Povestea Alexei: în timp ce îi reproșa că i-a distrus viața, fiindcă este însărcinată, arunca cu cărțile din bibliotecă în ea

Îl iubea sau poate nu. Poate era prea tânără ca să-și dea seama ce înseamnă dragostea cu bune cu rele. Mama o învățase că este un lucru frumos care îți dă aripi iar Alexa așa se simțea acum la cei 21 de ani. El, băiatul de bani gata, ea, fetița evoluată de la țară, pregătită să-și trăiască visul: să devină un om important de care părinții să fie mândri.

Mai avea un an și termina facultatea. Muncea în același timp că nu-i plăcea să ceară de pomană. Tocmai de aceea când mergea acasă la părinți era ca de sărbători. Pentru ei, chiar dacă mai aveau încă un băiat, Alexa era lumina ochilor.

Filip era cu patru ani mai mare decât ea și îi plăcea să-și trăiască viața. Așa l-a cunoscut pe el. Bărbatul care avea să-i schimbe cursul vieții pentru totdeauna. Nu era genul care să accepte compromisuri. Visa și el să devină important, în felul lui, poate așa va reusi să audă o vorbă bună de la tatăl său. Tatăl lui Filip nu era prea mulțumit de el. Îi oferise cam mult până acum iar rezultatele nu se vedeau. Mereu în discuțiile aprinse dintre ei rămâneau lucruri nespuse dar simțite cu mare intensitate. Asistase chiar și Alexa la una dintre ele...era în perioada în care Filip o prezentase drept fata cu care are o relație serioasă și gânduri mari.

Reacția părinților nu a fost cea așteptată. Nu avea ce să caute o fată modestă...chiar și cu studii bune, în familia lor. Alexa a înțeles mesajul dar îl iubea prea mult pe Filip ca să vadă realitatea. De la cearta cu tatăl său, Filip parcă înnebunise. Era extrem de insistent, dorea să petreacă tot timpul împreună, îi propunea ieșiri luxoase pe care ea le agrea mai mult din complezență. Nu era obișnuită cu stilul acesta de viață. În fond, poate și el o iubea. Apoi a început să o schimbe.

"Nu-mi place culoarea părului, parcă ți-ar sta mai bine roșcată și părul puțin mai scurt. Prea arăți a țărăncuță cu părul ăsta lung și buclat."

O fată isteață ca ea merita un look mai profesionist. Cum să nu facă o schimbare?

Schimbarea s-a produs. Acum avea părul așa cum dorea Filip. Erau împreună de aproape un an, el se afișa cu ea peste tot, la toate întâlnirile simandicoase cu prietenii lui, plini de bani, dar extrem de superficiali. Chiar așa erau, uneori glumeau amândoi seara la un vin pe seama ipocriziei lui X sau Y.

După o vreme munca ei la birou a dat roade. A fost promovată și i s-a propus un job în afara țării. Era visul ei de o viață, abia aștepta să-i dea vestea lui Filip și părinților ei. Doar că Filip a reacționat extrem de exagerat la veste. A început să țipe și să trântească lucruri în jur. Cum să plece? Cum adică full time job în afara țării la vârsta asta? Sigur nu e țeapă? Sigur nu îl minte? Tocmai acum și-a găsit să plece când el se află în negocieri pentru o mega afacere cu niște investitori! Când dorea să-i propună Alexei să deschidă o firmă pe care să o dezvolte împreună.

Cum să se mai bucure? Acum trăia un sentiment de vină. Nu putea să-l lase pe Filip așa...când avea atât de multă nevoie de ea...de mintea ei făcută parcă pentru afaceri. Ce dacă țipase și o trântise cu spatele de ușă acum 10 minute. Important este că și-a cerut scuze când i-a reamintit că un bărbat adevărat nu se comportă așa cu o femeie.

Gândul că până și părinții ei vor dezaproba plecarea din țară a fost argumentul suprem să refuze oferta. Acum era pregătită să demisioneze și să treacă la afaceri alături de Filip. Deja făcuse un plan de business, au ales numele firmei și căutau spațiu de birou. Pentru că el nu avea banii pregătiți, a plătit ea contabila pentru demersurile legate de firmă.

Atunci când a anunțat la birou că demisionează, colegul ei Florin, a luat-o deoparte și i-a spus că face o mare greșeală.

Ai grijă că Filip nu e ceea ce pare! E crai și știe tot orașul asta, știi și tu, dar nu o recunoști. Se va plictisi cândva și e păcat să renunți la atât de multe lucruri pentru el. Lucruri pentru care tu ai sacrificat multe. Crezi că merită?

A plecat totuși. Discuția cu Florin i-a rămas în minte timp de o săptămână. Era mai atentă la detalii acum. Filip se plângea de bani aproape tot timpul, ba că trebuie să-i intre pe cont și nu au intrat, ba că se certase cu tatăl său din nou, ba că se simte chestionat și limitat.

Întâlnirile lor nu mai aveau farmec. Capacul la oală a fost pus atunci când de ziua lui a făcut o criză de nervi fiindcă primise de la ea un ceas Tissot și nu un Longines. Ea adunase banii pentru ceas de aproape un an, cu toate acestea el se simțea trădat. Drept răsplată a ignorat-o pe toată perioada aniversării, ca și cum nu ar fi existat, apoi a început să flirteze cu o tipă fără jenă.

O recunoscuse, era din cercul lor de prieteni. Sigur dorea să-i facă în ciudă, dar în sinea ei își spunea că îi leagă mult prea multe lucruri încât el să se coboare la acest nivel. Spre seară când au plecat invitații spera să rămână împreună dar Filip i-a spus scurt și la obiect că trebuie să treacă pe la părinții lui singur.

Evident că nu s-a întors. La telefon nu răspundea și era umilitor să-i mai lase mesaje la infinit. A doua zi trebuia să se vadă cu el pentru a pregăti întâlnirea cu investitorii. Filip nu a venit. Alexa a decis să plece de la locul întâlnirii pentru a respecta programarea de la ginecolog.

Vestea că este însărcinată în luna a patra a lovit-o în moalele capului. Nu putea fi adevărat! Fusese atentă, nu își dorea un copil acum, mai avea multe de realizat, nu de trăit, de realizat.

Ce o să le spună părinților, lui Filip? Nu-și mai amintește drumul până acasă. Știe doar că l-a sunat că trebuie să vorbească urgent. El a venit mai nervos ca oricând, prefăcându-se că a uitat complet de întâlnirea cu investitorii. Credea că despre asta e vorba. Atunci când Alexa i-a dat vestea, răspunsul lui a fost o palmă. S-a trezit pe jos în timp ce el cu fața schimonosită îi spunea printre dinți să-și revină odată, să lase teatrul ieftin.

Când a încercat să se ridice pierdută a mai primit o palmă și peste celălalt obraz. De data asta nu a leșinat. A reușit să vadă cum lucrurile ei zburau prin casă în toate direcțiile. Filip nu se mai putea controla.

În timp ce îi reproșa că i-a distrus viața, fiindcă îi pune în brațe un copil, arunca cu cărțile din bibliotecă în ea. Dar nu mai conta, era un sfârșit pe care îl intuise, dar pe care nu a avut puterea să-l accepte.

În ciuda amenințărilor primite de la el a luat decizia curajoasă de a merge mai departe singură. Poate era un semn că viața ei trebuie să fie altfel. Chiar dacă asta însemna să fie și mamă și tată. Alexa a decis să păstreze copilul. Își dorește să-l crească liber de prejudecăți, sincer, asumat și fără teamă.

A devenit proiectul ei cel mai drag la care va munci tot restul vieții. Nu a fost genul de femeie care schimbă iubirea pe bani și putere. Alte colege ar fi tras-o de mânecă și i-ar fi spus: Proasto, de ce nu profiți de el! O merită cu vârf și îndesat! Măcar dă-i o lecție!

Lecțiile sunt de prisos iar Alexa știe după tot ceea ce a trăit că iubirea nu trebuie să fie într-un fel sau altul. Ce mai putea să ceară după tot ce a primit? Da, poate i-ar fi adus puțină notorietate însă prețul libertății și demnității ei era mai important.

Au trecut aproape zece ani de la nașterea lui Andrei. Zece ani de când își crește copilul singură fără a cere nimic. Chiar și acum spune că timpul nu vindecă rănile, doar le atenuează. Crede în sinceritate și transmite asta cu timiditatea și simplitatea unei femei care și-a trăit viața dintr-o răsuflare.

"Mi-e greu și nu pot spune că mi-a fost ușor. Nu sugerez niciunei femei să îndure palme, pumni și cuvinte grele, sperând că a doua zi nu vor urma altele. Dacă nu vor să o facă pentru ele, să se gândească la copiii lor, la ceea ce le transmit ca femei și mame."

Buna. Sunt Mariana și te invit să mă citești pe blogul meu. www.positivemotherwordpress.com. Am atâtea să îți spun. Pentru că nu există o rețetă magică pentru a fi o femeie împlinită, o mamă bună sau pentru a fi un părinte bun. Începe cu dialogul cu copiii noștri, comunicarea între noi ca părinți, este de neînlocuit, cu răbdare și înțelegere. Construiți prin povești frumoase care vă leagă pentru totdeauna. Părinți împliniți! Copii fericiți!