Prima poză cu băiețelul Ramonei Bădescu

Ramona Bădescu a știut întotdeauna ce vrea de la viață, iar acum a fost convinsă că este momentul să devină mamă. Nimeni nu se aștepta la o asemenea minunăție, însă cu toții suntem bucuroși să o vedem atât de fericită. Revista italiană Diva e Donna a reușit să surprindă una dintre plimbările Ramonei cu cel mic, iar fotografiile sunt atât de frumoase!

Micuțul are deja 4 luni, iar Ramona încearcă să îl protejeze pe cât posibil de ochii presei. Cu toate acestea, am reușit să aruncăm un ochi și mare ne-a fost bucuria să o vedem pe mămică atât de fericită:

„Visul meu dintotdeauna a fost să devin mamă și să am o familie numeroasă (îmi plăcea foarte mult filmul Dallas, familia Ewing). Important e să îți dorești un lucru, dar timpul este relativ, mai devreme sau mai târziu ți se întâmplă dar nu știi când. Eu sunt foarte fatalistă, dar timpul este relativ! Chiar dacă am 50 de ani ca vârstă anagrafică, ca vârstă biologică am vreo 32, aşa cum arată analizele, pentru că nu am făcut niciodată excese şi am avut o viaţă sănătoasă. Eu şi iubitul meu luasem hotărârea ca, în luna ianuarie, să recurgem la fertilizare, dar când m-am dus să încep procedura, cu toate analizele, doctorul meu ginecolog m-a privit cu un surâs enorm şi m-a surprins spunându-mi că eram deja însărcinată în două săptămâni”, a declarat frumoasa actriță.

Sursa foto: ciao.ro

Ramona Bădescu preferă să păstreze viața intimă pentru ea cel mai adesea, însă oferă câteva detalii frumoase legate de tatăl copilului și modalitatea în care s-au cunoscut: „Ne-am cunoscut în cadrul unui eveniment desfăşurat la Roma, iar prima întâlnire a fost dezastruoasă, un eşec, pentru că ţin minte că era vară, el era îmbrăcat într-un costum albastru deschis, care m-a şocat, iar prezenţa şi personalitea lui puternice mi-au lăsat impresia că ar fi un om foarte sigur şi plin de el. Am vorbit atunci, nu mai mult de câteva minute, după care ne-am salutat cordial. Destinul a făcut în aşa fel încât după două zile, în timp ce eram în maşină vorbind cu o prietenă de-a mea la telefon după ce primisem o veste neplăcută, pe partea cealaltă a străzii, într-o altă maşină, să-mi sară în ochi culoarea albastră a unui costum. Era chiar per soana pe care am cunoscut-o la evenimentul respectiv. Am ridicat mâna în semn de salut, el tocmai plecase, dar m-a văzut şi i-a spus şoferului să se întoarcă. A coborât din maşină, a venit la mine şi mi-a spus: „Bădescu, ce faci aici?. În acel moment eram foarte tristă în urma veştii primite şi am rămas surprinsă să aflu că el ştia de această veste tristă. M-a susţinut moral, încet-încet am început să vorbim şi ne-am dat seama că, în spatele unei măşti de formalităţi şi de duritate, există o umanitate specială. L-am văzut apoi cu alţi ochi, dar soarta a vrut ca eu a doua zi să plec în Malta, unde aveam un spectacol şi după aceea am venit acasă, la Bucureşti. De obicei, îndepărtarea stinge un foc mic, dar la noi l-a aprins şi a devenit un incendiu, pentru că faptul că eu eram departe ne-a ajutat să vorbim foarte mult la telefon şi să ne cunoaştem. Aşa încât au urmat trei săptămâni de convorbiri asidue şi acel om dur, plin de el, îmbrăcat într-un costum albastru strident, m-a făcut să mă îndrăgostesc cum nu am mai simţit niciodată iubirea în viaţa mea”.

Surse: cancan.ro, ciao.ro