Alina Stoica, terapeut nutriționist, a oferit următoarele informații la evenimentul Qbebe, Școala Părinților Responsabili:
Cum gestionăm mofturile copiilor?
Și eu în calitate de mamă a trei copii, dar și colegii mei sau la cabinet întâlnesc mulți mofturoși sau care refuză mâncarea, iar părinții și bunicii nu vin întotdeauna cu soluții sănătoase în întâmpinarea lor. Vom face o scurtă introducere în ce înseamnă nutriția și cât de importantă este în dezvoltarea firească a unui copil. Există câțiva termeni generali, dar care sunt interpretați greșit în România, respectiv ce înseamnă alimentul, nutriționistul și nutriția.
Nutriționistul este deseori asociat cu un contabil, care măsoară, cântărește și listează programe de nutriție, mai mult sau mai puțin adaptate nevoilor pacienților. În realitate este cel care ar trebui să supravegheze pe orice pacient, indiferent de vârsta pe care o are, din viața intrauterină până la adânci bătrâneți pe acest parcurs al sănătății, astfel încât să regăsească în aliment un rol terapeutic, de vindecare, de prevenție. Vom afla cât de importante sunt campanile de prevenție realizate la nivel individual.
Alimentele ar trebui privite în primul rând prin rolul pe care îl au, atât de medicament sau de otravă, dacă ne referim la alimentele procesate sau cu un conținut mare de grăsimi, sare și zahăr. Din păcate, alimentele, încă de când începem diversificarea, sunt privite cu titlu economic - care este utilitatea, randamentul și eficiența. uităm să intrăm într-o stare armonie cu mâncarea, să ne bucurăm de ceea ce au copiii noștri în farfurie și calculăm tot timpul, intrăm într-o competiție cu mămicile din parc, cu numărul de lingurițe, cu bolul gol sau nu. Observ astfel o primă greșeală în rândul părinților sau al bunicilor și bonelor - această tentație de a măsura, de a cântări mâncarea și de a se bucura de un bol gol, chiar dacă în jurul copilului sunt spectacole de teatru și fiecare membru al familiei devine un animator de circ. Ne bucurăm de un bol gol, dar alimentăm inconștient un mod de a mânca.
În momentul în care un copil nu este conștient de ceea ce mănâncă și nu simte gustul, textura, mirosul, nu știe ce conține acea mâncare, chiar dacă vi se pare nefiresc să povestiți despre ce este în farfuria sa, asimilează mai puțin din nutrienții pe care i-ar putea furniza alimentele în mod firesc. Este mult mai important să alimentăm un comportament de nutriție firesc, să mănânce o cantitate mai mică, decât să alimentăm un mod inconștient de a mânca, care se regăsește și la nivel de adult. Sunt foarte mulți adulți care au dobândit acest comportament de a mânca inconștient încă din copilărie și îi vedem mâncând între două semafoare, în viteză după o întâlnire, uitându-se la televizor sau scriind două mail-uri - este un mod inconștient de a mânca. Și astfel nu atribuim alimentului rolul potrivit pe care îl are.
Mai apare o tentație mare, aceea de a cântări copilul seară de seară, eventual înainte și după fiecare alăptare, dar este o capcană întinsă mamelor și am trecut prin aceste roluri asumate cu fiecare copil în perioada de alăptare și este mult mai important să vă gândiți la relaxarea pe care o transmiteți copilului în timp ce îl alăptați decât la numărul de mililitri de lapte pe care îl furnizați. Această armonie, care se transmite de la mamă la copil este de fapt și baza armoniei minte, trup și suflet. Noi de multe ori hrănim numai trupul, dar este foarte important să vedem cum hrănim și sufletul copilului, ceea ce se face încă din viața intrauterină.
În România nu există campanii de prevenție, din păcate nici în rândul copiilor și nici în cel al adulților și este foarte important să gândiți acasă, dumneavoastră, cu informațiile pe care le aveți, să vedeți ce puteți face pentru a putea preveni orice afecțiune, orice patologie, orice dezechilibru prin alimentele care au într-adevăr rol benefic.
Mituri în alimentație demontate
Am întâlnit foarte multe mituri în alimentația bebelușilor pornind de la autodiversificare, până la un program fix al meselor inclusiv în timpul nopții. Este important să știm că la vârsta de 6-7 luni până la un an și chiar la 5-6 ani copiii nu au un filtru propriu și nu au nici noțiuni de medicină să vadă ce li se potrivește. Iar această libertate indusă copiilor poate fi tradusă mai departe la vârsta de adolescent printr-o libertate manifestată prin tendințe de a consuma cu precădere alimente mai dulci, alimente sărate, alimente procesate, pentru că tot libertate va fi și atunci. Până la a utiliza în mod inconștient gadgeturile de care devin dependenți și trăiesc astfel într-o lume virtuală. Sunt foarte mulți adolescenți care încep să se drogheze și dacă dăm timpul înapoi au avut dependențe foarte mari încă din copilăria precoce. Pornim de la dependența de zahăr, de făină, de băuturi carbogazoase, de telefon, tabletă și laptop, urmând apoi dependențe mult mai agresive. Deci este foarte important să vedeți ce puneți în viitorul adolescent și adult de acasă, chiar dacă are 6-7 luni. Și să construiți, pas cu pas, un program și un profil de alimentație corect.
Dieta nu are modă. Veți găsi pe internet și nu numai diete pentru bebeluși sau alimente propuse pentru alimentația copiilor pe diferite etape de vârstă. Este foarte important să priviți la nivel individual și să vă uitați și la elementele acceptate de familie și la tot ce s-a întâmplat în perioada sarcinii. Pentru că de cele mai multe ori circuitele neuronale responsabile de poftele și de nevoile reale ale copilului se formează încă din timpul sarcinii. Sarcină care, de altfel, este percepută ca un răsfăț culinar. Și odată ce o mămică a aflat că este însărcinată își pune această umbrelă de răsfăț culinar și mănâncă orice în timpul sarcinii. Numai că acest orice se transmite mai departe și ca o dependență la copil. Chiar dacă la început poate fi o dependență minoră, ulterior copiii devin extrem de selectivi, selectivitate tradusă prin monotonie alimentară. Și dacă la vârsta de 6-7 luni copilul primește în mod inconștient o gamă mai variată de alimente, veți vedea că atunci când vor avea un cuvânt de spus că vor fi extraordinar de selectivi și vor merge în special către alimentele care creează dependențe.
Atunci este mai important să îl hrănim și să fie prezent la masă și să evităm scenele de teatru în care vine un avion, lăsăm televizorul deschis sau îi dăm telefonul în mână de la 7 luni și să îl lăsăm să primească cât i se potrivește.
Este important ca în primii ani de viață să ajutăm copilul să stabilească o relație cu alimentele și să-și asume ceea ce mănâncă la nivel de familie. Tabieturile de familie au un rol foarte important. Întâlnesc constant copii care sunt puși la colț pentru a nu deranja un alt membru de familie scena de teatru din timpul mesei, dar neuronii oglindă ai copilului imită ceea ce văd, nu neapărat ceea ce aud. Copilul are nevoie să fie expus la toți membrii familiei, să vadă cum mănâncă, cum se bucură de fiecare masă pe care o au pentru a putea imita un comportament similar. Dacă punem copilul la masă înainte de a mânca noi ca părinți atunci el nu are pe cine imita. Acesta nu este un comportament firesc. Iar când merge la grădiniță ne dorim să stea la masă, să respecte regulile de bune maniere, să mănânce tot din farfurie pentru că este în colectivitate. Dar toate aceste obiceiuri se formează încă de acasă, prin expunerea, cu toți membrii familiei, la mese constante. Și astfel va gusta poate și din farfuriile adulților. Dar important este să vadă și să înțeleagă că actul de a mânca este ceva firesc, nu este numai o nevoie biologic, ci o experiență și este important să savurăm fiecare lingură de mâncare.
Noi părinții mergem de obicei la cumpărături și luăm din instinct fiecare aliment pe care îl vedem sau în funcție de ce am citit în online sau offline, dar este foarte important să alegem alimente cu rațiune, să vedem dacă atunci când le consumăm ne ajută sau nu, dacă aduc beneficii multiple sau nu atunci când sunt consumate și astfel putem stabili concret ce ajunge în bucătăria noastră sau ce ar trebui să rămână la raft. Sunt foarte mulți părinți care sunt dedicați trendului bio, este un trend minunat, dar trebuie să privim mai departe de atât și să vedem că nu toate alimentele pe care le găsim sunt bio, dar lista de ingrediente reprezintă un punct decisiv atunci când vrem să investim în calitate și nu în cantitate. Pentru că aici trebuie să mai facem diferența. Și o găsesc constant ca pe o problemă în a iniția mofturi la copii - calitatea și cantitatea. Noi ne bucurăm dacă un copil mănâncă tot din farfurie, deși uneori calitatea respectivă nu este cea mai bună.
Încă din primii ani de viață ai copiilor am observat că se antrenează aceste recompense - dacă mănânci tot din farfurie primești un desert, mergem la bunica sau te uiți la televizor. Este un comportament greșit, care duce la instalarea acestor mofturi sau acestor refuzuri alimentare și la o tehnică de manipulare. Și acest comportament de recompensă este ulterior întâlnit și la vârsta adulților. Ajuneți la final de zi sau de program, după ce ați îndeplinit un anumit task la locul de muncă, v-ați gândit să vă recompensați mâncând ceva bun, o prăjitură sau un produs de patiserie. Acest comportament trebuie eliminat din ceea ce înseamnă creșterea și dezvoltarea unui copil pentru că va ajunge la un moment dar să mănânce condiționat. Numai dacă primește ceva dulce sau dacă își primește recompense. Acest comportament de manipulare, chiar dacă pe moment ajută și bolul respectiv va fi gol, nu ajută pe termen lung, pentru că va mânca într-un mod în care se gândește la ce va primi după și nu asimilează ceea ce mănâncă în momentul respectiv. De aici apar și excesele alimentare, care de multe ori sunt folosite pentru a regla anumite emoții, atât pozitive, cât și negative.
Dependențe încă de la vârste fragede
Întâlnesc mulți copii cu dependențe, care la 6-7 ani au 60-70 kg, fetițe de 10 ani cu 89 kg, toți au ajuns aici prin intermediul unor excese alimentate pas cu pas prin aceste recompense, urmând ca apoi să nu mai mănânce nimic din categoria mâncare sănătoasă, alegând alimente procesate, pregătite în baie de ulei, cu gust bun, dar nu neapărat hrănitor. Și astfel alimentul este folosit cu rol de anestezie locală a unor emoții pozitive sau negative și este un mod în care se instalează și mofturile. Iar primele dependențe pe care le-am sesizat la copii sunt odată cu erupția dentară, care induce un refuz alimentar. Care apare la orice copil și la orice familie, nu este o excepție. Iar părinții de teama de a nu rămâne nemâncat i-ar da orice numai să aibă ceva în burtică. Iar acel orice vine din categoria pufuleți, biscuiți care se topesc ușor în gură, alimente pe care copilul le mănâncă mai relaxat, astfel încât să nu-i cauzeze o durere. Odată ce a descoperit aceste gusturi, cu greu va reveni la un aliment sănătos. Atunci mofturile le inițiem tot noi, părinții sau bunicii, din dorința de a ajuta copilul să depășească o perioadă mai grea. Dar această perioadă este binevenită și poate fi gestionată chiar prin reducerea cantității de mâncare fără să fie copilul pus în pericol.
Deci aceste excese alimentare este bine să fie evitate. În cazul în care se întâmplă să apelați la astfel de trucuri trebuie să ni le asumăm ca fiind niște derapaje alimentare și să aibă rol de excepție, nu să devină o regulă zilnică pentru că de aici apare și acest comportament greșit în rândul părinților și în rândul copiilor mai târziu, transformarea excepției în regulă. Dacă am mâncat într-o zi într-un anumit context la un anumit eveniment un desert, asta nu înseamnă că trebuie să primească acasă zi de zi acel desert, pentru că se va obișnui într-un mod greșit să accepte alimentele.
În momentul în care sunt întrebată de foarte mulți părinți când trebuie să înceapă educația nutrițională la copii. Atunci când așezați copilul în scaunul de masă și îi dați prima linguriță de mâncare atunci poare începe și educația nutrițională. Pentru că nu este nefiresc să vorbim copiilor, să înțeleagă că au broccoli, conopidă, pește sau piept de curcan, dar în același timp proiectăm asupra copiilor încă de la vârsta foarte mici tot felul de obiective și le încărcăm programul. Am întâlnit și copii de 8-9 luni cu activități de dezvoltare personală, activități de înot, unii mergeau chiar la pian la 1 an. Această încărcare a programului copiilor de fapt ne îndepărtează de normalitate, de firesc și de atunci inclusiv actul de masă devine o anexă a programului zilnic și nu mai este o prioritate. La extrema opusă sunt părinții care sunt foarte interesați de calitatea alimentelor și de cât și cum mănâncă un copil, în special până la vârsta de grădiniță. Iar la grădiniță apare o ruptură între ce se întâmpla acasă și ce se întâmplă acolo, nu mai controlăm meniul, dar nici nu ne mai uităm de multe ori pe el să vedem ce a mâncat copilul pentru a vedea cu ce completăm acasă.
Principii de bază în alimentație
Este mult mai important ca în nutriție să păstrăm 3 principii de bază: varietate, echilibru și cumpătare, decât să ne focusăm în primii 2-3 ani și apoi să ștergem cu buretele tot ce am construit în această perioadă.
În momentul în care vă gândiți la alimentația copiilor dumneavoastră apar foarte multe frici - dacă i-am dat să mănânce suficient, dacă în 24 de ore am bifat tot ce este necesar copilului, dacă a refuzat o masă ce fac pentru a completa la masa următoare. Este foarte important să știți că alimentele ar trebui privite în primul rând prin calitățile pe care le au și abia apoi să ne gândim dacă sunt în doza adecvată copilului, dacă a mâncat încă 3-4 lingurițe în plus sau în minus față de cât ne-am propus. Fiecare om are o capacitate individual de a asimila. Și atunci un copil care mănâncă 10 lingurițe de piure de legume cu carne poate aimila mai mult decât altul care mănâncă 300 de grame pentru că are o capacitate de absorbție mare și reține în corp toți nutrienții de care are nevoie pentru o creștere și o dezvoltare firească. Am întâlnit mulți copii care mâncau mult la fiecare masă, dar care aveau analize mult mai modificate, carențe decât copiii care mâncau puțin. Cei care mâncau puțin își luau exact cât le era necesar, iar cei care mâncau mult mâncau într-un mod inconștient, în fața televizorului de multe ori. Fiecare bol de mâncare trebuie să fie o adevărată experiență, să aibă savoare și copilul să înțeleagă ce i se întâmplă.
Trebuie să amintesc de familiile plecate la all inclusive. Este important să știm cum gestionăm aceste tentații. Pentru că atâta timp cât acasă avem o conduită, încercăm să implementăm principii de bază în nutriție, contează să existe această continuitate și în vacanțe. De obicei în vacanță atât adulții cât și copiii trăiesc o etapă de răsfăț culinar și mănâncă orice, oricând. Uităm toată teoria acumulată peste an și avem liber la mâncare. Este foarte important cum vă poziționați în relația cu copiii în vacanțe, pentru că am întâlnit copii care își vedeau părinții acasă urmând diete restrictive, înainte de concediu în special, iar în vacanță adulții spuneau că pot mânca în sfârșit ce le place. Copiii văzând plăcerile mascate ale părinților - șnițele, cartofi prăjiți, alcool, dulciuri, au spus că de ce se chinuie un an de zile când ei pot mânca orice își doresc în fiecare zi. Și au refuzat cu precădere orice aliment sănătos și au mers pe alimentele procesate, încercând să imite ce au făcut și părinții în vacanță, pentru că își doreau să fie bucuroși în fiecare zi, nu doar o săptămână pe an. Deci este important și în vacanță să existe un comportament alimentar corect. Nu înseamnă că trebuie să plecați de acasă cu toată bucătăria. Trebuie să existe o relaxare pentru că nu veți fi mereu în spatele copiilor ca să îi direcționați pe un drum corect al alimentației și nu veți lua rolul de bodyguard sau polițist în rolul cu mâncarea. Sunteți un părinte care susține un stil de viață echilibrat și trebuie să reprezentați un exemplu pe care copilul îl va imita cu siguranță.
Eu am 3 copii, 10 ani, 8 ani și 6 ani. Nu le-am spus niciodată nu, doar le-am explicat ce se întâmplă dacă mănâncă anumite alimente, astfel încât să-și assume pentru că nu pot fi lângă ei zi și noapte, mai ales la petreceri de copii sau la școală. Trebuie să decidă singuri ce vor. Și i-a ajutat foarte mult în a-și gestiona propriul comportament alimentar.
În nutriție sunt 3 principii importante: cumpătare, varietate și echilibru. Întâlnesc la foarte mulți copii până la 3 ani presiune pe fiecare masă, ulterior perioada de creștere apărând ca o relaxare, respectiv o monotonie alimentară. Mănâncă dimineața în fiecare zi lapte cu cereale, cartofii, orezul și carnea fac parte din meniul zilnic, iar monotonia alimentară trebuie percepută drept una dintre cele mai grave erori din nutriție, ca și cum ați îmbrăca un copil cu același tricou în fiecare zi și vreți să arate la fel de frumos ca în prima zi, fără să fie călcat pe tot parcursul anului respectiv. Atunci când un copil adoptă această monotonie alimentară organismul ajunge la un nivel de sațietate de unde nu mai extrage nimic. Apare efectul de tobogan - intră și iese alimentul fără a lăsa nicio amprentă. Este mult mai important să variați și fiecare zi să vină cu o pată de culoare, cu gust nou, cu textură nouă, chiar dacă sunt porții mai mici, decât să vă concentrați doar pe ceea ce place copilului pentru că altfel refuză mâncarea și să aibă burta plină pe moment, dar la nivel celular să nu ajungă informația.
Echilibrul pe care îl aducem în relația cu mâncarea este foarte important. Pentru că sunt aceste dorințe de a încadra copilul într-un tipar. Scrie de exemplu că trebuie să bea 120 ml de lapte, așa că stăm lângă el chiar mai multe ore pentru a putea bea laptele respectiv. Sau facem orice animație în jurul lui sau îi dăm voie să folosească telefonul pentru a bifa o anumită cantitate. Fiecare din noi are nevoi diferite și trebuie respectate. Dacă există probleme grave de alimentație trebuie luate măsuri, dar nu trebuie să cădeți în capcana de a face orice pentru a avea bolul gol la final de masă.
Iar cumpătarea se raportează în special la această lipsă de consecvență pe tot parcursul anului, când există perioade în care mâncăm sănătos, după care în vacanțe sau în diferite contexte copiii au acces la orice fel de aliment. Dacă la nivel de familie nu există un singur mesaj vizavi de alimentația echilibrată, ceea ce încearcă să construiască un membru al familiei și distruge celălalt induce de fapt un haos copilului. La un moment dat copilul va accesa soluția care i se pare mai confortabilă, alegând ceea ce are gust bun și nu neapărat ce este hrănitor. Ceea ce transmitem copilului trebuie să fie la nivel de cumpătare în familie și să fie un profil alimentar adaptat de întreaga familie. Un copil care mănâncă altceva decât restul familiei va deveni frustrat și nu va înțelege de ce nu este și el integrat și vor apărea aceste mofturi de care ne este teamă să vorbim.
În momentul în care intrăm în contact cu un aliment trebuie să știm că el creează un impact pe patru nivele diferite. În primul rând la nivel psihologic acționează prin această memorie vizuală sau prin gustul bun pe care l-a creat un aliment și dorința de a reveni acolo când suntem într-o situație similară. Apoi creează un impact la nivel hormonal - trebuie să fim foarte atenți la tot ce ajunge în farfuria copilului și are încărcătură hormonală. Sunt foarte multe fetițe care au menstruație la 8-9 ani, băieți cu sâni dezvoltați, au pilozitate excesivă pe tot corpul, iar formarea de chisturi și noduli apare de la vârste foarte mici. Această încărcătură hormonală venită din alimente procesate, din alimentele de origine animală puternic injectate sau hormonizate este bine să fie evitate. Cel puțin în primii 7-8 ani de viață și ulterior să fie dozate în cantități cât mai mici. Sănătatea tubului digestive este în strânsă legătură cu ceea ce mâncăm și întâlnim reacții diferite pornind de la acești colici din primele luni de viață până la stări de balonare, constipație, reflux, sunt copii cu fisuri anale la vârste foarte mici. Este important să studiem fiecare aliment împreună cu reacția pe care o generează și să vedem cum putem personaliza meniul zilnic al fiecărui copil. De regulă ne dorim să aducem un meniu la nivel de familie, dar astfel mușamalizăm fiecare nevoie a fiecărui membru și este posibil ca unii dintre copii să aibă anumite alergii sau intoleranțe care se manifestă prin aceste tulburări ale aparatului digestiv și atunci trebuie gestionate într-un mod corect.
Alimentația și imunitatea
Nu în ultimul rând, fiecare aliment creează un impact puternic la nivel imunitar. De obicei când ne gândim la imunitate luăm în considerare plafaruri, magazine naturiste, farmacii, dar imunitatea se formează încă din burtica mămicii pentru că atunci fiecare aliment consumat își pune o amprentă negativă sau pozitivă. Dar poate fi conturată pe tot parcursul vieții cu alimentele ce au un rol terapeutic în această direcție. De asemenea, imunitatea este scăzută în contextul în care apare un exces de zahăr alb, de făină albă sau exces de carne. Dacă ne uităm în meniul multor copii carnea apare zilnic, de 2-3 ori pe zi, zahărul și făina albă există și ele pentru că mulți copii primesc un mic răsfăț dulce. Toate acestea creează un ph acid și în același timp și modificări majore ale sistemului imunitar.
Varietatea este o resursă în tot ceea ce dorim să construim în comportamentul alimentar al copilului și fiecare pată de culoare aduce beneficii majore. Ce se întâmplă când ne gândim la mofturi? Am încercat să mă gândesc la toți copiii pe care i-am văzut de-a lungul anilor și să înțeleg când au apărut aceste mofturi. În primul rând când nu s-au stabilit tabieturi de familie sau când nu a existat un program fix al meselor, când nu sunt niște limite clare, trasate cu privire la alimentația fiecărui membru al familiei (dacă există între mese gustări repetate din cauza acestei temeri de a nu rămâne copilul cu burta goală atunci cu siguranță această tentație de a fi accesate alimente nu neapărat sănătoase va exista, ceea ce va antrena și mofturile copiilor). Constanța în decizii am văzut-o ca pe un factor de risc pentru că sunt mulți părinți care își ridică nervoși copilul de la masă atunci când refuză diverse alimente, dar revin apoi către el rugându-l să mănânce câteva lingurițe. Această lipsă de constanță în deciziile luate pe moment duce copilul pe un teren minat. Este ca și cum l-ai duce pe un nisip alunecos și el știe că oricum ce va spune un adult se va reveni asupra deciziilor respective și nu sunt anumite limite clare. Perseverența și motivația de a avea un copil sănătos și un viitor adult sănătos sunt foarte bune în această raportare de a avea sau nu un comportament alimentar creat încă din primii ani de viață. Când suntem motivați și avem un obiectiv clar, sănătatea copilului, atunci știm și ce trebuie să introducem și este in instinct matern în ceea ce trebuie să ajungă în farfuria copilului. Curajul de a implementa un program stabilit împreună cu un pediatru sau cu un nutriționist - temerea de refuz nu face decât să ne țină pe loc în relația cu diversificarea și în relația în care copilul poate teste alimente, gusturi și texturi noi.
Răbdarea și cumpătarea sunt de aur
Contează foarte mult răbdarea și cumpătarea. Părinții au o problemă legată de răbdare. Fiecare reacție a noastră apare din niște convingeri interioare. Atunci când ne enervăm dacă nu mănâncă un copil tot ce a avut în farfurie, atunci când ne supărăm de faptul că nu a acceptat o anumită masă pe care ne-am chinuit să o gătim ne gândim că acel copil are o vină. Dar este posibil ca tonul pe care transmitem sau modul prin care impunem acea masă să fie cel care determină refuzul. Varietatea este dorința de a aduce în farfuria copilului în fiecare zi alimente noi și reprezintă un start către a avea mofturi pentru că este firesc atâta timp cât un copil primește zi de zi săptămâni întregi sau luni întregi aceeași combinație de legume și carne sau fructe și brânză la un moment dat va refuza un aliment nou. Dar acest refuz trebuie gestionat corect și trebuie să avem dorința de a tatona un teren chiar și cu alimente noi. Gestionarea nevoilor și a poftelor copiilor este un subiect sensibil pentru că de multe ori ajungem în această capcană că au copiii diferite nevoi. Și noi adulții motivăm de multe ori că avem nevoie de ceva dulce, dar de multe ori sunt doar pofte sau dorințe de moment. Același comportament se transmite mai departe și la copil.
Tot pe același principiu se instalează și curentul de autodiversificare, când bănuim care ar fi nevoile copilului și se pune în fața copilului orice culoare sau orice aliment și el își alege de acolo orice vrea să mănânce. Niciun copil la 6-7-8 luni nu este specialist în nutriție ca să aleagă ce i se potrivește și aveți această frică și în calitate de părinte că nu îi dați tot ceea ce trebuie. Nu în ultimul rând este important atitudinea cu care venim în întâmpinarea nevoilor copilului. Aceeași mâncare dar pe două tonuri diferite este și ceea ce face diferența. Dacă venim cu calm, cu răbdare, cu armonie, cu atitudine pozitivă în relația cu un aliment atunci și copilului îi va fi drag să mănânce. Dacă ne poziționăm cu un ton grav, un ton de impunere și obligăm copilul să mănânce tot din farfurie este posibil să o facă dar în același timp să fie urmărit de acest sentiment de frică sau de necunoscut sau de suspans pentru că niciodată nu se știe ce se va întâmpla sau cât de nervoasă va fi mama. În momentul în care un copil simte frica unui părinte atunci cu siguranță va deveni un agresor pentru că apare victima și agresorul și-și va permite să facă orice, să împingă limitele oricât pentru că oricum știe că va deține un punct de vedere important și va lua decizii personale în familie. Gândiți-vă cum se vor purta la 14-15 ani când comportamentul alimentar va fi ghidat de anturaj și nu de familie și atunci este mult mai important să construiți acasă pas cu pas un comportament sănătos, o relație de armonie, să gestionați aceste mofturi cu răbdare, cu echilibru, cu atitudine pozitivă decât să vă gândiți dacă a mâncat sau nu tot din farfurie.
Mâncarea este cea care ne ajută să parcurgem un drum de la potențial la performanță pentru că fiecare copil se naște cu un potențial extraordinar. Dar în funcție de alimentația pe care o are poate ajunge la performanță sau nu. Un copil care mănâncă sănătos își poate atinge potențialul și are o imunitate foarte bună. Un copil care mânăncă orice, oricând, are acces la toate alimentele procesate, cu un conținut foarte mare de zahăr, sare și grăsimi și care ajunge atât în prag de supraponderabilitate sau obezitate, dar care are permanent o stare de oboseală și o lipsă de concentrare, o incapacitate de a ține minte ce i se transmite ca informație. Ambele situații sunt întâlnite și în rândul adulților. Mulți adulți cu oboseală cronică consideră că oboseala profesională este de vină, dar de fapt este o discrepanță majoră între consumul zilnic pentru activitatea desfășurată și aportul corespunzător. Performanța nu poate fi susținută prin hamburgeri, băuturi carbogazoase, exces de dulciuri. Mișcarea face parte dintr-un stil de viață sănătos, iar atunci când ne raportăm la propriul organism sau la tot ce înseamnă sănătatea copilului nostru trebuie să reținem că sănătatea se construiește pe trei piloni importanți și sunt interconectați: alimentație, somn și mișcare. Dacă unul din ele lipsește apar dezechilibre pe care le vedem mai devreme sau mai târziu.
Ora de Alimentație
Mulțumim sponsorilor Nestle România care susțin seminariile Școlii Părinților Responsabili și ne ajută să venim către voi, dragi părinți, cu informații importante despre ce înseamnă un parenting cu adevărat responsabil, pe toate planurile, fizice și psihice ale copiilor noștri.
Poți vizualiza tot seminarul Ora de Alimentație aici:
Urmareste-ne pe Google News
