Ce mă enervează la părinţi pe plajă

Sunt una dintre persoanele care nu ar putea trăi dacă nu ar vedea marea o vară. Pur şi simplu, am o nevoie incontrolabilă, viscerală de a merge la plajă an de an, cât de mult se poate. Nu fac nimic deosebit, doar stau pe un şezlong, ascult şi privesc marea, îmi las gândurile să zboare pe aripile pescăruşilor, las briza mării să îmi încurce părul, nisipul să se lipească de toată pielea şi mă relaxez, ca şi cum nimic altceva nu ar mai exista în lumea asta. Evident, până când o familie sau mai multe, însoţite de copiii din dotare, se decid să îmi invadeze spaţiul şi liniştea.

Lipsa de atenţie

Am prieteni care sunt părinţi şi am logică, deci ştiu că şi părinţii au nevoie de vacanţă, însă nu cred că atunci când mergi cu copilul pe plajă este cel mai bun moment să îţi deconectezi creierul de la statutul de părinte şi să nu mai fii atent la propriul copil. Zilele trecute, pe un şezlong din apropiere, era o familie cu doi copii: o fetiţă de vreo 4 anişori şi un băieţel care abia învăţa să meargă. Părinţii s-au dezbrăcat, au dezbrăcat copii şi s-au aşezat comod pe şezlonguri. La un moment dat, tatăl îşi aminteşte că nu a dat copiii cu cremă de protecţie solară pentru că o vede pe mama copiilor cum îşi aplica din belşug produsul respectiv. Repet: mama îşi dădea cu cremă pentru protecţie. Tatăl dă copiii cu cremă şi se aşează iarăşi pe şezlong. Acesta a fost singurul moment în care unul dintre ei a acordat vreo atenţie celor mici. După o vreme în care cei mici s-au jucat în nisip, mi-a atras atenţia faptul că fetiţa îi băga nisip în gură frăţiorului ei. Părinţii citeau. Le-am atras atenţia, gândindu-mă că poate nu observă, moment în care tatăl i-a spus în treacăt fetiţei: "Nu îi mai da nisip să mănânce." şi şi-a continuat lectura.

Fetiţa s-a oprit 30 de secunde, apoi a continuat. După o oră, fetiţa era pe malul mării, singură, fără colac sau aripioare, intra în apă. Când apa i-a depăşit talia, prietena mea a decis să o scoată din apă şi să o returneze părinţilor care citeau pe şezlonguri şi nici nu observaseră că fetiţa nu mai era lângă ei. Reacţia lor a fost nepreţuită: "păi... unde era? măi, copilă, nu mai pleca de aici!" Să vă mai spun şi câţi copiii se plimbă pierduţi pe plajă, plângând până intră în convulsii pentru că s-au pierdut de părinţi?

Sfat de la un ne-părinte: Sunteţi părinţi? Asumaţi-vă responsabilitatea! Copiii au nevoie de atenţie şi în vacanţă şi, mai ales, de supraveghere! Pentru un copil mic, plaja şi marea pot reprezenta pericole uriaşe!

Lipsa de bun simţ

Problema bunului simţ mi se pare din ce în ce mai gravă peste tot, însă în vacanţă, pe plajă, pare că şi-a găsit căminul mult iubit. Iar părinţii, cei de la care am aşteptări mai mari pentru că de ei depinde educaţia şi viitorul copiilor, pentru că ei sunt primele modele ale micilor oameni în plină devenire, mă dezamăgesc din ce în ce mai tare. Şi pentru că sunt multe dovezi ale lipsei de bun simţ, vă ofer o scurtă listă:
- părinţii care mănâncă sau/şi îşi hrănesc copiii şi aruncă resturile lângă şezlonguri, deşi coşurile de gunoi sunt aproape.
- părinţi care lasă pamperşi plini lângă sau sub şezlong.
- părinţi care îşi lasă copiii să urineze pe şezlongul cu saltea.
- părinţi care îşi duc copiii în mare să îşi facă nevoile (nu numai pipi) sau fac o gropiţă în nisip şi apoi acoperă caca cu nisip (văzut personal în Mamaia, anul trecut).
- părinţi care permit copiilor să se urce pe şezlongurile altora, să ia obiectele altora (nu numai jucăriile altor copii), să îşi întindă jucăriile lângă şi sub şezlongurile altor turişti, astfel încât aceştia să nu mai aibă nici linişte, dar nici pe unde să se ridice de pe şezlong.
- părinţi care permit copiilor să arunce cu nisip în capul turiştilor care stau pe şezlonguri şi se şi amuză, sau care îşi îndeamnă progeniturile să ude cu pistoalele cu apă slipul doamnelor pe care nu le cunosc, pentru că "ia udă mamă fata aia, că prea merge cu nasul pe sus, cre'că e o fiţoasă de-aia de merge în cluburi şi crede că e cea mai frumoasă".
- părinţii care nu mai au nicio limită de limbaj în prezenţa propriilor copii şi le denumesc organele genitale folosind cuvinte din argoul de mahala: "ia uite ce ... mare are băiatul meu, ca ta-su" sau "lasă mamă, îţi pui costum de baie când îţi creşte păr la ..." Şi nu, nu erau cetăţeni de care credeţi voi...

Sfat de la un ne-părinte: Plaja este murdară pentru că noi o murdărim. Iar personalul care se ocupă de şezlonguri face curat după noi toţi, dar chiar trebuie să ne lăsăm mizeria pe plajă? Putem fi civilizaţi oricât de greu ar fi să educi un copil. Pentru că civilizaţia se învaţă, iar copiii fac ce văd la părinţi.

Părinţii cicălitori

Sigur că părinţii cicălitori sunt peste tot şi în general nu prea am nimic împotriva lor. Nu este problema mea cât de mult îşi ţin copiii "sub papuc". Însă uneori îmi este milă de copiii care nu se pot juca pentru că mama stă cu gura pe ei: nu duce mâna la gură, pune întâi cu găletuşa galbenă, adună scoici de toate culorile, lasă slipul, vino aici, du-te încolo, nu pune alge pe castel că put, nu mai râde că ţi se lipeşte nisip de dinţi (pe bune!), nu te urca pe şezlong că eşti plin de nisip, vino să te şterg, vino să te spăl, scoate papucii, pune papucii, lasă colacul acolo nu dincolo, scoate aripioarele, mai sus, mai jos, mai la stânga, mai la dreapta, de ce vorbeşti cu fetiţa aia că e murdară... V-am obosit? Imaginaţi-vă la plajă cu cineva urlând continuu aceste replici deasupra capului, sau imaginaţi-vă copilul la care se urlă toate acestea de către o mamă care stă în picioare, cu ochii pe voi, fără să se bucure sau să vă lase să vă bucuraţi de ceva, orice, fie măcar de linişte... Ştiu, copiii trebuie educaţi şi supravegheaţi pentru a nu ajunge în primele două categorii de părinţi pe care tocmai i-am criticat mai sus, dar... Sunt lucruri importante şi lucruri care nu sunt importante.

Întrebare de la un ne-părinte: Serios vorbind: de ce un castel de nisip trebuie decorat cum vrea mama? De ce scoicile colecţionate trebuie să fie multicolore şi nu pot fi doar albe?

Sunt rea, ştiu. Şi nu înţeleg toate aceste comportamente pentru că nu am copii încă. De aceea vă rog pe voi, dragi părinţi, să mă luminaţi: ce se întâmplă cu voi pe plajă?