Până la vârsta de 30 ani şi mai ales după această vârstă, poţi învăţa o lecţie de viaţă importantă, care va schimba complet felul în care te raportezi la cei din jur şi la propria viaţă: NU TOATĂ LUMEA TREBUIE SĂ TE PLACĂ!
Poate că în primă fază nu ţi se pare un lucru atât de important sau poate nu consideri că ai această pretenţie de la cei din jur şi mai ales că asta ţi-a afectat viaţa. Dacă stai şi analizezi în profunzime, vei înţelege că multe lucruri pe care le faci sunt din cauza faptului că există o presiune socială şi o tendinţă insuflată încă din copilărie, de a face pe plac celor din jur.
Nevoie de a te adapta, nevoia de apartenenţă la un grup şi de a fi validat îi face pe oameni să acţioneze în aşa fel încât să-şi satisfacă această nevoie. În momentul în care realizezi că nu ai nevoie ca ceilalţi să te placă pentru a fi fericit, vei experimenta o imensă eliberare.
Nu este vorba despre o extremă în care nu-ţi pasă de nimic din ceea ce se întâmplă în jurul tău, de a nu lua în considerare nicio părere, ci de conştientizarea faptului că indiferent de cum eşti ca şi individ, nu poţi să fii pe placul tuturor. Viaţa este prea scurtă pentru ca tu să te ţii şi cu dinţii de nişte reguli care nu au neapărat un fond logic.
Această relaxare ce apare odată cu vârsta de 30 de ani se datorează experienţelor anterioare, în urma cărora ai înţeles că ceea ce simţi tu despre viaţa ta este mai important decât felul în care te percep cei din jur. Aşa cum şi ţie ţi s-a întâmplat, oamenii judecă după aparenţe, prin urmare opinia lor nu trebuie să te descurajeze. Oamenii au dreptul la opinii, dar asta nu înseamnă că au şi dreptul să le exprime în mod direct, fără să le fie solicitate şi cu siguranţă nu înseamnă că tu trebuie să le iei în calcul, chiar dacă le-ai auzit.
Anumite persoane nu te plac pentru că eşti prea sinceră sau prea îndrăzneaţă, că spui exact ceea ce gândeşti, fără rezerve, mai ales dacă vorbeşti despre politică, religie şi alte subiecte destul de controversate. Chiar dacă oamenii vor să pară sociabili şi deschişi conversaţiilor, în realitate foarte puţini pot suporta o discuţie în care interlocutorul emite idei opuse propriilor convingeri. Nu trebuie să-ţi fie jenă să spui ceea ce crezi atunci când contextul o permite, chiar dacă opinia nu îţi este susţinută. Oamenii sunt foarte diferiţi şi este normal să nu fie întotdeauna pe aceeaşi lungime de undă. În cazul în care te confrunţi cu o atitudine ostilă din partea celorlalţi, ignoră-i şi mergi mai departe.
Chiar nu are importanţă ceea ce cred ceilalţi, mai ales când nu îşi argumentează contrazicerile.
Există oameni care nu te plac din cauza felulul în care vorbeşti, al ticurilor verbale, al tonului vocii, al expresiilor faciale, iar lista poate continua. Nu ai cum să schimbi asta, prin urmare aceia nu sunt oamenii cu care tu să-ţi petreci timpul. Astfel, vă faceţi amândurora o favoare.
Convingerile religioase, rasa, orientarea sexuală, convingerile politice sunt alte motive pentru care unele persoane aleg să nu te placă. Nici pe acestea nu le poţi schimba şi nu ai motiv să o faci, din moment ce eşti judecat după criterii atât de superficiale şi care contrazic egalitatea dintre oameni.
Alţi oameni se poate să nu te placă pentru că nu ai suficient de mult succes, nu eşti destul de interesantă, de populară, iar asta trebuie să te înveţe o lecţie importantă şi anume că nu trebuie să-ţi pese de ceea ce cred ceilalţi!
Toate aceste motive sunt unele superficiale, care demonstrează faptul că oamenii judecă după aparenţe, prin prisma propriilor frustrări şi neajunsuri, proiectând propria nefericire asupra celorlalţi.
În cazul în care răneşti pe cineva, intenţionat sau nu, automat acea persoană nu te va simpatiza, iar acest lucru trebuie să ţi-l asumi. Nu este corect să fii la rândul tău ofensată, să te retragi şi să minimalizezi importanţa situaţiei. Chiar dacă acea persoană nu este una importantă pentru tine, din respectul pe care ar trebui să-l ai faţă de oricine trebuie să-ţi repari greşeala.
A avea chiar şi o discuţie scurtă, prin care lămureşti pe cel pe care l-ai rănit că nu ai intenţionat asta şi că îţi pare rău poate face o diferenţă uriaşă. A nu-ţi păsa de ceea ce cred ceilalţi nu se referă la a fi insensibilă, lipsită de respect şi la a nu-ţi asuma greşelile.
Ţi s-a întâmplat vreodată să nu-ţi placă o persoană fără un motiv anume? Pur şi simplu, să nu existe „chimie"? Ei bine, de ce nu poţi să accepţi că şi alte persoane este posibil să nu te placă pe tine, pur şi simplu? Nu este nimeni dator să-şi argumenteze preferinţele, să încerce să schimbe asta, iar tu trebuie să înţelegi că nu poţi fi pe placul tutoror, chiar dacă poate nu ai greşit cu ceva.
Această lecţie importantă este foarte greu de învăţat, mai ales pentru persoanele care au o predispoziţie la a căuta validarea celor din jur, la a face pe plac celorlalţi. Există persoane care se hrănesc cu simpatia celor din jur, iar asta poate fi distructiv. Există însă metode prin care poţi scăpa de această dependenţă de a asculta opiniile celorlalţi şi de a le pune la suflet. Pe măsură ce te maturizezi şi înţelegi că echilibrul interior vine din tine, nu din ceea ce fac ceilalţi în legătură cu tine, îţi va păsa din ce în ce mai puţin de comentariile răutăcioase şi de antipatii.
Fă un exerciţiu şi gândeşte-te la ce anume îţi doreşti pentru copilul tău, în primul rând. Probabil răspunsul este să fie sănătos, să fie cu adevărat fericit, nicidecum să fie plăcut de către ceilalţi, să fie popular, mai presus de orice, nu-i aşa? Prin urmare, de ce tu ai proceda altfel cu propria viaţă?
Acorzi zilnic timp pentru a-ţi învăţa copilul să aibă încredere în el, să se iubească, să trăiască din plin viaţa, să fie ambiţios, însă tu uiţi să pui asta în aplicare. Ar fi foarte uşor ca toată lumea să placă pe toată lumea, să nu existe animozităţi, dar în realitate nu poţi fi pe placul tuturor, iar această „resemnare" este, de fapt, o eliberare.
În momentul în care vei scăpa de această povara vei vedea cum începi să-ţi trăieşti viaţa din plin, la adevăratul tău potenţial.