1. Incepe cu Te iubesc!
"Vai, ce tampenii spui, Mirel! Nu ti-e rusine?! Ce nesimtire!" Cand am intrat in sufragerie, Mirel tocmai reproducea niste replici auzite la TV. Si nu erau cele mai cuminti. Era impreuna cu alti trei copii, la ziua pustiului unui prieten. Eu iesisem din incapere cu numai 5 minute inainte." (Sandra are 30 de ani si este mamica lui Mirel, 6 ani)
"Cand am intrat si l-am auzit, mi-au loc foc obrajii de rusine, fata de restul parintilor. Asa ca am uitat de comunicarea pozitiva si l-am arestat imediat. Apoi am vazut in ochii lui mari uimire si inocenta, cum statea cu gurita pe jumatate deschisa si ma privea. Mi-a parut rau imediat, dar tot aveam inima indoita, de rusinea invitatilor, si i-am zis Te iubesc, nu vreau sa te cert, dar ce spui tu sunt niste uratenii!
Dar, cumva, raul a fost facut... Te iubesc-ul pe care i l-am spus, desi din inima, nu a adus pe fata lui o expresie la fel de puternica precum primele cuvinte."
Cand esti suparata pe el, emotiile tale vorbesc inaintea ta. Acea energie emotionala se coboara asupra copilului precum o rafala de vant. Asigura-te ca acea rafala poarta petale de trandafiri si puf de papadie peste obrajii delicati ai micutului. Adica un Te iubesc, insa vreau sa stii ca ma superi! In loc de scaietii si praful intepator din "Nesimtitule, cum poti sa spui asa ceva?" Nu te zgarci la Te iubesc si porneste de fiecare data cu el, atunci cand ai ceva de criticat. Copilul primeste neinarmat primele cuvinte pe care i le spui. Si le incaseaza din plin.
2. Incepe cu alti copii!
Laura, gravida in luna a 7-a, cu Alex. "Cand am ramas gravida, asta a fost primul lucru care mi-a venit in cap: Dar eu inca nu sunt suficient de calma sa fiu mama! O sa il cert pe fiu-miu cum ma certa pe mine mama!
Dupa ce m-am obisnuit cu ideea sarcinii, am inceput sa iau masuri. Am inceput sa ii cert pe copiii prietenilor! Adica sa ii corectez, sa le explic atunci cand baga nisip in gura, sa ii conving sa manance. Nu stiu daca imi iese inca, dar fac ce pot. M-am gandit asa: mie imi sare tandara cu usurinta si sunt rea de gura. Dar cu copiii altora nu indraznesc. Nici macar cu ai prietenilor. Si poate ca sunt mai atenta, mai intelegatoare cu ei decat o sa fiu cu al meu. Asa ca poate ma obisnuiesc cu stilul asta inofensiv de a certa un copil.
Si - acum o sa razi! - m-am mai gandit la un exercitiu! Ma straduiesc sa... imi tin gura, atunci cand ma enerveaza persoanele antipatice! E al naibii de greu, dar imi musc buzele si imi fac tot felul de scenarii justificatoare: poate ca i-au spart cauciucurile (ca daca nu, i le sparg eu!), poate ca este in perioada sensibila, poate ca s-a certat cu nevasta si mai stiu eu ce. Si daca le zic vreo doua, le zic mai bland, asa. Trag de cuviiiinte, zic mai pe ocolite... Este foarte greu pentru mine!!! Dar ma gandesc ca daca reusesc cu persoanele pe care nu le agreez, cu fi-miu o sa-mi fie mult mai usor sa ma port frumos la nervi. Ca pe el il iubesc."
3. Cearta-l intre patru ochi
- Iarasi cazi de pe leagan, mai mama? N-ai cazut si aseara, n-ai facut vanataie?
Mama lui Serban (5 ani) il interogheaza plina de grija. Langa ea, pe banca, sunt doi vecini de la bloc. Pe bancile de alaturi mai sunt trei cunostinte de-ale mamei. Iar baiatul este escortat de alti doi baietei, care venisera sa o anunte pe mama ca ”Serban a cazut de pe leagan si s-a lovit la fund”.
- Ia nu te mai duce, sa nu te mai vad la leagan! Prea te lovesi! Zi, n-ai cazut si aseara, n-ai facut vanataie?
- Nu! (Serban priveste roata la toate bancile din jur, apoi se intoarce aproape cu totul cu spatele la prietenii lui, dandu-se mai aproape de mama.) Nu, mama!
- Ei, cum nu, mama?! Nu mi-ai spus tu aseara in pat?
Of, mai mama! Intelege-l pe Serban! Lui acum ii este rusine de oamenii din jur! Nu il mai certa de fata cu altii! Si mai pomenesti si destainuirile pe care ti le-a facut! Pai, aseara in pat ti-a spus TIE si nu isi doreste sa imparta experienta cu toti oamenii din parc la ora asta! Of, mai mama...
Ia-l deoparte si vorbeste cu el. In acest fel, sporesti intimitatea. Daca o faci cu caldura, aceste momente intre patru ochi vor insemna foarte mult pentru el. Daca il certi cu furie sau rautate (toate mamele pot avea rautate fata de copii... din nefericire), aceste momente ii vor lasa un gust amar pe care il va purta la maturitate. Asa ca cearta-l intre patru ochi... dar inainte de asta, invata sa il certi cu dragoste.
4. Intreaba-l CUM, in loc de DE CE
”De ce nu asculti?! De ce ai facut asta?!”
Intrebarea DE CE nu este jucaria ta, ci a copilului! Daca il intrebi tu pe el, la suparare, intrebarea il inhiba si n-o sa afli nimic. Vrei sa stii de ce? Atunci afla care a fost emotia sau gandul care l-a impins la asta. Tine minte ca fiecare comportament, oricat de rebel, deplasat sau ilogic, are o cauza. Uneori cauza este un sentiment, de aceea iti scapa din vedere. Se afla in lumea interioara a copilului, si ca sa o cunosti, trebuie sa intri acolo. Ce se afla in spatele comportamentului?
"Cum te-ai gandit tu, mai mama, sa faci dezordinea asta in sifonier? Hai, imi povestesti?" Sandra chiar a incercat abordarea cu Mirel (6 ani).
"Si atunci am aflat cum a cautat hainele mele favorite sa le puna pe el, sau macar sa le tine in pat cu el, pentru ca ii era tare dor de mami si nu stia ce sa mai faca. Dar apoi s-a gandit ca o sa ma supar si le-a pus la loc, asa cum s-a priceput si el. Asa am aflat cat de mult imi simte Mirel lipsa dupa-amiaza, pana ma intorc de la munca... Si i-am aratat ordinea in care se asaza lucrurile in sifonier. Ne-am binedispus amandoi si am petrecut 15 minute foarte frumoase impreuna."
5. Spune-i ce simti TU
Copilul reactioneaza la emotii. Acesta este limbajul lui. Daca vrei sa convingi un copil de ceva, daca vrei sa schimbe ceva in comportamentul lui, atunci NU ii spune ce sa schimbe. Argumentul suprem consta in cum te simti tu.
Sabina (32) ne impartaseste fomula in care l-a "convins" pe nazdravanul ei de 5 ani sa stea cuminte la legat sireturi si la primit instructiuni si pupici. "Mami, cand imi trantesti usa in nas si fugi la joaca, fara sa ma asculti pana la capat, ma simt foarte prost. Ma simt expediata, de parca nu as conta suficient de mult pentru tine, incat sa ai rabdare sa ma asculti. Stiu ca tu o iubesti pe mami, dar atunci nu simt dragostea ta. Mi-ar fi mult mai bine daca ai sta sa vorbim putin si ai pleca apoi..."
Eventual incepe tu sa ii impartasesti ce simti, iar apoi va avea si el curaj. Copilul reactioneaza foaaarte usor la compasiune. Sufletul lui sensibil abia asteapta sa simta compasiune! El poate sa lase de la el mai mult decat crezi, daca devii tu un motiv. Copilului nu ii sunt suficiente motivele, ca sa te asculte. El are nevoie de tine. Devino tu motivul lui. Arata-i ce simti si l-ai castigat.
6. Explica-i si fii ferma
Cand nu ai timp de pierdut sau cel mic se impotriveste doar din dorinta de afirmare, o "scurtatura", in locul empatiei, este impunerea. Vorba aia: Eu sunt mama si ma asculti. Pentru ca raportul mama-copil implica si subordonare, nu doar egalitate.
Daca ninge din plin si el refuza caciula, da din picior si te intreaba la infinit De ce sa imi pun caciula, ce poti face? Pai, in primul rand incerci sa vezi cum crede el ca poate iesi pe ninsoare cu capul descoperit. Care crede el ca vor fi consecintele. Daca nu cumva prefera alta caciula pentru ca a lui este altfel decat a celorlalti copii... Dar, stai!
Ai trecut prin toate aceste etape! I-ai explorat sentimentele. I-ai explicat cauzalitatea dintre capul descoperit in ninsoare si raceala + doctor. Ultima oara, a parut ca intelege. Totusi, acum se revolta.
Uneori, copiii fac asta, sfideaza doar de dragul de a testa limitele. Alteori, fac pe dos decat stiu ca astepti de la ei, special pentru a-si primi o palma la fund. Da da, copilul are constiinta "rebeliunii" lui si este un mic salbatic. Din cand in cand, simte ca modul socializat de trai, pe care i-l predai in fiecare zi, ar putea fi ”rascumparat” printr-o palma de la tine. Simte ca a platit pentru toate intentiile si actele lui de pana acum care au fost in dezacord cu normle parintesti. Si ca acum o poate lua de la capat! De aceea, uneori copilul pare ca... insista sa il pocnesti!
Prin urmare, daca vezi ca nu te mai intelegi deloc cu el, in ciuda explicatiilor (desi el are capacitatea cognitiva sa inteleaga), fii ferma. Chiar daca ti-a scapat palma la fund, sa nu te impinga vinovatia sa revii la explicatii. Important pentru copil este sa ramai constanta in hotarari, atunci cand el se dovedeste nerezonabil: Mami, punem caciula si cu asta basta. Chiar daca o sa urli tot drumul pana acasa.
7. Fara drama!
"Vai de mine, ce-ai facut aici?!
Mirel varsase pe covorul din sufragerie cutia de lapte. Isi luase laptele si cerealele in sufragerie, sa manance micul dejun la televizor, la desene animate. I-am dat voie. Dar din neatentie, a scapat laptele in timp ce-l deschidea. Si n-a zis nimic! Am auzit eu ceva si am venit dupa el, si in momentul cand am reactionat, s-a speriat si a varsat si punga de cereale." (Sandra, 30 de ani)
Pastreaza-ti calmul si simtul realitatii, atunci cand il certi pe copil. Cat de grav este ca a varsta laptele pe covor? Nu ti se putea intampla si tie? Ce faceai atunci? Exista o solutie? Atunci, de ce sa amplificam situatia si sa facem din ea o drama?
Tu stii, la rece, ca nu este sfarsitul lumii daca s-a imbibat covorul de jumatate de litru de lapte. Dar copilul nu stie asta. Tu esti lumea lui, pana pe la 7 ani, asa ca el stie doar ce ii spui tu. Si nu ce ii spui tu, ci emotiile tale. O vorba dura, un cuvant jignitor, o expresie taioasa ori un "Vai de mine, ce ai facut aici?" ii transmit ca a gresit grav, ca este un incompetent si ca te-a suparat.
Deci, chiar este nevoie sa facem o drama din asta? Copilul se hraneste cu ce primeste de la tine. La fel cum selectezi alimentele cele mai sanatoase, adecvate varstei si bogate in principii nutritive, la fel sa procedezi si cu vorbele pe care i le dai copilului. In perioada de crestere, mancarea este mai mult decat un combustibil pentru copil. Ea ii influenteaza in mod semnificativ dezvoltarea. La fel si cuvintele.
Cum il certi pe copilul vostru, ca sa evitati raul si sa obtineti cele mai bune rezultate?
Urmareste-ne pe Google News
