Interviu cu două mame polițist: Respiră! Viața reală este cea vazută prin ochii copilului tău!

1. Care sunt principalele provocări cu care se confruntă o mamă care lucrează în Poliție?

Ramona Dabija: Provocările unei mame cred că sunt aceleași, indiferent de profesie. Important este să găsești acel echilibru, astfel încât atât tu ca femeie, mamă, cât și copilul tău, familia ta, precum și cei cu care interacționezi (colegi, parteneri) să formați o echipă, în care fiecare să primească atenția cuvenită și nimeni să nu fie neglijat. 

Grațiela Văduva: Când lucrezi în Poliție, timpul nu-ți mai aparține ție, ci comunității pe care o deservești. Poți fi chemat la serviciu la orice oră, poți fi trimis oriunde în țară sau în afara țării. Și atunci se pune problema "Cu cine las copilul?".
O altă provocare este modul în care îți dozezi tonul vocii: ceea ce pentru o mamă civil poate fi doar fermitate, pentru o mamă polițist este interpretat ca ordin, mai ales de către un copil adolescent.

2. Cum reușiți să vă organizați programul zilnic pentru a face față atât îndatoririlor profesionale, cât și celor de mamă?

Ramona Dabija: Cred că secretul este flexibilitate și adaptare. Fiecare zi are niște repere: merg la serviciu, duc copilul la școală, avem programări extra, dar acestea se pot schimba, din anumite cauze. Există un proverb: "Nu aduce anul ce aduce ceasul". Și atunci, când imprevizibilul intervine, cel mai bine este să privești cu optimism și să te adaptezi la realitate, cu gandul că oricum trebuie să faci tot ceea ce ți-ai propus, dar poate trebuie să adopți o altă abordare. 

Grațiela Văduva: Mulți ani am avut două programe, fiecare de câte 8 ore: unul la serviciu și altul acasă. De cele mai multe ori, programul meu se prelungea până la ora 23,00-24,00 atunci când terminam de făcut temele cu copilul. Deși nu-i făceam eu temele, lucram în paralel exercițiile la matematică și ne confruntam apoi rezultatele.

3. Cum este privită în Poliție o mamă? Are mai multă sau mai puțină autoritate? Primește ajutor din partea colegilor?

Ramona Dabija: Cand am intrat în Poliție, acum 18 ani, am învățat că munca în acestă instituție trebuie să se bazeze pe respect și profesionalism și continui să cred că acestea sunt cele 2 repere ale meseriei de polițist. Bineînțeles că, în cadrul echipei ne cunoaștem familiile, știm când unul dintre colegi a avut o "noapte alba" din cauza celui mic sau că băiețelul unui coleg a luat la facultate. Ne bucurăm și suferim unii alături de ceilalți. Dar nu ne împărțim în părinți și nepărinți sau mame și tați. 

Grațiela Văduva: În Poliție o mamă este înainte de toate "polițist". În cultura organizațională nu prea contează că ești femeie sau bărbat, la "drepturi egale, responsabilitățile sunt egale". Aceasta nu înseamnă că nu există înțelegere, există și din partea șefilor și din partea colegilor, important este să păstrezi măsura bunului-simț, să nu depășești o limită.

4. Ați primit vreodată întrebări cu privire la activitatea profesională din partea copilului? Cum ați răspuns la ele?

Ramona Dabija: Bineînțeles. I-am dat explicațiile pe care le-a solicitat, adaptate varstei lui. 

Grațiela Văduva: De multe ori copilul meu a participat la activități, spre exemplu la campaniile desfășurate în școli. Și pentru mine a fost o provocare să merg în școala lui, pentru că de profesionalismul pe care-l manifestam eu depindea și imaginea copilului meu. M-a văzut și în activitățile desfășurate în comunitate. Ceea ce a remarcat a fost plăcerea cu care eu și echipa mea lucram și a înțeles că cel mai bun serviciu este cel în care munca ți se pare o joacă și nu o corvoadă.

5. Cum procedați dacă intervine o urgență în activitatea profesională cât timp sunteți acasă? Ați luat vreodată copilul la locul de muncă?

Ramona Dabija: Cred că este important ca familia să cunoască care sunt "riscurile "meseriei și, implicit, apariția acestor urgențe. Copilul meu înțelege că există zile când mami trebuie să plece la serviciu, chiar dacă era ziua liberă, pentru că cineva, undeva are nevoie de sprijin.

Grațiela Văduva: De multe ori am chemat bona în miez de noapte să stea cu copilul, pentru că aveam "alarmă". Am remarcat însă faptul că fiul meu era mândru că mama este chemată, deci este utilă și, poate, gândea el, de neînlocuit. Da, l-am luat și la mine la serviciu, și când era mic și când a devenit mai mare. Astăzi îl chem pentru că are ca hobby fotografia și vrea să facă acest lucru ca voluntar în proiectul "Gândirefresh".

6. Și-a dorit vreodată copilul să vă calce pe urme, să aibă aceeași meserie? L-ați încurajat? Explicați, vă rog.

Ramona Dabija: Băiețelul meu are 6 ani, este vârsta la care in fiecare zi își dorește altceva. Datoria mea este să fiu alături de el și să-l încurajez să descopere ce este mai bun pentru el.

Grațiela Văduva: Nu cred că și-a dorit să fie polițist. A ales medicina civilă, pentru mai multă libertate de gândire și de mișcare.

7. Ați trecut vreodată printr-un moment amuzant cu privire la viața de mamă de când lucrați în Poliție? Ne puteți povesti?

Ramona Dabija: Un moment amuzant s-a petrecut la grădiniță. Una dintre doamnele de acolo le spunea copiilor că dacă nu sunt cuminți cheamă Poliția, iar băiețelul meu i-a asigurat că mama lui este Poliția deci nu au de ce să se teamă. 

Grațiela Văduva: Moment amuzant? Mai degrabă aproape tragic. Am adormit pe o saltea, pe apă, la Mamaia. Și, adormită cum eram, am auzit, dintre toate glasurile care se îmbinau, pe cel al copilului meu (deși mă aflam la circa 50 de metri de el) spunând: "Tati, mami a trecut de geamandură!". Atunci, copilul meu a fost un înger care mi-a salvat viața. Astăzi privesc cu umor întâmplarea, atunci a fost foarte greu să fii la un pas de moarte și să ai pe lângă tine cetățeni (pe hidrobiciclete) care să refuze să te ajute, știind că ești în pericol. Deși am primit o lecție nedreaptă de la ceilalți, eu am continuat să ajut.

8. Cum considerați că vă ajută competențele profesionale în viața de mamă? Dar cele de mamă în viața profesională?

Ramona Dabija: Foarte mult. Ca polițist poți gestiona mai bine cazuri în care sunt implicați copii, poți comunica mai bine cu ei, iar ca mama, profesia îți dă un plus de experiență, te învață să previi apariția unei situații. 

Grațiela Văduva: Lucrez de 21 de ani în domeniul Prevenirii și tot de atâția ani lucrez cu copiii, de la preșcolari la liceeni. Ce am învățat de la ei am încercat să aplic și acasă, în comunicarea cu copilul și, mai târziu, cu adolescentul meu și cu ceea ce am învățat acasă am reușit adeseori să deschid ușile sufletului copiilor din școli, să-i fac să comunice, să-și împărtășească experiențele frumoase sau mai puțin frumoase. De fiecare dată când am făcut un mesaj pentru copii m-am gândit dacă al meu l-ar înțelege și chiar l-am pretestat cu el.

9. Povestiți-ne puțin despre copil. Cum îl puteți descrie? Ce activități îi fac plăcere?

Ramona Dabija: Copilul meu este cel mai prețios cadou pe care-l puteam primi. Este un băiețel perfect, care îmi reamintește în fiecare zi cât de simplă și frumoasă este viața. Adoră să faca lego, sa vizionam filme la cinematograf si sa exploram lumea. 

Grațiela Văduva: Copilul meu? Un copil curios, inovativ, care niciodată nu stătea locului. Un copil poate prea curajos, de unde îngrijorarea mea continuă să nu pățească ceva rău. Un copil căruia îi place armonia, înțelegerea, care urăște cearta și tonul ridicat. Iubirea pentru frumos și-o exprimă în fotografiile pe care le face, cel mai mult plăcându-i portretele, deci oamenii surprinși în ipostaze de viață.  Anul acesta a intrat la Medicină Generală, printre primii, la buget și va avea și bursă. Întotdeauna a fost un copil muncitor, serios, care a dorit să facă performanță. Își dorește să fie neurochirurg și știu că va fi cel mai bun cu putință. Un copil cu principii solide, care-i respectă pe ceilalți.

10. Care sunt cele mai frumoase amintiri din viața de mamă?

Ramona Dabija: Cred ca fiecare zi care a trecut de când s-a născut este o amintire frumoasa: ziua în care l-am ținut prima dată în brațe, primul dințișor, prima băiță, prima căzătură din pat (acum este o amintire frumoasă, dar atunci tremuram toată), prima zi de grădiniță, serbările de la grădi, prima lecție de înot, vacanțele, prima zi de școală.

Grațiela Văduva: În primele lui zile de viață am reușit să țin un jurnal pe care i l-am arătat mai apoi, când a devenit adolescent. Ne-am amuzat împreună pentru faptul că, blond fiind, a avut întotdeauna probleme cu deficitul de calciu, iar pe doctorul care l-a adus pe lume îl chema chiar Calciu, apoi în jurnal menționam, între orele 17,00-19,00 -"ore de chinuit mămici", programul menținându-se atunci când, venind de la serviciu, încercam să-l iau la teme și refuza cu îndârjire. Amintiri frumoase am din vacanțe, când pictam împreună pe balcon, dar și din timpul anului școlar, când era întotdeauna primul sau din timpul olimpiadelor de biologie când reușea întotdeauna să ia premii, avea o logică specială a lui și mă simțeam tare mândră de el.

11. Dar din viața profesională?

Ramona Dabija: Prima zi de serviciu, care a început la ora 5.00.

Grațiela Văduva: Îmi place atât de mult ceea ce fac încât fiecare zi este o minune, când pot crea lucruri noi, când simt încântarea pe chipurile copiilor și mulțumirea din scrisorile și din glasurile părinților și cadrelor didactice. Frumos este faptul că nu numai activitățile în care particip direct îmi dau această mulțumire, ci eu mă încarc cu toată recunoștința pe care oamenii o revarsă asupra colegilor mei, fiecare dintre ei fiind un izvor de respect și comunicare pozitivă în comunitate.

12. Care sunt principiile după care vă ghidați în meseria de mamă?

Ramona Dabija: Nu știu dacă chiar sunt niște principii după care mă ghidez. Este important ca eu sa fiu un exemplu cat mai bun pentru copilul meu din toate punctele de vedere.

Grațiela Văduva: Îmi place să cred că cred că sunt o mamă ca toate celelalte, pun copilul mai presus de grijile și interesele mele, principiul iubirii necondiționate este cel care-mi ghidează viața și acasă și în societate. Iubesc oamenii și viața. Sunt un om corect, cinstit și am încercat ca aceleași valori să i le transmit și copilului meu.

13. Ce sfaturi doriți să transmiteți altor mame puternice, cu o viață profesională activă?

Ramona Dabija: Respirați! Viața reală este cea vazută prin ochii copilului tău!

Grațiela Văduva: Urmați-vă visul, dezvoltați-vă continuu pentru că puterea exemplului vostru va fi mai mare chiar decât forța anturajului copilului vostru. Important este ca fiul sau fiica dvs. să fie prezent/prezentă la devenirea dvs., să-l includeți în planurile dvs., în vacanțe, în ora aceea de masă când puteți să-i dați un telefon și să-i spuneți cât de drag vă este.