nu clacam cand ne testeaza (si ne vor testa pana la exasperare),
- sa fim consecventi in impunerea consecintelor,
- sa fim corecti,
- sa fim logici,
- sa RESPECTAM SI NOI REGULILE (sau sa fie clar care regula este valabila pentru copii si de ce),
- sa avem rabdare sa ascultam si ce a facut copilul si DE CE a facut,
- sa fim capabili sa gandim in perspectiva la mesajul pe care ni-l transmite copilul prin faptele si intentiile lui si la mesajul pe care il transmitem inapoi prin actiunile noastre...
Si lista asta nici macar nu-si propune sa fie exhaustiva! Toate acestea trebuie impletite cu dragoste, intelegere, comunicare, joc, atentie si implicare. Ati ghicit, este mult mai simplu si expeditiv sa-i dam bataie, motiv pentru care bataia a fost mult timp metoda princeps din perspectiva parintilor si a parut cu adevarat rupta din rai pentru ei", conchide Ioana Dancescu.
Prin urmare, nu este oare mai constructiv si sanatos sa incerci sa-i intelegi comportamentul si sa-i explici unde a gresit? Si sa incerci, in mod constructiv, sa corectezi comportamentul neadecvat al copilului si sa-i satisfaci nevoile? Specialistii spun ca educatia copilului se bazeaza pe doua fundamente: iubire/hrana si reguli/limite.
1. Stabiliti reguli pentru copil!Copiii invata prin exemplu. Ei va urmaresc si copiaza ceea ce faceti. Daca stabiliti reguli, aveti grija sa le si respectati! De asemenea, trebuie sa va comportati asa cum ati vrea sa se comporte copilul si sa folositi limbajul pe care ati vrea sa-l auziti de la el.
2. Implicati copilul in setarea regulilor!
Implicati-l in procesul de decizie a ceea ce este sau nu acceptabil si in ce trebuie facut daca regulile sunt incalcate. Astfel, copilul va intelege clar ce comportament trebuie sa adopte si va simti ca are un cuvant de spus in normele familiei, se va simti important.
3. Pauza!
Imediat dupa ce a facut ceva gresit, acordati-va o pauza, in care sa stati separati! Tie, pentru a te calma si lui, pentru a se gandi. Dupa pauza, discutati calm cu copilul! Ascultati-i punctul de vedere si aratati-i unde a gresit si cum poate corecta comportamentul neadecvat.
4. Petreceti timp cu copilul!
Doar petrecand mai mult timp cu el, o sa-l cunoasteti cu adevarat. Ii veti afla, astfel, ingrijorarile si problemele. Comunicati cu el si incurajati-l sa va vorbeasca liber despre ceea ce-l framanta!
5. Laudati-l!
Laudati-l cand face un lucru bun! Recompensati, astfel, comportamentul bun siil lasati sa stie cat de mandra/u va face cand se comporta adecvat. Aratati-i cat mai des ca-l iubiti. Il veti ajuta sa se simta in siguranta si ii castigati increderea. Este dificil sa comunici cu un copil care nu are incredere in parinti si nu se simte confortabil sa le vorbeasca liber.
"Copiii nostri au nevoie de la noi atat de afectiune, iubire neconditionata (din partea mamei, in primul rand) de intelegere, sustinere, de a apartine in exclusivitate cuiva, cat si de a fi singuri, de a ne descurca pe cont propriu, de a fi liberi, de autoreglare, de a ne raporta la propria persoana cu incredere si iubire. De aceea, unele reguli in relatia cu copilul sunt negociabile, tocmai pentru a satisface nevoia copiilor de a fi autonomi, iar altele nu sunt negociabile (cele care tin de siguranta, rutina necesara dezvoltarii armonioase a copilului, si alte aspecte unde parintele trebuie sa fie ferm si sa isi sprijine copilul sa isi gaseasca propriile repere in viata sa)", concluzioneaza psiholog psihoterapeut Ioana Dancescu.
Surse:
http://www.9am.ro/stiri/Incredibil/263534/studiu-parinti-bataia-este-rupta-din-rai.html
http://www.naturalchild.org/jan_hunt/tenreasons.html
http://www.unicef.org/jamaica/parenting_corner_2904.htm
Urmareste-ne pe Google News
