De ce am un singur copil? Nu este treaba ta!

A aduce pe lume un copil este o mare responsabilitate și din acestă cauză unii adulți decid să se oprească asupra unui singur copil. Din păcate, cei din jur privesc această decizie ca pe o dovadă de egoism din partea părintelui și de răsfăț pentru copil. O mamă pe nume Erika Ebsworth-Goold spulberă acest mit și susține că are un singur copil pentru că așa a ales și că nu trebuie să dea explicații nimănui pentru decizia luată, dar asigură pe toți cei interesați că are un motiv foarte bine întemeiat.

„Am fost diagnosticată cu un sindrom care îmi poate pune viața în pericol”

„Ce copil răsfățat, este bulgărașul tău de aur! Sigur nu mai vrei să-i aduci pe lume un frățior sau o surioară?” Acestea sunt doar câteva dintre lucrurile pe care mămica susține că le-a auzit foarte des, fiind judecată de cei din jur pentru decizia ei de a-și întregi familia cu un singur copil. În plus, în timpul sarcinii a fost diagnosticată cu sindromul Hellp, care este asociat cu deteriorarea fetală și maternă progresivă și rapidă, cu internarea pacientei în spital și stări generale de rău. Acesta este, după spusele mamei, motivul principal pentru care nu își mai dorește un alt copil.

„Am avut grijă ca, atât eu cât și soțul meu să avem o carieră strălucită înainte de a aduce pe lume un nou membru în familie. Și după o căsnicie de cinci ani am aflat că sunt însărcinată și eram amândoi în culmea fericirii. Eram exaltată și speriată în același timp de transformările prin care trecea corpul meu. Au apărut grețurile, poftele, dar în al doilea trimestru de sarcină, parcă după orice înghițitură de apă mă umflam ca un balon, dar fiindcă toate testele de sânge ieșeau normale, doctorul meu nu s-a îngrijorat.

Dar mama, care este asistentă medicală, știa că ceva nu este în regulă și datorită ei am fost diagnosticată cu sindromul Hellp. Această afecțiune este foarte periculoasă în sarcină și uneori fatală, ducând la complicații precum hemoragii, crize și insifuciență hepatică. Iar singurul remediu aducerea pe lume a copilului”, mărturisește Erika.

De ce mamele cu un singur copil sunt cele mai fericite

„Am avut o naștere terifiantă”

„Trombocitele din sângele meu erau periculos de scăzute, iar o injecție în coloană mi-ar fi putut provoca hemoragie și paralizia coloanei vertebrale. Deci nu am putut apela la anestezie epidurală. Știu doar că după 15 ore m-am trezit, iar băiețelul meu deja venise pe lume. Abia după naștere mi-am dat seama prin ce experiență terifiantă am trecut.

În fiecare zi sunt recunoscătoare Divinității pentru că am reușit să nasc la termen un băiețel perfect sănătos, fără probleme. Medicul m-a avertizat că la următoarea sarcină aș fi putut suferi de complicații mai grave din cauza sindromului Hellp și acesta este un risc pe care atât eu, cât și soțul meu nu am vrut să ni-l asumăm”, susține femeia.

Părinții răspund mai sincer ca niciodată: care sunt avantajele de a avea un singur copil?

„Copilul meu nu își dorește frați sau surori”

Erika susține că, pe măsură ce copilul a crescut și a înțeles prin ce a trecut mama pentru a-l aduce pe lume, a acceptat faptul că va rămâne copil unic la părinți și nu își exprimă niciodată regretul că nu va avea frați sau surori. La câțiva ani după ce a născutm femeia a trebuit să răspund întrebărilor celor din jur, nedumeriți de ce nu mai rămâne însărcinată.

„Uneori le spun adevăratul motiv pentru care nu mai pot aduce pe lume un copil și pentru care am ales să nu îmi risc viața cu o altă sarcină. Alteori le spun că și această sarcină a fost suficient de periculoasă, încât puteqm să îmi pierd viața. De obicei, conversația se termină aici. Este greu să crești copii, dar este și mai greu să faci față întrebărilor indiscrete ale celor din jur. Haideți să fim cu toții puțin mai empatici și să evităm întrebările irelevante, invazive și indiscrete despre alegeri care nu ne aparțin”, sfătuiește curajoasa mamă.

Într-adevăr este alegerea fiecărui părinte în parte asupra numărului de copii pe care îi aduce pe lume, felului în care îi crește, educației pe care le-o oferă. Empatia și bunul simț ar trebui să ne împiedice să punem întrebări atât de indiscrete pentru că nimeni nu știe prin ce suferințe a trecut respectiva persoană chiar și pentru a duce o sarcină la bun sfârșit.