Încă o superputere a mamelor: pot mirosi, la propriu, stadiul de dezvoltare a copilului și nevoile lui

Studiul a fost publicat săptămâna trecută în „Frontiers in Psychology” și a fost realizat prin colaborarea dintre Departamentul de Tehnologie al „Universității Dresda” (Germania) și o universitate din Polonia. Pentru ca studiul să se poată realiza, s-a apelat la un număr de 164 de mame din Germania. Acestea au fost solicitate să identifice mirosuri diferite, provenite de la bebeluși și de la copii și adolescenți (cu vârsta cuprinsă între 0 și 18 ani, astfel: grupa de vârstă de sub 1 an, grupa 1-3 ani, grupa 4-8 ani, grupa 9-13 ani, 14-18 ani, 18 ani ), mai exact de la cămăși de bumbac și pijamale cu care aceștia au dormit în noaptea de dinaintea experimentului.

„Probele” au fost preluate de la subiecți cu o oră și jumătate înainte de a ajunge la mame. Pentru o acuratețe cât mai bună a acestora, subiecților li s-a interzis, în funcție de vârsta avută, ca înainte cu 1 oră de prelevarea probelor să nu mănânce, să nu bea cafea, să nu fumeze sau să nu se dea cu parfum. De cealaltă parte, mamele care trebuiau să analizeze mirosurile au fost și ele rugate să nu se dea cu parfum înainte de experiment și să poarte mănuși de cauciuc.

Ceea ce s-a urmărit a fost ca mamele să vină în contact cu 6 tipuri de mirosuri, în felul următor: unul dintre mirosuri le aparținea copilului lor, patru dintre mirosuri erau de la un copil/un adolescent necunoscut, iar unul era un miros necunoscut (provenit de la lucruri spălate cu detergent). De asemenea, „proba” provenită de la copilul/adolescentul necunoscut trebuia să fie de același sex cu cel al copilului mamei respective, dar să fie dintr-o altă grupă de vârstă (spre exemplu, dacă propriul copil era trecut de vârsta pubertății, „proba” provenea de la unul ce nu ajunsese la vârsta pubertății etc.).

Experimentul s-a desfășurat astfel: mamele trebuiau să închidă ochii, în timp ce li se punea la nas „proba” (pijamaua sau cămașa de bumbac), ce era așezată cu fața în sus. Mamele miroseau timp de 6 secunde, concentrându-se exclusiv pe miros. Abia după aceea aveau voie să deschidă ochii și să clasifice mirosurile în funcție de intensitate, înregistrată pe o scară ce varia între 0- „deloc plăcut” și 100- „foarte plăcut”. În funcție de mirosurile detectate, mamele aveau „misiunea” de a detecta și stadiul dezvoltării celui/celei de la care provenea „proba”.

După ce au primit mirosurile, s-a sesizat faptul că mamele au reușit să identifice stadiul dezvoltării copiilor/adolescenților cu o acuratețe de aproximativ 64%. De la început s-a stabilit că mirosurile vor fi percepute în funcție de evaluarea mirosului corpului și de stadiul dezvoltării.
Observând modalitatea în care s-au descurcat mamele care au avut în față mirosurile propriului copil și pe cele ale copiilor străini, coordonatoarea studiului a afirmat următoarele:

• Mamele ale căror copii erau la vârsta pubertății au clasificat mirosurile corpului folosind stadiul de dezvoltare al acestora

• Mamele cu copii mai mici s-au ghidat mai mult după informația oferită la nivel perceptual (plăcut sau neplăcut)

• Scorurile cele mai ridicate au fost înregistrate în rândul mamelor cu copii ce nu erau încă aflați la pubertate

• Mirosurile agreabile au fost asociate mai degrabă cu stadiul de prepubertate decât cu acela de postpubertate, chiar dacă acestea proveneau de la copii mai mari

• Mirosurile foarte intense au fost corelate în special cu vârste mai mari ale copiilor, dincolo de pubertate

Înainte de acest studiu, la „Universitatea din Dresda” au mai existat teste menite să identifice reacția mamelor la mirosurile corpurilor copiilor. Acestea s-au bazat însă pe efectuarea de examene RMN, iar rezultatele lor au fost văzute ca fiind similare cu acelea sesizate la alte RMN-uri, prin care s-au urmărit reacțiile mamelor după ce au privit fotografii drăgălașe cu copii.

Concluziile coordonatoarei studiului au fost:
• Clasificările mirosurilor legate de stadiul postpubertate poate fi legată de un fel de mecanism al „detașării”, întrucât copiii devin mai independenți și din ce în ce mai detașați față de grija părintească

• Mirosul corpului copilului influențează legătura afectivă pe care adultul care îl are în grijă o dezvoltă în momentele-cheie în care este necesar să se formeze o legătură puternică, specială

• Simțul olfactiv al mamelor se distinge prin capacitatea de a identifica stadiul dezvoltării în care se află un copil, ceea ce va influența decisiv modul în care evoluează relația mamă-copil de-a lungul timpului

Potrivit celor ce s-au ocupat de studiul menționat, acesta este promițător pentru viitor. Spre exemplu, există posibilitatea să se amelioreze anumite probleme postpartum, legate de dificultatea unor mame de a stabili o legătură afectivă specială cu copilul lor, folosindu-se o „combinație între atingerile pline de afecțiune și stimularea olfactivă”, a precizat coordonatoarea studiului. În același timp, s-a vorbit despre perspectiva de a se lucra în vederea punerii la punct a unui „training olfactiv”, menit să promoveze „componenta tip recompensă” a mirosurilor corporale.

De cealaltă parte, oamenii de știință vorbesc despre limitele studiului prezentat, în contextul în care nu s-au luat în calcul diferiți factori ce influențează mirosurile corpului, precum alimentația sau cultura.

Pentru viitor, coordonatorii studiului au vorbit despre intenția urmăririi „transformărilor individuale într-un studiu longitudinal, ca să se ducă mai departe rezultatele obținute în studiul anterior, astfel încât să se detecteze schimbările ce țin de tranziția spre pubertate și să se observe dacă această tranziție se reflectă și în percepția mirosurilor corpului copilului de către mame”.

Surse: eurekalert.org, frontiersin.org, medicalexpress.com