Drama actriţei Eugenia Şerban: cum a aflat fiul ei că este bolnavă de cancer

Cu mai mulţi ani în urmă, a descoperit că suferă de două tipuri de cancer în urma unui control de rutină. În primul interviu acordat curând după ce câştigase prima luptă cu această boală, a ţinut să precizeze cât de important a fost pentru ea să afle că este vorba despre un cancer în fază incipientă şi că nu mai este atât de speriată de ideea de cancer aşa cum a fost iniţial: "E o boală perfidă, e o boală care te lovește cu zâmbetul pe buze, când deja o simți, nu mai ai cu cine lupta. Eu nu am simțit cancerul. Am avut noroc. L-am descoperit la timp, în fază incipientă. Dar tratamentele sunt dure. Auzi cuvântul cancer în fiecare zi și trebuie să te obișnuiești cu acest cuvânt. Acum și-a pierdut puterea în fața mea. Nu mai are aceeași rezonanță, nu mă mai sperie. Știu că pot să lupt cu el și știu că l-am învins."

În aceeaşi perioadă a explicat că mai greu decât intervenţiile chirurgicale suferite au fost tratamentele ulterioare, radioterapia şi chimioterapia: "...Cel mai greu a fost să accept că voi ramane fără păr. Cred că pentru orice femeie este foarte greu de acceptat. Am tot sperat să nu fie așa, dar la 14 zile după sedința de chimio, a început să cadă.".

Invitată la o emisiune TV, Eugenia Şerban a dezvăluit că a acceptat să sufere 3 intervenţii chirurgicale simultan, ştiind că în general era o persoană sănătoasă.

Luna aceasta, într-un interviu acordat pentru o cunoscută revistă de la noi, actriţa a vorbit despre ce intervenţii chirurgicale urmează să mai suporte: "...Nu sunt atât de complicate, dar sunt operații. Acum nu mă mai gândesc la moarte, doar atunci când am aflat de cancer m-am gândit la ea. Acum mi-am alungat acest gând. Am fost într-un spital din afara Bucureștiului, acolo unde opera chirurgul meu. A fost ok, cu mici rezerve..."

Una dintre cele mai mari provocări legate de boală a fost cum să îi spună fiului ei, Lorans, ce i se întâmplă. Acesta este în vârstă de 27 de ani, mama sa l-a crescut singură, iar acum câţiva ani se mutase în Praga pentru a încerca să-şi construiască o viaţă acolo. S-a întors în ţară în urmă cu 2 ani.

Eugenia Şerban a explicat faptul că şi-a ales cu mare grijă cuvintele pentru a nu-şi speria fiul, mai ales că acesta rămăsese fără tată când avea vârsta de 18 ani: "Mi-a fost greu să-i spun, mi-am ales greu cuvintele și forța ca în fața lui să fiu puternică și să nu-l sperii. Indiferent ce vârstă ar avea, este copilul meu. Un copil care a rămas fără tată de la vârsta de 18 ani. Lui i-a fost teamă, teama de a rămâne și fără mine. Vedeam frica în ochii lui, și atunci trebuia să fiu puternică pentru el. Încercam să nu mă vadă niciodată plângând. Încercam să mă vadă tot timpul râzând și glumind în fața morții. Cred că el mi-a dat cea mai mare forță, el și teama pe care o vedeam în ochii lui că m-ar putea pierde."

Alt moment dificil pentru ea a fost să-i vorbească mamei sale despre boala de care suferă. Într-un interviu, a declarat că aceasta  a fost ultima din familie care a aflat: "Pot să spun așa: mama a aflat foarte târziu. A aflat ultima din familie. Am vrut să o protejez, mult timp nu am vrut să-i spun. Am acceptat la un moment dat, la mult timp după operație, exact când am început chimioterapia, la insistența surorilor mele. Le era teamă să nu cumva să afle din altă parte, să nu cumva să răsune în presă că am această boală nemiloasă. Mama, care citește presa, care stă toată ziua pe internet, care este toată ziua pe Facebook și care citește orice știre despre mine înaintea mea. A fost cel mai greu moment al acestei perioade: să-i spun mamei că sunt operată și că încep chimioterapia. Nu reușeam să-mi găsesc nici măcar cuvintele...".

Actriţa a recunoscut că pe tot parcursul încercării prin care a trecut a avut alături prietenii şi familia: "Și o altă mare bucurie este că am descoperit oameni minunați în această perioadă și că am reușit să fac o mare selecție a oamenilor din jurul meu. Am înțeles cu adevărat acea vorbă reală din bătrâni: „Adevăratul prieten îți este aproape și la bine, și la greu. "Dar mai ales oamenii întâlniți la greu, care te ajută să depășești această perioadă, sunt adevărații prieteni. Familia mi-a fost mai aproape ca niciodată, surorile mele..."

Surse: libertatea.ro, viva.ro, tacataca.prosport.ro